Un cititor fidel, Omul din Atlantiss, ne-a trimis pe adresa redactiei cateva randuri…Lectura reflexiva!

“”Ultimul stinge lumina…nu am crezut niciodata  ca poate suna atat de…ciudat.

Privesc neputincios la piesa ieftina ce ruleaza parca din ce in ce mai apasator pentru sufletul meu.Am obosit sa fiu lovit zi de zi de aroganta unei clase mafiote ce guverneaza tara de peste 20 de ani.Aripile imi sunt frante;sufletul imi este doborat de imaginea blonda…de toacele statului mafiot de azi.

Ce usor  ne cereti noua sa induram,sa rabdam,sa credem…de ce?voi cine sunteti?

Zi de zi aceleasi cuvinte ucigase imbracate in fraze ce nu exprima nimic…zi de zi aceleasi figuri,prafuite sau nu,dar toate gaunoase in interior,ne coplesesc cu incompetenta lor mai mult sau mai putin damboviteana

Un ocean in plina furtuna e placut ochiului daca-i privit de sus dar va rog acum pe voi,pe voi  cei care va umpleti timpul cu nenorocirea destinelor noastre,sa coborati…coborati in strada!Haideti la un exercitiu de imagine!Strada nu-i facuta numai pentru coloanele voastre oficiale…e locul unde destinele noastre incep si se sfarsesc.

M-am saturat de voi…m-am saturat de lipsa mea de reactie …nici sa mor nu am curajul…dar poate intr-o zi o sa am…o sa am curajul sa ma cred Vlad Tepes…si poate vom fi  milioane de tepesi pe strazi…sa vedeti atunci!

Ce  a-ti facut din Tara Mea nu-mi provoaca acum decat sentimente de dezgust,lehamite si multa,multa ura…

Da !A-ti citit bine!URA…doar URA!

Imi luati mie zambetul doar pentru ca voi nu mai stiti sa zambiti?

Cum pot sa simt altceva cand voi imi interziceti si sa visez?!

Am fost invatat sa intorc si celalalt obraz,ca de altfel toti romanii,dar nu mai vreau…imi doresc enorm sa va plesnesc,pe fiecare dintre voi  cei care zilnic imi inundati spiritul!Vreau sa va fac sa suferiti la fel ca  noi…vreau sa traiti drama noastra odata…de doua ori…de o mie de ori si tot nu ar fi de ajuns.

M-am saturat de deontologi,de cenzura morala,de cenzura impusa de educatia primita …vreau sa simtiti tot ceea ce eu simt acum…vreau sa suferiti…vreau sa plecati…vreau o lume fara voi…sau poate trebuie sa creem alta lume alta lume !

Totusi va felicit…aproape m-ati invins…ne-ati invins…nu stiu daca mai pot sa fac ceva,nici macar sa continui aceste randuri.Im doresc ca cineva,oricine sa o faca –sa continue strigatul acesta de disperare.Cel sau cei care o vor face le multumesc…Imi doresc ca maine,cand ma trezesc sa descopar ca cineva a avut curajul …curajul nu sa emigreze…curajul sa schimbe ceva!orice…doar sa schimbe…asa nu se mai poate!Somn usor si vise placute dragi romani…s-ar putea sa fie ultima noastra noapte!“”

Omul din Atlantiss

Cea mai mare comunitate de pariori din Romania de pe Pariuri-x.ro, l-au declarat detasat printre cele mai bune site-uri de pariuri online. Doar aici puteti castiga sume considerabile de bani daca aveti inspiratie si fler. In primul rand, puteti castiga un free-bet de 10 euro zilnic, cu Biletul Zilei. Daca analizele sportive sunt un alt atu al vostru, puteti concura pentru cei 3000 RON pusi la bataie lunar. Acest concurs de predictii fotbal este unul din atuurile site-ului.

Unul din cele mai cautate concursuri in momentul de fata este cel al bloggerilor, un concurs unde primul loc primeste 1000 de euro, fondul total de premiere fiind de 1800 de euro. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa va postati pe blogul personal doua articole.  Pe forumul Pariuri-x.ro veti afla toate detaliile acestui concurs.

