Magnolia Club este unul dintre cele mai noi centre de wellness din Capitala. Dotat cu sala de aerobic, sala de fitness, sauna si masaj este alegerea perfecta daca vreti sa va imprieteniti cu sportul si miscarea, iar preturile sunt incurajatoare.

Sedinta unica de fitness pleaca de la 20 de ron, iar abonamentul pentru fitness nelimitat ajunge undeva la 150 de ron.

Daca vrei mai mult poti opta pentru abonamentul Gold, unde beneficiezi de fitness nelimitat, sauna nelimitat, 4 sedinte masaj de 30 de minute si ai si un trainer personal totul la doar 240 de ron.

Pentru lista completa de oferte accesati Magnolia Club!

Galerie foto de la deschidere:

Pentru cei ce au uitat sa simta romaneste…

Pentru cei ce au uitat de Romania…

Anna Panovici si Clementina Cogilniceanu ne invata sa iubim Romania…iar lectia vine tocmai din Basarabia…

Pentru ca e prea cald pentru a trage un “pui de somn” am rasfoit putin blogosfera “galbena si liberala” si am gasit un interviu interesat semnat de Alina Gorghiu. Va las sa-l cititi in liniste!

1. De ce bicicleta si nu masina?

In primul rind, pentru ca nu nu stiu sa conduc si, in al doilea rind, pentru ca imi place.

Am locuit mereu -cu o exceptie: South Bend, Indiana- in orase mari cu excelente sisteme de transport in comun: Paris, Berlin, Boston. N-avea rost, asadar, sa-mi bat capul cu o masina.

De bicicleta m-am apucat insa destul de tirziu, pe vremea cind eram ambasador la Copenhaga. Acolo multa lume umbla cu bicicleta, incepind cu ministri, deputati si ambasadori. Pistele pentru biciclete sint excelente si generoase, asa ca e o placere sa mergi cu bicicleta -atunci cind nu ploua, fireste.

2. Pentru cineva care a citit Schopenhauer de mic, guvernat de un pesimism practic, dupa cum v-ati autodefinit intr-un interviu celebru, ce mai poate aduce pedalatul pe bicicleta?

Ma amuza ca il aduceti in discutie pe Schopenhauer: ma invitati aproape sa raspund ca mersul cu bicicleta echivaleaza cu o cura de optimism. Eu l-as invoca, insa, pe Montaigne care mergea calare in fiecare zi: bicicleta este echivalentul modern al calului. Regret ca nu sint si calaret.

3. Care a fost cel mai lung traseu pe care l-ati parcurs pe bicicleta? Dar cel mai interesant?

Cel mai lung traseu cu bicicleta a fost de la resedinta mea ambasadoriala din Hellerup pina acasa la Dan Popescu, unchiul lui Dinu Patriciu. Sta undeva la nord de Copenhaga, in drum spre Helsingor. E un drum foarte frumos: intii se merge pe sosea, pe marginea marii, apoi prin padure. Nu e un drum cine stie ce lung -probabil vreo 15 km-, dar e minunat si l-am facut de mai multe ori. A si fost foarte interesant, pentru ca una din dati am stat de vorba indelung cu nepotul domnului Popescu.

Restul il gasiti aici!

Gelu Radu  s-a născut în 1962, sub semnul zodiacal al Taurului şi se defineşte ca fiind o persoană visătoare, cu capul în nori şi cu simţul umorului bine dezvoltat. Cine e Gelu? Gelu este artistul din spatele clubului THE LEGEND, este omul care a dat viată pereţilor clubului The Legend. Care e secretul lucrărilor sale? De ce pictura pe pereţi? Vom afla din rândurile ce urmează…

* Când ai început şi unde ai avut primele picturi pe pereţi?

** Primele picturi de anvergură le-am avut în anii 1996-1997, când am pictat nişte grădiniţe în zona Berceni.

* Am văzut că toţi pereţii din clubul The Legend poartă “semnătura” ta. De ce ai ales ca temă rock-ul?

** Pentru că ascult rock de când mă ştiu. Dacă înainte de Revoluţie ascultam rock ca o formă de revoltă, ca o formă de protest împotriva regimului, împotriva sistemului, acum ascult rock pur şi simplu, pentru că pentru asta trăiesc, să ascult rock până voi închide ochii.

