Cum sa circuli prin Capitala cu un mix bun de mijloace de transport in comun

O sa incep cu introducerea, nu cu inceputul… Exista o tara Romania si o capitala, Bucuresti. Pana in urma cu cativa ani, traficul organizat din tara asta era compus din masini, camioane, scutere, motociclete, biciclete pe alocuri si carute cu cai si implicit, pedestrasii sau acei comuni pietoni de duminica.

Si pentru ca in Europa lucrurile stau un pic altfel si sunt tari unde numarul de biciclete in trafic il depaseste pe cel al autovehiculelor, exista in perioada 16 – 22 septembrie „Saptamana Mobilitatii in trafic” unde suntem invitati sa facem un mix de mijloace de transport in comun.

Initiativa apartine Comisiei Europene si se vrea a fi o campanie prin care să comunice faptul că cel mai bun mod de a te deplasa prin oraş este printr-un mix de mijloace de transport. Spre exemplu, la orele de vârf, maşina nu e cea mai bună alegere. Sau bicicleta, deşi este rapidă şi contribuie la sănătatea ta, când plouă sau e foarte frig nu poate fi folosită. Cel mai bine este să reuşeşti să foloseşti toate mijloacele de transport ca să ajungi la timp unde trebuie, iar Comisia Europeană oferă premii.

Proiectul este o initiativa deschisa in 27 de state membre ale Uniunii Europene (+ inca 4) si este desfasurat de Directia de Mobilitate din Comisia Europeana. Se numeste Do The Right Mix si este o campanie pentru incurajarea mobilitatii urbane sustenabile.

Sunt si doua concursuri spectaculoase pe pagina de facebook – Combinatia potrivita si Mobilitatea in orasul tau. Participa la ele si castiga!

Campania asta mi-a adus aminte de vara cand, ca un lup singuratic ce sunt, recunosc, am ales sa explorez orasul pe bicicleta.

Ma consider un explorator pe Doua Roti si chiar daca n-am casca, am un stil de mers cu bicicleta precaut, atat pe strazi cat si prin zonele aglomerate. Concret, de 7 ani de cand merg cu bicicleta si peste 3500 de km parcursi, am avut doar 5 mici incidente din cauza unor soferi de duminica care nu s-au asigurat inainte sa paraseasca straduta sau parcarea.

Nu m-am lovit de ei pentru ca am spirit de observatie, dar i-am ocolit razant si i-am injurat in gand. Si a mai fost un incident in care am fost alergat de caini, dar povestea are deja trei ani sa o mai descriu aici.

In acesti 7 ani mai mult de jumatate de km i-am parcurs in Capitala si cealalta jumatate la mine in oras, in Campulung Muscel pe rute off road – Mateias, Bughea de Sus, Bughea de Jos, Malin sau Flamanda.

Am parcurs cativa zeci de km si prin Roma, dar si acolo povestea e mult mai lunga ca sa o descriu aici.

Si pentru ca orasul are farmecul sau cand il parcurgi pe jos, cu bicicleta, cu metro-ul, cu RATB-ul, cu tramvai-ul, trole-ul sau cand imparti masina cu gasca ta, am ales sa va descriu cateva locuri pe care le-am explorat cu ajutorul mix-ului de mijloace de transport in comun. Bicicleta, autobuz, metrou sau tramvai. In parcul Tineretului poti ajunge cu metroul si cobori la statia Tineretului, cu tramvaiul 1 care circula pe ruta Eroii Revolutiei, Liberty Center, Blv. Timisoarei, AFI Cotroceni, podul Basarab, Piata Victoriei, Stefan cel Mare, Obor, Piata Iancului, Piata Muncii, Dristor.

➡ Parcul Tineretului 

Parcul Tineretului este situat în București, in sectorul 4 si are o suprafață de circa 200 ha fiind, în prezent, parcul cu cea mai mare întindere din București. Arhitectul Valentin Donose, proiectantul parcului, a avut în vedere realizarea unei zone vaste de verdeață.

