Mi-era atât de bine când timpul era fărâmiţat ca un dram de pâine neagră
-purtat în mâini negre, cu unghii negre, privit de ochi negri.-
Atunci aveam sumane sure şi ochi mărgean…
Şi cum te mai iubeam: ogive de duh şi infern se contopeau în mine şi se făceau rod…
Apoi rosteam cuvântări difuze:
Carmina triumphare.
…
Mă târăsc.
Sternul meu e cununat cu jugul şi mânjit de glie.
Un murmur- numai- al trupului meu în cântu-i de lebădă.
Diana Bone
Privesc cum fulgii de zapada ating usor pamantul, topindu’se unul cate unul. Un zgomot infernal se aude de afara: traficul!Bun venit in orasul meu. Mai sunt cateva zile pana la Craciun, si ninge incontinuu de 3 zile.
Oamenii devin nervosi: claxoane si tipete pretutindeni. Vreau sa fug, sa ma ascund acolo unde nimeni nu ma poate gasii. Imi imaginez adesea acest semineu batran, care ma incalzeste atunci cand afara este frig.
Peisajul s’a schimbat! In fata mea, apar niste varfuri ascutite, acoperite cu o patura alba. Clar nu mai sunt acolo.
“Poftim!” - il privesc in ochii si il recunosc.Este el. Imi intinde o cana mare de ceai si se aseaza langa mine. Buzele mele se apropie timide de obrazul lui, il saruta incet, apoi ii soptesc: “Multumesc!”
In surdina, muzica se aude frumos. Imi intinde o mana si ne ridicam pentru a ne lasa purtati de ea. Imi proptesc mana pe umarul lui, iar el imi atinge delicat talia. Imi strange cealalta mana, astfel incat reuseste sa ma faca atenta la el, la ceea ce ni se intampla noua. Suntem atat de apropiati incat ii simt fiecare bataie a inimii, caldura emanata de corpurile noastre se impleteste la fel de frumos, precum doua fire de ata. Imi sopteste ceva la ureche; ii aud respiratia intretaiata, ii simt teama in glas, ma regasesc in el.
Nu vreau sa parasesc niciodata aceasta lume a mea.Vreau sa raman aici, cu tine.
Mai multe povesti interesante aici:
http://ann-stories.blogspot.com
De ce ma priviti prin vapori de alcool
Din cuseta vaporului cu un singur hublou?
Eu nu-s Dumnezeul corabiei voastre,
Nu-s puiul de om ce-i salvat;
Nu-s nici zeul demodat al vreunei religii.
Am doua aripi vlaguite si-un dor,
Caci am indraznit sa gandesc la amor:
La o frageda pasare ca spuma de lapte
Si ciocul tarcat ca nisipuri in noapte.
N-am cutezat sa-o salvez de-al lui Noe-Zeu,
Nici sa mor nu am vrut si mi-e greu
Caci ma apasa soapta de moarte a unei aripi de lapte.
De ce ma priviti prin vapori de alcool
Voi, bieti marinari carora va e ingaduit traiul
Si romul, si cantul, si naiul?
De ce ma priviti prin vapori de alcool
Cand eu prin hublou vad ca dus e potopul?
Tu, Sodoma,
Primeste-ma, Gomora
In cortegiu-ti funerar de apa.
De ce ma priviti prin vapori de alcool
Cand dus sunt cu pacatu-mi de amor?
Si apoi plans de o mare mai mare decat aveti voi sa vedeti
…prin vapori de alcool.
Diana Bone
…
Sunetele acestei lumi se pierd…
Nici intunericul nu tace,
e nesomn, si zbucium si suntele…
ah…sunetele…
Si ce placute sunt sunetele triste;
acele mici cantari cu care hranesti din care iti inalti temple si altare,
vesnice altare ale necuvintelor triste.
In fiecare cant renasti,
iti acoperi sipiritul cu carne
te ascunzi in lume…
Albastrul te mistuie…
te striga in nechemarea lui, printre zgomote…
prin tacere si nesomn.
…
Erai murdara,
cazuta si murdara, te murdarisei prin nastere,
prin carne, prin timp.
-Povestile nu spun drumul si zgomotul caderii tale-
Oh..si de cate ori nu ai incercat sa te cunosti.
Ai vrut sa cunosti intai lumea; acum o stii.
-Uneori itii plac oamenii, alteori te scarbesc…
Si daca nu ce? –
Eu te stiu de cand erai si dinainte sa traiesti.
Acum zilele fiarei iti dau tarcoale caborand in
inaltarea ta spre mine.
