Ma uit pe pereti,

ma uit la dulapul pe care a fost candva o poza cu noi.

Am vazut poza aceea de multe ori;

am vazut-o si in pacat si glume si-n idei de creta-

Si am fost nedrept in patul acela,

si priveam la poza amandoi ; si nu era ea.

Am fost nedrept si mi-a placut.

Acum pe dulapul acela

se atarna de ea insusi o veioza.

Zgomotoasa;

E albastra cu praf, si cu bec fara culoare.

Da! Fara culoare

este.

Ma copleseste fara-culoarea ce se intampla aici;

acum e o veioza mica albastra ce atarna.

Cu tacere privesc peretii.

Cu tacere plec.

Ajung departe de mine,

e o poveste ce se scrie in ganduri.

Nu o sa uit dulapul gol cu o veioza atarnata pe el.

Inca persista.

E o parte secunda si inca persista…

E numai o poveste din marea carte cu dramaturgi trecuti de 40,

e gol actul sec ce il pretinde.

Acum cifrele plutesc prin mine si in jurul meu.

Inca imi tremura pielea; inca tremur.

By: Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii geaca de piele, poezii, versuri

Canta acordurile

elegiei

in taramul innecatilor

in ceata vietii.

-Muzica va rog…-

Sa ascultam sfarsitul,

sa cantam lacrimile,

sa cantam celor patru blani;

vom stinge glasul tacerii…

Acum e fum.

E ceata prin mine.

Vocile ma striga in indepartare.

-se intind copaci deasupra mea

frunzele lor coboara mirosul

nostalgiilor coborand

umbre,

Si…patimi

se arata coborand

din umbre.

By: Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Creatii, ganduri, noapte, versuri

scara

uneori pornesc de jos

si atunci nici nu mai numar treptele

intre lacrimi si zambet

intre a aproape si departe

sufletul mi se izbeste prea luminos de ceva

alteori pornesc de sus

dar ma trezesc curand singura

inima imi soarbe lacoma sangele si ma tem

e prea subtire scara asta

sa o urc carandu-ma si pe mine in spate.

un drum gresit

vreau sa vad cerul, am spus

si deodata a crescut din mine un munte

am urcat mult,

fara sa bag in seama timpul

doar pietrele le simteam uneori

sfartecandu-mi genunchii

si m-am trezit la poale

sngura

macar sa vad cerul, am spus

dar oricat imi inaltam privirea

nu ma puteam vedea decat pe mine

facand cu mana

din varful muntelui.

norul

e un nor greu acesta

il simt ca de plumb uneori

ma obisnuisem sa il plang

pana la capat

dar am descoperit intr-o zi

ca daca intind mainile

mai sus putin

dau de lumina.

By: Anca Elisei

bogdan_daradan Creatii Anca Elisei, Creatii, ganduri, poezii

Mathilda

E o poveste trista.

Simt cum scriu cu

capatul celalat al creionului.

Simt cum nodul dispare

din stomac.

Ma indragostesc de

personaje triste…cred ca iubesc tristetea lor mai mult ca pe ele.

Implinesc iluzii ce zambesc si fac gesture

absurde si necugetate.

Sunt semne pe partea cealalta a hartiei.

By: Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Cezar Burtescu, versuri, volum

Incet

Intai se naste,

incet in ploaie

in tunet.

Apoi urletele incep;

Striga eternul,

infernul;

vocea departarii
se apropie.

Asteptarea, graba, intreruperea

se astern peste aceleasi locuri.

Vorbeste singur,

isi spune viata umbrelor.

Imi plimb imaginea pe o glinda

Odata cu toate obiectele din jurul meu.

Adevar

Sunt nepasator atunci cand privesc oamenii.

Ma uit a ei,

morti…

ma uit la ei

sunt morti, restul o sa moara.

A ramas cenusă din nefericire

şi călătorii.

Le-am amestecat

într-o scrumiera cu cenuşa amitirilor,

şi le-am stins cu o tigară

ieftina.

Si am plecat impreuă sub influenţa sunetelor.

By: Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Cezar Burtescu, versuri, volum

Scrisoare catre voi

Imbrac,
o rama neagra
intr-o coala cenusie…
Scurg,regretul
si-l presar intre aceste patru colturi,
imbacsite de dezamagire si,
incununate de dispret.
Imbacsit de regrete si,
incununat de durere
ma port catre-un  cuvant imbibat cu tristeti;
{ma port spre o clipa inecata,
inecata in nisipul muntilor }
-Destinul mi-a pus…nemurirea la incercare facandu-ma om…
lasandu-ma aici, in mizerie si sange;
Odata cu mine a lasat si intunericul,
a lasat adevarul si regretul-

Acum….
acum imi privesc tacerea din ochii
privind regretul…privind cerul…privind;
si cata mila,
si cata mila se risipeste in greata si dispret…

Veti rosti cuvintele mele
rostindu-mi nemurirea…
Si veti striga in pustie adevarul,
strigand intr-un regret.