Stiati ca parcul este amplasat în zona denumită în trecut „Valea Plângerii”. Valea Plângerii a fost concesionată în 1940 prin contract Uzinelor Comunale București, pentru a fi groapă de gunoi 25 de ani, urmând ca după aceea să fie transformată în parc. Amenajarea parcului a început în 1965 și lucrările au durat până în 1974. Diferențele mari de nivel (până la 16 m) au necesitat o modelare a terenului pentru a se putea pune în valoare oglinda lacului Tineretului, întins pe 13 hectare. În anii `80, parcul a fost extins către est, odată cu construcția Palatul Național al Copiilor. (sursa: wikipedia.org)

➡ Cartier Berceni

Este un fost cartier muncitoresc, compus în principal din blocuri de apartamente de la 1 până la 4 camere, construit începând cu anii 1965. Are o populație stabilă de aproximativ 110.000 de locuitori. (sursa: wikipedia.org)

➡ Ferentari

Ferentari este un cartier situat în sectorul 5 al Bucureștiului, ce se învecinează la est cu Cartierul Giurgiului și la vest cu cartierul Rahova.

Cartierul Ferentari este constituit de-a lungul Căii Ferentarilor respectiv a Prelungirii Ferentari, în extremitatea estică a sectorului 5 a Municipiului București. Se întinde de la interesecția acestei artere cu Șoseaua Sălaj și până la ultimele case înspre sud. La est este delimitat de fosta cale ferată București Filaret – Giurgiu inaugurată în octombrie 1869. La vest și nord-vest se întinde până la Șoseaua Sălaj.

Numele cartierului vine de la numele arterei principale a acestuia: Calea Ferentarilor ce poate fi identificată deja pe harta topografică Satmari din 1864, la capătul ei dinspre Calea Craiovei (Calea Rahovei din 1877).

În prezent sunt mai multe teorii care încearcă explicarea originii numelui său: una din aceste teorii susține că e posibil ca numele de Calea Ferentarilor să fi apărut în cinstea soldaților olteni ai Domnitorului Alexandru Ioan Cuza – ferentarii – care ar fi fost împroprietăriți cu pământ ca răsplată pentru vitejia pe care au arătat-o; o altă teorie privitoare la numele cartierului, susținută de unii istorici, e legată tot de niște ferentari, din oastea lui Mihai Viteazu de data aceasta, care ar fi avut câmpul de exerciții prin această zonă; o a treia teorie se referă la originea latină a numelui: latinescul “Ferentarius” – soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane. (sursa: wikipedia.org)

➡ Palatul Cotroceni

La începutul domniei, Principele Carol I al României primește ca reședință de vară vechile case domnești de la Cotroceni. Carol I hotărăște să construiască în incinta mănăstirii un palat, în folosința moștenitorilor Coroanei, care să-i servească drept reședință oficială în București. Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic venețian. În mai 1883 se deschide Guvernului un credit de 1 700 000 de lei pentru dărâmarea vechilor case domnești și construirea palatului de la Cotroceni. Construcția a început în anul 1888.

Mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil național romantic, adăugând o sală mare, cu o terasă deasupra și două foișoare cu coloane, dintre care unul era replica faimosului foișor de la Mănăstirea Hurezi. Principesa Maria și Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în martie 1896.

Între anii 1949 – 1976, Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor. Avariat în timpul cutremurului din 1977, lucrările de restaurare au durat aproximativ 10 ani, fiind coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu.

În anul 1984, la ordinul președintelui Nicolae Ceaușescu a fost demolată biserica mănăstirii, ridicată de Șerban Cantacuzino. Palatul Cotroceni a devenit după Revoluția română din 1989 reședința oficială a Președintelui României. (sursa: wikipedia.org)

➡ Gradina Botanica

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universității din București, numită după fondatorul ei, Dimitrie Brândză, este situată în cartierul Cotroceni din București, România. Acoperă o suprafață de 17,5 hectare (inclusiv 4.000 m² de sere) și are peste 10.000 specii de plante.

Prima grădină botanică din București a fost întemeiată în 1860, lângă Facultatea de Medicină, de către Carol Davila. Grădina a fost mutată în spațiul actual în 1884 de către Dimitrie Brândză, un botanist român, și de către Louis Fuchs, un arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut loc în 1892.

Grădina a fost avariată în timpul Primului Război Mondial, când a fost folosită de trupele de ocupație germane, și în al Doilea Război Mondial, când a fost atinsă de bombardamentele anglo-americane de la 4 aprilie 1944. Atunci, din cele peste 700.000 de exponate ale ierbarului au fost salvate numai 200.000 planșe.

Stiati ca ierbarul Grădinii Botanice din București a ajuns la circa 500.000 planșe ?