Te-am ascultat de-atatea ori cand ma inveseleai cu acel cantec trist si necunoscut.
Iti scriam sit e strigam in departare,
te cantatm in culoarea noptii.
Te aratai in iluzii si fantasme.
By: Cezar Burtescu
Muzica ta e la atingere ca sulurile de mătase
Cu care dictatorii își șterg recturile grandioase.
Când cânt-a noua simfonie - te simt, O, Helios,
Focar de foc fecund al Cosmosului mare,
De la șira spinării pân-la al frunții os,
Cum îmi mâni pe subt piele legiunile-ți solare -
Un milion de soldăței, progenituri de bronz,
În pulsuri elizee îmi străbat a corpului cărare,
Și-un milion de-nțepături (titanice extaz cărnos!) -
La-un milion de calde pișcături tu dai născare.
De-a fost mult trecut sau mult de-are a trece
Până când ritmurile tale-am să le-ascult,
Cu alte cânturi de timpul l-aș petrece,
Fidel eu oi rămâne mărețului tău cult.
Fidel pe Marea, vasu-mi pântecele-și frece
Tu, gigantic, impasibil, dup-al apelor tumult
Un far în noaptea muzicii, tronezi rece,
Și raza ta-mi dă un năieresc de nou avânt.
de Andrei Albu
Prinsi in clipe de repaus,
Radem cand scriem cu biti.
Estea oare blogosfera
sediul unui alte minti???
Alta decat mintea noastră???
În altarul constiintei
nimeni nu ne-nvata scrisul, nimeni nu ne-aruncă abisul…
Bucuria noastra mare e sa fim uniti si liberi, iar in
Lumea noastra altfel
unde scriem despre bine,
gasiti doar talente ascunse si
idei de multi uitate…
PS: pentru continuare ne găsiţi la ZBB:)
Sub gorunul lui Nichita
Mi-e trupu-mi ancorat
De ramura unui gorul bătrân
Şi-mi vad prin scoarţa lui
Penitenta-mi, moartea şi dorul de bătrâni.
Prin încordarea firii
Îmi plec capul pe mâini-
Falange mici, reci, osoare,
În care parcă s-a întrupat noaptea.
De ce nu vii?
De ce nu vii degrabă
Să-mi sufli-n plete colbul
Ce are să mă îngroape
Sub ramul lui Nichita
Astă dată fară de sicriu.
By: Diana Bone
Vreau sa fiu vânzătorul ambulant de cuvinte încrucişate, să-mi întind aici, la ruinele cetăţii bogceaua de vorbe cu nume împarţite sistematic.
Şi vreau ca tu să mă ajuţi! Ai sa ordonezi cuvintele bizare între linii trasate strâmb cu o cretă albă pe un perete de sare,
Iar pe cele scurte, sonore…cuvintele fulg şi cuvintele ploaie să le porţi goale sau…
să le porţi pe paie.
Drag vânzător de cuvinte, ştii ce mai vreau?!
Vreau să fim menestrei, sau misionari, sau simplii drumeţi
Şi să ne ţinem mereu tolba de vorbe deschisă.
Ai să ştii atunci că viaţa nu ne e o pildă scrisă-
Cât timp vom umbla, ştiu sigur că vei învăţa să-mi descri în mii de cuvinte sterpe chipul, iar eu,
eu voi desprinde forme clare din anagrame încâlcite.
Cuvintele ponegrite o să le vindem când eu îţi voi spune „Iubite!”
doar printr-o clipire şi un dram de virtute.
Şi apoi…Şi apoi o să fim săraci! Săraci în grăire! Şi muţi, paradisiaci!
Îţi vei hrăni doar spiritul cu seva buzei mele de jos, iar sânu-mi se va împlini ca al unei primordiale Eve.
Nebună în cânt am să înfulec din nou din păcat şi din nou tu-mi vei purta urma prin lume drept vânzător ambulant de cuvinte.
Spre apus am să secer cuvinte
Şi am să-ţi spun „Iubite!”.
By: Diana Bone
Nu
Afronturi sonore rostogolite în foruri de piatră…
mi-e dulce căderea
Iar colbul mi-e acum giulgiu sur
Ce-mi împământeneşte chipul altă dată frumos.
Nu, nu e declin,
Ci-i cuvântarea tânărului rabin la cap de copil.
Nu, nu sunt umil,
De-am ales să mă desprind,
Să beau cucută în loc de vin,
Să năzui la a nu mai fi viu.