* Care sunt trupele care îţi definesc ţie acest gen de muzică?

** AC/DC, Queen, Rolling Stones şi mulţi, mulţi alţii…

* În care piesă rock te regăseşti cel mai bine?

** Am mai multe piese, dar de referinţă rămân trei: I want to break free, Satisfaction şi Money for nothing and chicks for free.

* De când lucraţi la pereţii din clubul THE LEGEND?

** Am început prin decembrie, şi am lucrat timp de două săptămâni în medie cam 12-14 ore pe zi pentru că iubesc ceea ce fac, şi sunt nebun după pictură, mai ales că am avut libertatea să desenez interpreţi ROCK. Ce poate fi mai plăcut decât să îmbii arta cu muzica??

* Care e secretul picturilor de pe pereţi?

** Nu e nici un secret. Am folosit tempera cu aracet, şi pentru rezistenţă am dat cu lac. Asta e tot plus MUUULTĂĂĂ răbdare.

* Un mesaj pentru tineri.

** Să vină în clubul THE LEGEND pentru că este un loc care mai are multe de arătat şi să asculte cât mai multă muzică rock, pentru că rock-ul, din punctul meu de vedere este singurul gen de muzică INTELIGENT ŞI SĂLBATIC în acelaşi timp, REBEL şi sensibil în acelaşi acord, TĂCUT şi zgomotos în aceeaşi notă.

BOGDAN DĂRĂDAN

Liber la iarbă ne-a convins să înfruntăm soarele nemilos și priveliștea deprimantă a orașului în care trăim spre a ne petrece câteva ore în locuri accesibile până acum numai boschetarilor și câinilor comunitari: spațiile verzi din parcuri.

Evenimentu’ în sine n-a fost cine știe ce, dar nu pot să neg că nu m-am simțit bine. Deși aș fi vrut să plec să bag la maț pe la 12 și apoi să-mi văd de treabă în altă parte, am decis să rămân pe pătura neglijent pusă pe un căcat proaspăt, în compania colegilor de la PresaÎnBlugi și a unor studenți la teatru. Ba chiar ni s-a alăturat și Oprescu pentru căteva momente, rămânând la fel de indiferent ca și gardienii publici la tentativa de viol de pe iarbă.

RFB, care au monopolizat în anumite intervale orare activitatea de la ”Cetate”, ne-au pus la dispoziție un stand plin de materiale … și așa am făcut publică și macheta ”Primei Case” pe care o puteți studia în poza de mai jos – sper ca RFB să ne ofere și o poză puțin mai clară de la fața locului. Dacă vă gândiți serios la o achiziție, vă sfătuiesc să vă grăbiți: doar primii 100 de clienți primesc un portret al tovarășului – cu tot cu autograf! Promitem că suplimentăm numărul de tablouri dacă observăm interes mai ceva ca la biletele la Michael Jackson.

Mai așteptăm și alte ocazii să călcăm iarba din parcuri. Puteți citi și alte impresii, precum și vedea filme și poze pe site-ul RFB, aici, aici și aici.

Moca

În dimineaţa zilei de 25 iunie am citit fugitiv presa şi am aflat că Michael Jackson murise la Los Angeles din cauza unui infarct. Mi s-a părut o ştire interesantă. Ca orice bun creştin am spus în gând “Dumnezeu să-l ierte” şi nu îmi imaginam show-ul pe care presa urma să-l facă. Am avut sumbra impresie că Michael Jackson este mai profitabil mort decât a fost în ultimii 15 ani.

Michael Jackson era în criză financiară, moartea însă nu era în criză, după cum a remarcat Mircea Badea într-o emisiune. El dorea să mai scoată un ban din concertul de la Londra, iar acest lucru i-a adus moartea. Ceremonia de comemorare, pentru că nu o pot numi funeralii, a costat statul Los Angeles peste 2 milioane de dolari, bani pe care nu îi avea şi acum se face apel la donaţii pentru a acoperi uriaşa cheltuială. Pesemne că există viaţă după Michael, o viaţă în care oamenii sunt îndemnaţi să plătească datoriile megastarului, chiar şi pe acelea datorate morţii sale. În 2002, MIchael Jackson declara că moartea sa va fi cel mai mare show din lume. Cifrele spun că aşa a fost. Un show a căror cheltuieli trebuie să le suporte tot oamenii simpli.  CITEŞTE AICI ARTICOLUL COMPLET

By: DAN PATRASCU

Noi invatam sa comunicam.

