Eterul s-a topit în ceaţa îngheţată,

Vidul s-a şters de pe retina-mi uscată

cu o gumă învechită din vârful unui cui tocit.

Sunt rătăcit şi prizonier

între umbre şi penumbre,

între haos şi irealitate,

între abis şi vis…

Vara din mine,

E o anti-primăvară sucită,

Cu amorţeli în creier,

Cu somn zdrobit sub pleoape,

Cu extaz de durere în sânge…

Totul se prelinge

la fel cum se topesc

ceasurile relative din tablourile lui Dali

în amintirile mele desuete…

Îmi e dor de  o vară

Doar vară

Fără goluri de nori,

Fără stropi de cenuşă de Soare,

Doar vară…Şi încă o caut!…

DIBoff Last3

Eclipsa in mine,

Eclipsa in eter,

Eclipsa afara,

Eclipsa inauntru,

Eclipsa acolo,

Eclipsa aici,

Sufletul in eclipsa

in umbra unei sperante iluzorii

in fumul unei porti de realitate

in reflectia unei povesti cu Fete Morgana…

In penumbra unui manunchi de intuneric…

In ceata unei amintiri seci…

In golul din vidul himeric…

In tot si toate doar eclipse…

Fara Soare, fara Luni, fara Pamanturi albastre…

Doar lumina in contra-lumina…

Cel mai pur INTUNERIC…

Randuri pur si simplu…

Sunt rasturnat,

Sau lumea s-a prabusit peste mine intr-un abis continuu…

Ma simt strivit de nisip inert intr-o clepsidra rasturnata,

care nu curge ci se sparge spre un orizont sucit…

Nu stiu cum ar trebui sa fiu

cand timpul e atat de perfid…

Valorile sunt non-valori,

Succesul se cladeste pe insuccesele unor mase fade,

Prohibitia inlocuieste moralul,

etica e privata de ipocrizie,

nimic nu este in mine cum ar trebui sa fie in VOI…

Sunt doar un crampei de nisip ud,

spalat la infinit,

de Luna, de Soare

de acest Pamant fara logica…

Nu stiu capatul lui,

dar simt capatul clepsidrei mele rasturnate…

Poate o sa apara din neant CEVA

care va aseza clepsidra la locul ei asa cum trebuie…

Poate…

Sau mai bine ma ridic si ma scutur singur de nisip…

poate…

Numai gandurile captive se pot elibera….intr-o zi………….

DIBoff Last3F

Tacerea care urla…

cand creierul se zbate

sa iasa din osanda eternului  eter,

Eu si a lumii lume

ne departam himeric

spre colturi, spre nimic

si cautam aievea

sa ne-ntalnim candva,

dar e atat de grea durerea si apasa

pe sufletu-mi strivit,

pe chipu-mi de alabastru…

Tacerea care urla

e insasi o himera

ce lupta cu ratiunea,

ce invinge intelectul,

nu pot trai in pace,

nu pot trai in van,

cine traieste azi fara motiv de moarte,

degeaba mai traieste, degeaba e uman…

Nu pot pricepe viata fara un ideal

Asa cum nici iubirea n-o simt

fara de glas…

Tacerea care urla

imi urla in crampeie,

si ma afunda acum in vremuri reci de zimti…

Tacere care urli, mai taci si lasa-ma-n tacere…

caci cea mai mare crima este sa mori iubind NIMIC-ul…

Un efemer de aici

Visez sa visez,

Dar nu apuc decat sa ma trezesc cand visez ca visez…

Nu pot dormi, dar nici nu pot trai…

Pentru ca de multe ori visez fara sa stiu ca visez…

Ma trezesc langa mine si nu ma recunosc

Ma miros, ma vad, ma aud dar nu ma inteleg

Ca si cand m-as privi intr-o oglinda fara oglinda

Ca si cand mi-as privi eu-l intr-un ochi de balta

Secat de apa si plin de eter…

Ca si cand imi urmaresc reflectia pierduta

Fara sa fie reflectata de nimic…

Sunt clipe cand nu stiu ce si cine mai sunt,

Cine si ce mai vreau,

De ce si unde mai sunt…

Anii, clipele, zilele, orele, minutele, secundele se scurg

atat de relativ incat nu mai stiu daca un minut nu cumva e o zi

Iar o ora devine subit o luna, o saptamana sau un an…

Ma caut de o vesnicie pe mine,

Desi vesnicia nu dureaza decat de 3-5-7 ani…

Sunt eu si nu sunt eu

Imi vorbesc mie si ma confesez mie

Dar nu vorbesc despre mine

Vreau sa imi gasesc alter-ego-ul

Dar e atat de ratacit ca nici el nu mai stie cine e…

Si nici eu…

Respira usor suflet al meu…

Cineva de aici

Prinsi in clipe de repaus,

Radem cand scriem cu biti.

Estea oare blogosfera

Sediul unui alte minti???

Alta decat mintea noastră???

În altarul constiintei

Nimeni nu ne-nvata scrisul, nimeni nu ne-aruncă abisul…

Bucuria noastra mare e sa fim uniti si liberi, iar in

Lumea noastra altfel

Unde scriem despre bine,

Gasiti doar talente ascunse si

Idei de multi uitate…

Autor: BOGDAN Daradan

Papusa pe care nu am avut-o

ti-am daruit-o tie si-n ea am ferecat ganduri strivite

intr-o zi buna pentru inventat lumi, mi-am dat seama ca ea te iubeste pe tine

si eu in mine o iubeam pe ea, fara sa-ntalnesc fiinta

De suferinta, cioburi de mine s-au imprastiat peste tot

si s-au topit stinghere in eterul crud al timpului care nu exista…

fara tine, care nu exista fara noi…

Noi,noi existam dinaintea mea, dinaintea ta, dinaintea noastra…

O papusa de cristal… Papusa ta…

Atat de multe roluri, si o singura viata doar

si o clepsidra goala, in care eu sunt prizonierul azurului ochilor tai…

Anna Panovici&Luceafarul himeric

Cuvintele sunt mici in fata unor obiecte atat de gingase si pline de pasiune…Va las pe voi sa va delectati cu ele si de ce nu sa si cumparati ceva la preturi de CRIZA! CLICK AICI PENTRU DETALII

pentru comenzi online sunati pentru rezervare la 0788.410.808

Mi-era atât de bine când timpul era fărâmiţat ca un dram de pâine neagră

-purtat în mâini negre, cu unghii negre, privit de ochi negri.-

Atunci aveam sumane sure şi ochi mărgean…

Şi cum te mai iubeam: ogive de duh şi infern se contopeau în mine şi se făceau rod…

Apoi rosteam cuvântări difuze:

Carmina triumphare.

…

Mă târăsc.

Sternul meu e cununat cu jugul şi mânjit de glie.

Un murmur- numai- al trupului meu în cântu-i de lebădă.

Diana Bone