By: Diana Bone
Totul a continuat ritualiceste, cu o cina singur, pe un scaun tare spijinindu-mi coatele de o masa ce imita kitch’ul. Apoi trupul mi l-am asezat in pat. Am plecat departe. Dimineata a fost iute dusata, imbracata si agata pe umar cu o geanta plina cu foi. Drumul a decurs plin de vise si sperante spre scoala. Umanul banalizat este pretutindeni. Acum astept. Astept sa invat; defapt imi manifest compasiunea pentru o tanara profesoara care nu are cui sa ii preda cursul sau. O ascult cu placere si imi manifest interesul intr-o maniera total dezinteresata. In toiul noptii fara de somn, am vizitat lumi, am auzit povesti. Noaptea mi-a citit. Au fost atatea alte vieti in cateva ore pamantesti, totul s-a sfarsit concluzionand: unde este ciudatul si neabatutul prestigiu al saraciei? Cand esti student nu poti; esti doar student. Ironia imi pateaza cerneala. Unde este cultul saraciei? Cand privesti individual spre mine, ironia dispare; nu poti, este imposibil, este cert ca nu poti si nu ai cum. Dar vrei si astepti, aspiri. Privind in ansamblu amestecand si restul in ecuatia intunecata a privirii mele, ei pot si vor. Eu doar vreau. Astept. Consum prea mult.
Poate am prea multa luxuri: acela de a trai, a studia si a consuma hrana.
Nu mai am sens. Nefericirea, omniprezenta, tristetea, adevarul, eu, lipsa si ceea ce ma inconjoara direct intr-o dependenta se contureaza in agonie. -Nici nu pot sa dorm, nici nu pot sa schimb, nici nu mai vreau…ceea ce inseamna ca sunt inutil- …si ce bland sunt cu mine. Cate nevoi simt, si cate dorinte peste toate aceste nevoi… pentru mine sunt multe sunt multe, sunt luxuri, altfel vazute se pot numii primiordiale, necesare vietii. Nu. Asta nu este o problema. Singur si sigurul; dar singur.
Pasi au un singur traseu: casa, bulevardul, scoala si chiar: scoala, bulevardul, casa.
Batran fara vreme. Fiul mai batran ca tatal. Renunt la de ce. Accept. Unde este eternul acum? Unde e? Unde e? Unde e? Ma trezeste tot ce nu tine cu mine, ma trezeste totul. Mi se plimba un gust amar pe buze.
-nimic nu tine cu mine- Nici macar aceasta sticla de care am avut grija sa o umplu si acum…nu vrea sa-mi stearga gustul amar de pe buze.
Inaltimea e mare. Ma ridic revoltat din patul meu ce seamana indeaproape cu un sicriu, fac 2 pasi si ma opresc: pe oare sunt eu revoltat? Oricum nimanui nu-i pasa! Sa fiu oare revoltat pe mine? Incepe ca si mie sa nu-mi pese de mine. Cui ii pasa ca dorm in sicriu? Cui ii pasa ca nu traiesc? Nici macar mie.
Cu pasii mici ma indrept spre baie sa imi spal amarul de pe buze; apa…rece, amara, ostila;
Renunt. Renunt la a-mi sterge gustul amar: mi se umfla gingiile. Imi pierd timpul prin tehnologii. fii cu revolta in piept.
-si ce inaltime- Un colt de pat ma lasa ma spijin de el, asa cum imi sprijin pixul de aceasta foaie galbena ce ma tolereaza sa o mazgalesc cu nefericire.
s-a intunecat aerul.
De ce nu am curajul sa fac mai mult, sa ma revolt, sa plec? Ar fii fost ideal si pot. Dar poate teama de a nu inceoe din alt loc ma face sa dispar…Nimic nu tine cu mine; Aud bestiile acum…Cand ai dreptate, sti ca nu e bine ca mereu sa ai dreptate, caci atunci realizezi ca te-ai aflat in puncte de maxim si nu poti sa mai depasesti. Sa nu spui. E mai bine sa minti, ca sa revin la alta scriere cu alte versificatii. Alcoolul imi retrieste gandurile, viata si amitirile si rearanjaza. Unii au fost invatati sa creada, altii spera. Cei care nu accepta sunt razvratiti. Sunt malitiosi. Muzica e trista, versurile…imbalsamate in sange si discutii. Renume si nimic. Doar vorbe. Minciuni si pornografie. Nu mai simt. Eu nu mai am scapare. Alerg cantece pentru trairi. Am iubit. Alerg cantece pentru putere si glas.
By: Cineva diferit…suflet experimental
Loading ...
Recent Comments