Daca am avea sansa sa ne reintorcem in trecut, ce am face? Am invata tot ce nu stim acum? Ne-am repara greselile facute? Ne-am face viata mai usoara? Sau pur si simplu am trai clipa, ne-am bucura de fiecare raza de soare, de fiecare fir de iarba prospat aparut, de vantul lin care-ti ravaseste parul, fara a perturba momentul zgomotul infernal al masinilor, oamenii galagiosi si grabiti…

Cum ar fi sa ne imaginam viata fara gadget-uri? Fara telefon si fara calculator? Fara retele de socializare? Poate ca am fii mai calmi, fara crize de isterie, mai relaxati si nu tot timpul pe fuga, poate ca am invata sa pretuim timpul…
Daca ne-am reintoarce in trecut, poate ca am avea curiozitatea de a intelege oamenii de cultura, oamenii care au lasat capodopere care sa ne delecteze sufletul si mintea…

Traim intr-o contemporaneitate caracterizata de cuvantul “fast”, in opozitie cu trecutul  care-ti daruia toate placerile vietii, dar nu ne referim la placerile materiale, ci la cele spirituale. Chiar daca vremurile apuse nu erau atat de evoluate tehnologic, asta nu i-a impiedicat pe oameni sa inventeze, sa creeze, sa descopere…In prezent, superficialitatea  este prezenta la fiecare pas…ne mai putem bucura de tot ce inseamna liniste, fericire? Cred ca raspunsul este nu; acum nu ne mai multumim cu putin:in goana dupa bani, uitam ce inseamna cu adevarat viata.

Acordati-va mai mult timp pentru ceea ce este cu adevarat important…meditati asupra a tot ce va inconjoara si bucurati-va pentru fiecare moment fericit care nu consta in bani…

Credeti ca veti reusi?Eu cred ca da, trebuie sa va ganditi doar la radacinile dumneavoastra si sa fiti mai atenti la micile detalii, care intr-adevar sunt mici, dar valoreaza mult…

Doinita Stanciu

Magnolia Club este unul dintre cele mai noi centre de wellness din Capitala. Dotat cu sala de aerobic, sala de fitness, sauna si masaj este alegerea perfecta daca vreti sa va imprieteniti cu sportul si miscarea, iar preturile sunt incurajatoare.

Sedinta unica de fitness pleaca de la 20 de ron, iar abonamentul pentru fitness nelimitat ajunge undeva la 150 de ron.

Daca vrei mai mult poti opta pentru abonamentul Gold, unde beneficiezi de fitness nelimitat, sauna nelimitat, 4 sedinte masaj de 30 de minute si ai si un trainer personal totul la doar 240 de ron.

Pentru lista completa de oferte accesati Magnolia Club!

Galerie foto de la deschidere:

Pentru cei ce au uitat sa simta romaneste…

Pentru cei ce au uitat de Romania…

Anna Panovici si Clementina Cogilniceanu ne invata sa iubim Romania…iar lectia vine tocmai din Basarabia…

Pentru ca e prea cald pentru a trage un “pui de somn” am rasfoit putin blogosfera “galbena si liberala” si am gasit un interviu interesat semnat de Alina Gorghiu. Va las sa-l cititi in liniste!

1. De ce bicicleta si nu masina?

In primul rind, pentru ca nu nu stiu sa conduc si, in al doilea rind, pentru ca imi place.

Am locuit mereu -cu o exceptie: South Bend, Indiana- in orase mari cu excelente sisteme de transport in comun: Paris, Berlin, Boston. N-avea rost, asadar, sa-mi bat capul cu o masina.

De bicicleta m-am apucat insa destul de tirziu, pe vremea cind eram ambasador la Copenhaga. Acolo multa lume umbla cu bicicleta, incepind cu ministri, deputati si ambasadori. Pistele pentru biciclete sint excelente si generoase, asa ca e o placere sa mergi cu bicicleta -atunci cind nu ploua, fireste.

2. Pentru cineva care a citit Schopenhauer de mic, guvernat de un pesimism practic, dupa cum v-ati autodefinit intr-un interviu celebru, ce mai poate aduce pedalatul pe bicicleta?

