Nu-i roman cel ce nu simte ca pe propriul crez moral
Cele trei cuvinte sfinte: mama, tata si ARDEAL !

Asa mi-am pierdut eu (din nou) vocea ieri seara, de 1 iunie, in Parcul Plumbuita, unde am ascultat pentru prima oara Cenaclul Flacara pe viu. Asa m-am trezit azi dimineata, cu versurile de mai sus si acordurile de chitara in minte. Spre rusinea mea nu-mi aduc aminte nici cine interpreteaza si nici cum se numeste cantecul, stiu doar ca versurile ii apartin lui Adrian Paunescu. Nici prietenul Google n-a putut sa-mi zica, asa ca va rog pe voi sa-mi spuneti daca stiti.

Chiar daca spectacolul face parte dintr-o campanie electorala, chiar daca locul era plin (foarte plin) de oameni care n-aveau nici o legatura cu ce se canta pe scena, ci mai degraba cu mirosul de mici, a fost una dintre cele mai frumoase seri de care am avut parte. Folk de calitate, poezie, prieteni, racoare pe inserat, plecarea dupa miezul noptii, nimic mai frumos

Am cantat mult, chiar daca vocea nu prea ma ajuta si nu stiam nici versurile, iar acum imi aduc aminte unele dintre cantece : Oameni de Zapada, Walter Ghicolescu – Telefon peste moarte, Adrian Paunescu – Repetabila povara, Ruga pentru parinti, Io-s ficior de morosan, Un’ te duci tu mielule, Traiasca, Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca, Vanghele Gogu – Cat ti voi, Castelul, Tara lui Impozit Voda, Hanul lui Manuc, Mama lor, Treceti batalioane romane Carpatii, Cantecul lui Charlie Chaplin

P.S. In timpul unui cantec Cezar mi-a zis: “Va veni o zi cand iti va fi si tie dor de parinti”