Papusa pe care nu am avut-o

ti-am daruit-o tie si-n ea am ferecat ganduri strivite

intr-o zi buna pentru inventat lumi, mi-am dat seama ca ea te iubeste pe tine

si eu in mine o iubeam pe ea, fara sa-ntalnesc fiinta

De suferinta, cioburi de mine s-au imprastiat peste tot

si s-au topit stinghere in eterul crud al timpului care nu exista…

fara tine, care nu exista fara noi…

Noi,noi existam dinaintea mea, dinaintea ta, dinaintea noastra…

O papusa de cristal… Papusa ta…

Atat de multe roluri, si o singura viata doar

si o clepsidra goala, in care eu sunt prizonierul azurului ochilor tai…

Anna Panovici&Luceafarul himeric

Cuvintele sunt mici in fata unor obiecte atat de gingase si pline de pasiune…Va las pe voi sa va delectati cu ele si de ce nu sa si cumparati ceva la preturi de CRIZA! CLICK AICI PENTRU DETALII

pentru comenzi online sunati pentru rezervare la 0788.410.808

Mi-era atât de bine când timpul era fărâmiţat ca un dram de pâine neagră

-purtat în mâini negre, cu unghii negre, privit de ochi negri.-

Atunci aveam sumane sure şi ochi mărgean…

Şi cum te mai iubeam: ogive de duh şi infern se contopeau în mine şi se făceau rod…

Apoi rosteam cuvântări difuze:

Carmina triumphare.

…

Mă târăsc.

Sternul meu e cununat cu jugul şi mânjit de glie.

Un murmur- numai- al trupului meu în cântu-i de lebădă.

Diana Bone

Privesc cum fulgii de zapada ating usor pamantul, topindu’se unul cate unul. Un zgomot infernal se aude de afara: traficul!Bun venit in orasul meu. Mai sunt cateva zile pana la Craciun, si ninge incontinuu de 3 zile.

Oamenii devin nervosi: claxoane si tipete pretutindeni. Vreau sa fug, sa ma ascund acolo unde nimeni nu ma poate gasii. Imi imaginez adesea acest semineu batran, care ma incalzeste atunci cand afara este frig.
Peisajul s’a schimbat! In fata mea, apar niste varfuri ascutite, acoperite cu o patura alba. Clar nu mai sunt acolo.

“Poftim!” – il privesc in ochii si il recunosc.Este el. Imi intinde o cana mare de ceai si se aseaza langa mine. Buzele mele se apropie timide de obrazul lui, il saruta incet, apoi ii soptesc: “Multumesc!”

In surdina, muzica se aude frumos. Imi intinde o mana si ne ridicam pentru a ne lasa purtati de ea. Imi proptesc mana pe umarul lui, iar el imi atinge delicat talia. Imi strange cealalta mana, astfel incat reuseste sa ma faca atenta la el, la ceea ce ni se intampla noua. Suntem atat de apropiati incat ii simt fiecare bataie a inimii, caldura emanata de corpurile noastre se impleteste la fel de frumos, precum doua fire de ata. Imi sopteste ceva la ureche; ii aud respiratia intretaiata, ii simt teama in glas, ma regasesc in el.

Nu vreau sa parasesc niciodata aceasta lume a mea.Vreau sa raman aici, cu tine.

Mai multe povesti interesante aici:

http://ann-stories.blogspot.com

Radoveneanu Ana-Maria

De ce ma priviti prin vapori de alcool
Din cuseta vaporului cu un singur hublou?

Eu nu-s Dumnezeul corabiei voastre,
Nu-s puiul de om ce-i salvat;
Nu-s nici zeul demodat al vreunei religii.

Am doua aripi vlaguite si-un dor,
Caci am indraznit sa gandesc la amor:
La o frageda pasare ca spuma de lapte
Si ciocul tarcat ca nisipuri in noapte.

N-am cutezat sa-o salvez de-al lui Noe-Zeu,
Nici sa mor nu am vrut si mi-e greu
Caci ma apasa soapta de moarte a unei aripi de lapte.

De ce ma priviti prin vapori de alcool
Voi, bieti marinari carora va e ingaduit traiul
Si romul, si cantul, si naiul?
De ce ma priviti prin vapori de alcool
Cand eu prin hublou vad ca dus e potopul?

Tu, Sodoma,
Primeste-ma, Gomora
In cortegiu-ti funerar de apa.

De ce ma priviti prin vapori de alcool
Cand dus sunt cu pacatu-mi de amor?
Si apoi plans de o mare mai mare decat aveti voi sa vedeti
…prin vapori de alcool.