Muzeul Grădinii Botanice se află situat la intrarea în Grădină, într-o clădire în stil brâncovenesc. În acest muzeu sunt expuse peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice. (sursa: wikipedia.org)

➡ Lacul Morii

Lacul Morii este un lac de acumulare de pe râul Dâmbovița, format de acest râu în spatele barajului Ciurel din municipiul București, baraj executat în principal pentru protecția municipiului împotriva inundațiilor.

Lucrările la lac au început în iulie 1985 iar 21 august 1986, a fost închis stăvilarul Ciurel și apele Dâmboviței au început să se adune în spatele zăgazurilor din pământ și beton.

Este cel mai mare lac din București, cu o suprafață de 246 ha. Lacul se află la circa 6 km de centrul orașului și a fost realizat printr-un baraj de 15 m înălțime, cu un corp central de beton, prelungit cu diguri de pământ longitudinale cu o lungime totală de 7 km.         (sursa: wikipedia.org)

Stiati ca volumul de apa al Lacului Morii este de 14,7 milioane m³ ?

➡ Sat Dudu

Dudu este un sat în partea de vest a județului Ilfov. Aparține administrativ de comuna Chiajna. La recensământul din 2002 avea o populație de 773 locuitori. Biserica ortodoxă din sat cu hramul „Sf. Gheorghe” a fost construită în secolul al XIX-lea și are statut de monument istoric. (sursa: wikipedia.org)

➡ comuna Chiajna

Conform site-ului primăriei comunei Chiajna, denumirea satului ar putea veni de la doamna Chiajna, soția vornicului Cernica-Știrbei, proprietarul moșiei pe care s-au stabilit primii cetățeni.

Aceștia ar fi venit, conform tradiției orale, cândva în secolul al XVIII-lea, din Imperiul Otoman, o parte din Cernavodă și o parte din Stricleni (un sat din Bulgaria). Prima atestare documentară a satului Chiajna există din 1787, când se menționează în relație cu arderea palatului lui Constantin Ipsilanti de pe moșia Cotroceanca.  (sursa: wikipedia.org)

➡ Casa Poporului

Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records Academy, la capitolul „Clădiri Administrative”, pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.

Stiati ca uriasa constructie numita Casa Poporului depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt? (sursa: wikipedia.org)

➡ Drumul Taberei

Stiati ca denumirea cartierului Drumul Taberei este legată de Revoluția de la 1821, cand Tudor Vladimirescu și-a stabilit in zona tabăra de panduri? Platoul întins este legat și de numele lui Aurel Vlaicu, al cărui prim zbor temerar cu avionul construit de el a avut loc la 17 iunie 1910 în această zonă. (sursa: wikipedia.org)

➡ Parcul Moghioros

Parcul Drumul Taberei (fost „Moghioroș”) este un parc aflat în Sectorul 6 al Bucureștiului, în cartierul Drumul Taberei. La înființare, parcul avea o suprafață de 30 ha.

În parc s-a amenajat și un teatru de vară pentru copii.

În centrul parcului a fost amenajat un lac pentru agrement. Lacul artificial a fost realizat dintr-o cuvă de beton impermeabil, fiind alcătuit din două tronsoane separate de un podeț de beton. În primul tronson este amenajat un debarcader cu dane pentru bărci cu rame și hidrobiciclete.

Stiati ca in 1976 în incinta parcului a fost construit un ștrand format din 3 bazine, cu o capacitate totală de 2500 de persoane, cunoscut și sub numele de „Trei Ligheane”?Pământul excavat pentru realizarea lacului a fost utilizat pentru a se construi un deal artificial în jurul ștrandului. (sursa: wikipedia.org)

➡ Parcul Carol

Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont și a fost inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu această ocazie a fost organizată o expoziție jubiliară, în care a fost prezentat și parcul Libertății. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de știință Constantin I. Istrati (1850 – 1918), profesor universitar și academician.

Suprafața inițială a parcului a fost de 36 ha, suprafața totală atingând în final 41 hectare; pe 2 ha din suprafața totală a fost amenajat un mic lac de agrement. Parcul este amenajat în stil mixt, cu o latură peisagistică dominantă, vegetația fiind amplasată în jurul Aleii Centrale – construită într-un stil geometric. Sub grija grădinarilor horticultori Samuel și Louis Leyvraz au fost plantați 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbuști precum și numeroase plante și flori. (sursa: wikipedia.org)