De aceea trebuie sa studiem,sa invatam ca sa putem folosi cunostintele noastre cat mai eficient.Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri.

Comunicarea este cheia individului spre societate si spre integrarea in aceasta.Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup,echipa,societate…Grupul inseamna reguli,reputatie,tel,munca in echipa-sensuri determinate de interactiune deci de comunicare.

Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca mai constienti referitor la ce se intampla atunci cand comunicam.

In nici una dintre ipostazele sale majore,societatea(comunitatea umana) nu poate exista fara comunicare:nici in cea de dobandire a unei experiente comune(care presupune dialog),nici in cea de transmitere a zestrei culturale,nici in construirea acordului asupra unor probleme.

Comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii,comunicarea creaza si mentine societatea.

In prezent ,traim cu totii intr-o societate in care trasatura dominant este de frustare,agresivitate,furie…si gasim chiar si justificari prin care afisam aceasta nonsalanta ca fiind normala.

In comportamentul nostru se pot identifica doua tipuri de atitudini:

O prima atitudine ar fi una de toleranta,in speranta ca situatia se va schimba de la sine,ca,daca vom ignora,ne va fi mai bine,sau poate ,cine stie?

Cealalta ar fi cea de actiune,prin care incercam sa identificam si apoi sa solutionam tot ceea ce nu ne place si vrem sa schimbam.

Dar …mai presus de toate, trebuie sa invatam sa zambim atunci cand cuvintele noastre uita sa faca asta!

By: Omul din Atlantiss, alias Dan Patea

Intre a fi treaz sau adormit, melodia “Lonely day” interpretata in versiunea celor de la SOAD imi rasuna in minte. Desluseam imaginea unui coridor care-mi parea cunoscut. Treceam pe langa multe cutii de diferite marimi, unele din lemn, altele din carton, pe care le percepeam ca fiind amintiri. O lumina alba…care parea o iesire ! Apoi, imaginea a disparut, realitatea a pus stapanire pe mine si independent de vointa mea, m-am clatinat. Sufletul mi s-a zbatut din cap pana in picioare si glasul mintii mele murmura : a fost un mic cutremur, si a fost mai scurt decat cel de data trecuta ! Cumplite sunt starile astea, prin care trecem noi, oamenii ! In cateva secunde, la o miscare a pământului, ne inecam in emotii incomode. Apoi, gandul meu a plecat in Italia, suferind pentru tragediile oamenilor din orasul L’Aquila.

Ce ciudat, de obicei, cand gandul meu pleca in Italia, se bucura pentru oamenii pe care i-am cunoscut in Paternopoli. In anul 2006, un grup de elevi printre care am fost si eu, am plecat in Italia, datorita unui program – schimb de experiente Romano-Italian (Progetto Intercultura) stabilit intre Liceul “Ion Neculce” din Bucuresti si scoala (Instituto Comprensivo “F. Sullo”) din Paternopoli. Am fost un norocos, si-mi pare rau pentru toti cei care n-au avut sau nu vor avea prilejul sa fie elevi pentru cateva zile, in tara a carei limba straina o invata in scolile din Romania.

In Paternopoli am stat la o familie care avea doi baieti, si am avut pentru doua saptamani, aceleasi activitati ca ale lor. Mergeam impreuna la scoala din Paternopoli, stateam in banca cu Rafaella Troisi (unul dintre copii familiei care m-a gazduit), ne faceam impreuna temele, mancam impreuna mancare italieneasca, participam impreuna la diferite festivitati culturale, am fost impreuna la Napoli, Vatican, Roma. Da, in Paternopoli, este o lume frumoasa si acolo am doi “frati” italieni si multi prieteni, la care-mi-e gandul de multe ori.

de Andrei Nicolas Fiuciuc

Conteaza enorm cum incepem viata: primii pasi sunt determinanti! Dar totodata, cea mai mare importanta o constitue esenta vietii, adica cum traim.  Si traim… dar ce facem cu atat de multe REGULI si RECOMANDARI U.E.? dar mai ales ce facem cu o DOZA ATAT DE MARE DE LIBERTATE - prost inteleasa?