Ma amuza ca il aduceti in discutie pe Schopenhauer: ma invitati aproape sa raspund ca mersul cu bicicleta echivaleaza cu o cura de optimism. Eu l-as invoca, insa, pe Montaigne care mergea calare in fiecare zi: bicicleta este echivalentul modern al calului. Regret ca nu sint si calaret.

3. Care a fost cel mai lung traseu pe care l-ati parcurs pe bicicleta? Dar cel mai interesant?

Cel mai lung traseu cu bicicleta a fost de la resedinta mea ambasadoriala din Hellerup pina acasa la Dan Popescu, unchiul lui Dinu Patriciu. Sta undeva la nord de Copenhaga, in drum spre Helsingor. E un drum foarte frumos: intii se merge pe sosea, pe marginea marii, apoi prin padure. Nu e un drum cine stie ce lung -probabil vreo 15 km-, dar e minunat si l-am facut de mai multe ori. A si fost foarte interesant, pentru ca una din dati am stat de vorba indelung cu nepotul domnului Popescu.

Restul il gasiti aici!

Gelu Radu  s-a născut în 1962, sub semnul zodiacal al Taurului şi se defineşte ca fiind o persoană visătoare, cu capul în nori şi cu simţul umorului bine dezvoltat. Cine e Gelu? Gelu este artistul din spatele clubului THE LEGEND, este omul care a dat viată pereţilor clubului The Legend. Care e secretul lucrărilor sale? De ce pictura pe pereţi? Vom afla din rândurile ce urmează…

* Când ai început şi unde ai avut primele picturi pe pereţi?

** Primele picturi de anvergură le-am avut în anii 1996-1997, când am pictat nişte grădiniţe în zona Berceni.

* Am văzut că toţi pereţii din clubul The Legend poartă “semnătura” ta. De ce ai ales ca temă rock-ul?

** Pentru că ascult rock de când mă ştiu. Dacă înainte de Revoluţie ascultam rock ca o formă de revoltă, ca o formă de protest împotriva regimului, împotriva sistemului, acum ascult rock pur şi simplu, pentru că pentru asta trăiesc, să ascult rock până voi închide ochii.

* Care sunt trupele care îţi definesc ţie acest gen de muzică?

** AC/DC, Queen, Rolling Stones şi mulţi, mulţi alţii…

* În care piesă rock te regăseşti cel mai bine?

** Am mai multe piese, dar de referinţă rămân trei: I want to break free, Satisfaction şi Money for nothing and chicks for free.

* De când lucraţi la pereţii din clubul THE LEGEND?

** Am început prin decembrie, şi am lucrat timp de două săptămâni în medie cam 12-14 ore pe zi pentru că iubesc ceea ce fac, şi sunt nebun după pictură, mai ales că am avut libertatea să desenez interpreţi ROCK. Ce poate fi mai plăcut decât să îmbii arta cu muzica??

* Care e secretul picturilor de pe pereţi?

** Nu e nici un secret. Am folosit tempera cu aracet, şi pentru rezistenţă am dat cu lac. Asta e tot plus MUUULTĂĂĂ răbdare.

* Un mesaj pentru tineri.

** Să vină în clubul THE LEGEND pentru că este un loc care mai are multe de arătat şi să asculte cât mai multă muzică rock, pentru că rock-ul, din punctul meu de vedere este singurul gen de muzică INTELIGENT ŞI SĂLBATIC în acelaşi timp, REBEL şi sensibil în acelaşi acord, TĂCUT şi zgomotos în aceeaşi notă.

BOGDAN DĂRĂDAN

Liber la iarbă ne-a convins să înfruntăm soarele nemilos și priveliștea deprimantă a orașului în care trăim spre a ne petrece câteva ore în locuri accesibile până acum numai boschetarilor și câinilor comunitari: spațiile verzi din parcuri.