Diana Bone

…

Sunetele acestei lumi se pierd…
Nici intunericul nu tace,
e nesomn, si zbucium si suntele…
ah…sunetele…
Si ce placute sunt sunetele triste;
acele mici cantari cu care hranesti din care iti inalti temple si altare,
vesnice altare ale necuvintelor triste.
In fiecare cant renasti,
iti acoperi sipiritul cu carne
te ascunzi in lume…
Albastrul te mistuie…
te striga in nechemarea lui, printre zgomote…
prin tacere si nesomn.

…

Erai murdara,
cazuta si murdara, te murdarisei prin nastere,
prin carne, prin timp.
-Povestile nu spun drumul si zgomotul caderii tale-
Oh..si de cate ori nu ai incercat sa te cunosti.
Ai vrut sa cunosti intai lumea; acum o stii.
-Uneori itii plac oamenii, alteori te scarbesc…
Si daca nu ce? –
Eu te stiu de cand erai si dinainte sa traiesti.
Acum zilele fiarei iti dau tarcoale caborand in
inaltarea ta spre mine.
Te-am ascultat de-atatea ori cand ma inveseleai cu acel cantec trist si necunoscut.
Iti scriam sit e strigam in departare,
te cantatm in culoarea noptii.
Te aratai in iluzii si fantasme.

By: Cezar Burtescu

Muzica ta e la atingere ca sulurile de mătase
Cu care dictatorii își șterg recturile grandioase.

Când cânt-a noua simfonie – te simt, O, Helios,
Focar de foc fecund al Cosmosului mare,
De la șira spinării pân-la al frunții os,
Cum îmi mâni pe subt piele legiunile-ți solare -
Un milion de soldăței, progenituri de bronz,
În pulsuri elizee îmi străbat a corpului cărare,
Și-un milion de-nțepături (titanice extaz cărnos!) -
La-un milion de calde pișcături tu dai născare.

De-a fost mult trecut sau mult de-are a trece
Până când ritmurile tale-am să le-ascult,
Cu alte cânturi de timpul l-aș petrece,
Fidel eu oi rămâne mărețului tău cult.
Fidel pe Marea, vasu-mi pântecele-și frece
Tu, gigantic, impasibil, dup-al apelor tumult
Un far în noaptea muzicii, tronezi rece,
Și raza ta-mi dă un năieresc de nou avânt.

de Andrei Albu

Prinsi in clipe de repaus,

Radem cand scriem cu biti.

Estea oare blogosfera

sediul unui alte minti???

Alta decat mintea noastră???

În altarul constiintei

nimeni nu ne-nvata scrisul, nimeni nu ne-aruncă abisul…

Bucuria noastra mare e sa fim uniti si liberi, iar in

Lumea noastra altfel

unde scriem despre bine,

gasiti doar talente ascunse si

idei de multi uitate…

PS: pentru continuare ne găsiţi la ZBB:)

Sub gorunul lui Nichita

Mi-e trupu-mi ancorat

De ramura unui gorul bătrân

Şi-mi vad prin scoarţa lui

Penitenta-mi, moartea şi dorul de bătrâni.

Prin încordarea firii

Îmi plec capul pe mâini-

Falange mici, reci, osoare,

În care parcă s-a întrupat noaptea.

De ce nu vii?

De ce nu vii degrabă

Să-mi sufli-n plete colbul

Ce are să mă îngroape

Sub ramul lui Nichita

Astă dată fară de sicriu.

By: Diana Bone

Vreau sa fiu vânzătorul ambulant de cuvinte încrucişate, să-mi întind aici, la ruinele cetăţii bogceaua de vorbe cu nume împarţite sistematic.

Şi vreau ca tu să mă ajuţi! Ai sa ordonezi cuvintele bizare între linii trasate strâmb cu o cretă albă pe un perete de sare,

Iar pe cele scurte, sonore…cuvintele fulg şi cuvintele ploaie să le porţi goale sau…

să le porţi pe paie.

Drag vânzător de cuvinte, ştii ce mai vreau?!

Vreau să fim menestrei, sau misionari, sau simplii drumeţi

Şi să ne ţinem mereu tolba de vorbe deschisă.

Ai să ştii atunci că viaţa nu ne e o pildă scrisă-

Cât timp vom umbla, ştiu sigur că vei învăţa să-mi descri în mii de cuvinte sterpe chipul, iar eu,

eu voi desprinde forme clare din anagrame încâlcite.

Cuvintele ponegrite o să le vindem când eu îţi voi spune „Iubite!”

doar printr-o clipire şi un dram de virtute.

Şi apoi…Şi apoi o să fim săraci! Săraci în grăire! Şi muţi, paradisiaci!

Îţi vei hrăni doar spiritul cu seva buzei mele de jos, iar sânu-mi se va împlini ca al unei primordiale Eve.

Nebună în cânt am să înfulec din nou din păcat şi din nou tu-mi vei purta urma prin lume drept vânzător ambulant de cuvinte.

Spre apus am să secer cuvinte

Şi am să-ţi spun „Iubite!”.

By: Diana Bone