Vrem cu totii ceva, indiferent ce! Conteaza cantitatea, mai putin calitatea! Am cerut putin! Am vrut o tara libera, atunci in Decembrie 1989! Atunci nu aveam un cer unde sa “zburam”! Azi avem aripi, dar frante din pacate-si este tot mai dureros. Acum cerul este liber, ne asteapta, avem numele noastre printre stele. Ce ne opreste sa ajungem acolo? Poate spiritele noastre sunt ingreunate de marlania de pe strada intalnita la tot pasul, de incompetenta ce ne ucide incet dar sigur, de dorintele celor ce vor sa transforme romanul in necuvantator. Cuvantul!… asta-i tot ce ne-a mai ramas, dar cred ca este suficient! Suntem liberi sa vorbim, sa visam sa facem tot ceea ce credem ca trebuie facut atata vreme cat liberatea mea nu afecteaza libertatea celorlalti!

Am urmarit zilele trecute o dezbatere interesanta (si nu numai) la tv unde o minoritate isi “varsa frustarile din dormitor” pe micul ecran. M-am straduit sa nu izbucnesc; m-a temperat insa interventia unui preot dar mai ales a unui mare poet al nostru inca in viata. Oare acestora (minoritarii frustati) nu le ajunge dormitorul? Vor acum sa le accept devianta si pe strada? Oare copiii nostrii sunt vinovati cu ceva? De ce trebuie sa fie “agresati” vizual si psihic?

De ce pe stadion programul este schimbat in ultima clipa dintr-un meci de fotbal intr-o partida de local kombat? Oare este o regula ancestrala ca dupa fiecare picnic in natura, cantitatea de gunoaie “abandonate” in natura sa fie invers proportionala cu nivelul nostru de civilizatie? “Experimentele” facute pe noi, poporul roman, nu se mai termina vreodata? Epigoniile de prin ministere vor continua la nesfarsit sa ne uimeasca cu programele lor de salvare a invatamantului, a sanatatii, culturii, etc? Din pacate sunt mult mai multe intrebari decat raspunsuri… dar nu asta ma sperie! Orizontul ce se ingusteaza tot mai mult, asta-i marea problema!

Descopar, nu fara regret, efectul tot mai ciudat al evolutiei speciei umane. E ridicol sa vezi azi parinti care isi duc copiii la 2, 3, 4 ani sa faca pian,engleza,balet in timp ce ei (saracii copii) nu reusesc sa stea bine pe olita. In ritmul acesta poate din toamna, parintii “cu fite” isi vor trimite odrasele sa studieze fizica cuantica sau poate fuziunea nucleara. Si ne mai miram de ce ies tot felul de caractere schilodite psihic?! Daca acest capitol este “ratat” de parinti, nu-i nimic! Putem obliga copiii, care intre timp au mai crescut, sa se faca avocati, contabil sau doctori ca deh… de aici iese banul. Alta crima pot sa spun! Lasati minunile sa se nasca singure! Nu toti suntem genii dar suntem unici! Daca o parte din noi avem sansa sa facem ceea ce dorim azi, haideti sa nu uitam de ceilalti! O singura persoana trece mai greu peste un zid dar mai multi pot chiar sa-l distruga; sa fim multi, fara numar – putem distruge zidul acesta dintre generatii (firesc pana la un punct). Putem incepe cu comunicarea – sa invatam sa acceptam dorintele celorlalti. Sunt convins ca poate exista si o lume fara droguri, crime – atat fizice cat si psihice; acestea din urma sunt la fel de traumatizante. Poate exista o lume a spiritelor libere!

Deci… Fiti liberi, dar nu cu masura ci măsurati libertatea prin voi înşivă!!!

Omul din ATLANTISS, alias Dan Patea