Chemati trecutul
sa arda uitarea,
sa arda pacatul cu uitarea sa…
chemati uitarea
sa arda trecutul
sa uite pacatul cu focul sau…

By: Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Cezar Burtescu, ganduri, versuri

Incerc

Renegai ce te lipea de mine, ti-era dor.
Cu priverea seaca si sumbra prin tacere si boli, cu ochii tristi…incet inchisi,
Respirai aerul ultimei imagini, totul a fost in trecut, doar un moment.
Apas in tacere pe tample…
Ma agat de ideile tale pentru a nu te pierde printre ele,
Tu imi spuneai…n-ai sa ma pierzi,
Eu imi spuneam, n-ai sa ma pierzi si imi spuneam fugind….
Ma inspaimanta lipsa ta…caci ai disparut spre mine, fugi in mine, cu mine
Iar eu pier in dezintegrare,
In mine, am cazut!
Imi ziceai candva in trecut,
Aici nu exista durere si nici adevar,
Eu iti zambeam si te priveam fix,
Ascultand, cum se aude noaptea,
Se aude ura cum se scurge,
Incantatii in noapte….se aude carnea zdrobita cum urla….
Se aud fasiile de luna, cum mangaie pamantul si chipul meu straveziu
Ochii imi sunt morti de mult, sunt surd de puls sunt orb de dragoste,
De ce exista ceata? de ce exista ploi si mai apoi si noi?!
Iti mangai craniul in liniste…ti se vad tamplele albe…
Pe lespedea rece, cresc muschii pamantului,
Iar eu m-agat de spiritul tau,
Da, stiu cum te agati de mine!
Apas acelasi pamant acum simt,  el musca din mine.
Acelasi pamant ce e parte din tine,
Ce creste din noi, firesc fara graba si fara oprire
Ma aplec peste umbra mea, ascultand o simfonie de liniste
Te apleci peste umbra ta, peste trupul meu sa imi gusti moartea
Lasa-ma sa urasc, sa pot ura…
O sa iti scufunzi starvul ca o corabie fara ancore,
Iar negrul isi flutura coloarea stearsa de osemintele mele cazute in metafore,
E prea tarziu sa ceri, ceea ce ceri acum!
Vorbim in tacere
Imi ascult spiritul cum paseste  mahnit
Pe cararile mintii , incet ,apasat, a cam obosit.
Firimiturile de credinte ce candva exaltau,
Azi stau inmuiate-n cuvinte ce pentru multi se uitau.

Versuri in duet de Oana Calarasu si Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Cezar Burtescu, versuri

In locul unde

In locul unde
cerul intalneste marea,
iar marea noaptea
si cerul marea noapte;
In locul unde
tipetele bolnavicioase
intalnesc fratii morti
iar eternul alearga
gandurile tale.
Acolo…acolo…zace marea neuitarii.

Roua suferintei

In culoarea noptii
imi ingrop tacut patimile;
in ea, suspinu-mi arunc,
si-apoi ma cufund adanc
in nepasare.
Ingerii ingheata in adevar
tipand in soapte surde;
speriat tresar caci parca,
acele soapte se-aud in mine.

By: Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Cezar Burtescu, poezii, versuri

Acum sau mai tarziu

Priveste-ma cu groaza;
caci sunt focarul; eu sunt lacrima;
eu aduc intunericul;
si, arunca tu prima piatra;
o flacara de ceara
alearga poteca mea pustie,
iar eu alerg printre sicrie;
Gustand,
din timpul meu crepuscul,
carunt voi fi, fara sa vreau;
si-atunci sa nu va temeti,
si sa veniti, ca, doar o clipa si va trece.

Priviri

Copacii
ne vad aripe,
ale unor pasari cazute in neantul
poetilor.
-Candele stinse,
stinse de candele stinse.-
Flacarile ne vad umbre
inscriptionate cu suflete.

As vrea sa vad oameni.

Oamenii ne vad,
ne vad…
flacari, cenusa, ruguri
se vad asternute cu rabdare inaintea lor.

Dar ei ne vad.
Si se opresc sa ne intelega imaginea tristelor ruguri din privirea tacuta
si presarata cu neliniste ; ei ne vad…ei se vad…isi privesc rugul…

By:  Cezar Burtescu

bogdan_daradan Creatii Cezar Burtescu, Idei, versuri, vise

O pagina de viata
Am citit ce-a fost
acum ceva timp.
Am retrait, am plans si,
n-am putut zambii.
Prafuitele pagini,
de viata si timp,
tacute,
mi-au deschis
o poarta spre trecut.
–Sa vezi, sa simti si sa traiesti,
sa nu schimbi caci nu mai esti—
auzeam in liniste, si nu stiam de unde…
O veche privire gri
imi sopteste un poem;
al gandului poem.
As plange-acum,
de-as avea puterea,
dar lacrimile-mi sunt,
risipa de clipe.
Am trait si-am retrait.
Cunosc, si ma cunosc;
Si iata-ma ca sunt.

Umbra Constiintei
Iata-ma intre peretii de piatra
ai constiintei mele.
Totul e asa cum mi-am inchipuit,
in cuvinte grele.
Nu vad decat 3 monumente mari,
in ceata.
Pe masa sufletului meu
sta asezata calm
cafeaua existentei mele
langa fumul gandurilor.
Paduri intunecate se arata, departe;
constiinta mi-e goala si sfanta.
Gandurile ar vrea sa dispara in orizont
odata cu lumina.
Sfinti sunt ele, ganduri
In pustiu;
cerul a uitat ca mai e;
pamantul nu se stie nici el
sub palidele sunete ce rasar din culori.
Constiinta mi-e goala.
si sfanta.
In ea, totul e inchis intre
pereti de caramida
patati de sangele vietii;
iar usa-i spre sus;
dar nici el nu stie unde e;
totul-i o umbra.

Unde sunt zanele?
Unele lucruri,
le-am prins in randuri;
pe celelalte
le-am prins intre
patru rame…le-am desenat pe peretii
unui vas de lut ce plutea intre frezii…
Patru rame le-am desenat
pe-un ciob
al unui vas de lut,
ce plutea intre soapte.
Unele lucruri am sa le uit,
pe altele insa,
le voi uita fugind de mine,
iar celelalte raman…
…raman sa mistuie ce-a mai ramas
din umbra mea.

By: CEZAR BURTESCU

bogdan_daradan Creatii ganduri, Idei, versuri