Evenimentu’ în sine n-a fost cine știe ce, dar nu pot să neg că nu m-am simțit bine. Deși aș fi vrut să plec să bag la maț pe la 12 și apoi să-mi văd de treabă în altă parte, am decis să rămân pe pătura neglijent pusă pe un căcat proaspăt, în compania colegilor de la PresaÎnBlugi și a unor studenți la teatru. Ba chiar ni s-a alăturat și Oprescu pentru căteva momente, rămânând la fel de indiferent ca și gardienii publici la tentativa de viol de pe iarbă.

RFB, care au monopolizat în anumite intervale orare activitatea de la ”Cetate”, ne-au pus la dispoziție un stand plin de materiale … și așa am făcut publică și macheta ”Primei Case” pe care o puteți studia în poza de mai jos – sper ca RFB să ne ofere și o poză puțin mai clară de la fața locului. Dacă vă gândiți serios la o achiziție, vă sfătuiesc să vă grăbiți: doar primii 100 de clienți primesc un portret al tovarășului – cu tot cu autograf! Promitem că suplimentăm numărul de tablouri dacă observăm interes mai ceva ca la biletele la Michael Jackson.

Mai așteptăm și alte ocazii să călcăm iarba din parcuri. Puteți citi și alte impresii, precum și vedea filme și poze pe site-ul RFB, aici, aici și aici.

Moca

În dimineaţa zilei de 25 iunie am citit fugitiv presa şi am aflat că Michael Jackson murise la Los Angeles din cauza unui infarct. Mi s-a părut o ştire interesantă. Ca orice bun creştin am spus în gând “Dumnezeu să-l ierte” şi nu îmi imaginam show-ul pe care presa urma să-l facă. Am avut sumbra impresie că Michael Jackson este mai profitabil mort decât a fost în ultimii 15 ani.

Michael Jackson era în criză financiară, moartea însă nu era în criză, după cum a remarcat Mircea Badea într-o emisiune. El dorea să mai scoată un ban din concertul de la Londra, iar acest lucru i-a adus moartea. Ceremonia de comemorare, pentru că nu o pot numi funeralii, a costat statul Los Angeles peste 2 milioane de dolari, bani pe care nu îi avea şi acum se face apel la donaţii pentru a acoperi uriaşa cheltuială. Pesemne că există viaţă după Michael, o viaţă în care oamenii sunt îndemnaţi să plătească datoriile megastarului, chiar şi pe acelea datorate morţii sale. În 2002, MIchael Jackson declara că moartea sa va fi cel mai mare show din lume. Cifrele spun că aşa a fost. Un show a căror cheltuieli trebuie să le suporte tot oamenii simpli.  CITEŞTE AICI ARTICOLUL COMPLET

By: DAN PATRASCU

Noi invatam sa comunicam.

De aceea trebuie sa studiem,sa invatam ca sa putem folosi cunostintele noastre cat mai eficient.Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri.

Comunicarea este cheia individului spre societate si spre integrarea in aceasta.Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup,echipa,societate…Grupul inseamna reguli,reputatie,tel,munca in echipa-sensuri determinate de interactiune deci de comunicare.

Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca mai constienti referitor la ce se intampla atunci cand comunicam.

In nici una dintre ipostazele sale majore,societatea(comunitatea umana) nu poate exista fara comunicare:nici in cea de dobandire a unei experiente comune(care presupune dialog),nici in cea de transmitere a zestrei culturale,nici in construirea acordului asupra unor probleme.

Comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii,comunicarea creaza si mentine societatea.

In prezent ,traim cu totii intr-o societate in care trasatura dominant este de frustare,agresivitate,furie…si gasim chiar si justificari prin care afisam aceasta nonsalanta ca fiind normala.

In comportamentul nostru se pot identifica doua tipuri de atitudini:

O prima atitudine ar fi una de toleranta,in speranta ca situatia se va schimba de la sine,ca,daca vom ignora,ne va fi mai bine,sau poate ,cine stie?

Cealalta ar fi cea de actiune,prin care incercam sa identificam si apoi sa solutionam tot ceea ce nu ne place si vrem sa schimbam.

Dar …mai presus de toate, trebuie sa invatam sa zambim atunci cand cuvintele noastre uita sa faca asta!

By: Omul din Atlantiss, alias Dan Patea