Săptămâna trecută scriam despre PDLizarea României şi asaltul prin care PDL-ul şi marionetele sale, UDMR si (in)dependenii de Basescu, încearcă să pună mâna şi pe această ultimă pârghie de putere pe care PDL-ul nu o are în mâinile sale, în speţă instituţia Preşedintelui Senatului. Am arătat atunci că cererea independenţilor nu are absolut nicio acoperire constituţională sau regulamentară, fiind un abuz grosolan la care s-a apelat ştiindu-se că PSD – PNL nu mai au majoritate în Parlament.

PDL, UDMR şi inependenţii au cerut revocarea lui Mircea Geoană din funcţia de Preşedinte al Senatului. Această cerere nu s-a regăsit pe ordinea de zi, drept pentru care independenţii au cerut introducerea revocării pe ordinea de zi.

Un scurt excurs tehnic. Ordinea de zi a şedinţei din plen este stabilită de Biroul Permanent al Senatului (BPS) cu o săptămână în avans şi pusă la dispoziţia senatorilor. Modificarea ordinii de zi poate fi făcută doar de către BPS, de către un grup parlamentar sau de către o comisie a Senatului doar dacă există motive urgente. Propunerea de modificare a ordinii de zi este apoi votată (sau nu) în plenul Senatului în ultima zi de întrunire a plenului din săptămâna în curs. Dacă cererea de modificare primeşte aprobarea majorităţii simple, ea este introdusă pe ordinea de zi a săptămânii viitoare.

Dar ce s-a întâmplat ulterior în Senat? Mircea Geoană a anunţat că nu va supune la vot cererea de revocare a sa din funcţia de Preşedinte al Senatului, după care s-a trecut la votarea ordinii de zi care nu includea cererea PDL-istilor de revocare a preşedintelui Senatului. În această formulă, ordinea de zi a fost respinsă, întrucât senatorii PSD şi PNL sunt mai puţin numeroşi decât senatorii PDL, UDMR şi independenţi, atâta timp cât aceştia au primit întăriri de la centru.

Ceea ce nu înţeleg este următorul lucru. PDL-ul il poate schimba fara probleme pe Mircea Geoana urmând regulamentul. Astazi s-ar fi putut propune in plen introducerea pe ordinea de zi de lunia viitoare revocarea lui Mircea Geoană. Această propunere ar fi fost votată, căci Geoană era obligat de regulament să o supună la vot, iar luni s-ar fi votat liniştit pentru revocarea eternului perdant. Totul s-ar fi petrecut regulamentar şi fără circ. Dar PDL-ul a ales varianta circului ceea ce denotă că nimeni din PDL nu a citit Regulamentul Senatului sau, mai rău, că regulamentul este cunoscut dar se preferă circul.

Acum ne aflăm în situaţia în care nici Geoană nu încalcă regulamentul dacă nu supune la vot introducerea imediată pe ordinea acestei zile revocarea sa, dar senatorii au voie, la rânul lor, să voteze sau nu ordinea de zi propusă de BPS şi comunicată lor încă de săptămâna trecută.

READ HERE THE COMPLETE POST

bogdan_daradan Politica Dan Patrascu, geoana, politica

Am găsit la rubrica comentarii un articol care mie, personal, recunosc că mi-a mers la suflet. Sper că şi dumneavoastră…

Care ar fi oare rolul unui ‘telectual de curte? Sau rolul poetului de casa? Pai, inseamna un fel de Vadim pentru Ceauşescu, adică un om care dă impresia de înţelepciune datorită limbajului său întortocheat dar fără substanţă şi care imediat ce prezidentul aruncă o beşină, iese la rampă argumentând cu elocinţă că beşina nu este, de fapt, beşină, ci izvor de înţelepciune. Într-o discuţie despre intelectualul public, Daniela îl definea în modul următor: “ESTE UN LIMBIST ORAL CARE ISI EXPRIMA EXHAUSTIV PUPINBASISMELE NASCUTE DINTR-O AMPLA EXPUNERE A DOSULUI CU CARE SE PREZINTA IN FATA NOASTRA GENERAND ELOGII ADMIRATIVE CELOR CE NU AJUNG LA DOSUL ATOTPUTERNIC.”

H.R-Patapievici a ţinut (pentru a câta oară?) să demonstreze că se încadrează perfect în această definiţie, ieşind în faţa boborului pentru a explica genialitatea băsesciană atunci când afirmă că 99% dintre români ascultă manele şi sunt admiratori ai culturii rrome. Mediafax dixit! Mai cu seamă, ‘telectualul de curte ţine să demonstreze că mulţi dintre manelişti pronunţă mai bine limba română decât majoritatea prezentatorilor TV. Mai departe, HRP afirmă că statul nu are absolut nicio vină pentru manelizarea societăţii, acest fenomen fiind pus exclusiv în sfera de responsabilitate a vorbitorului individual de limbă română.

Să stabilim nişte lucruri. Vorbitorul individual de limbă română are nevoie de o educaţie culturală. Dacă nu mă înşel, şcoala este, până la urmă, o institutie a statului, prin urmare, statul nu este o fecioară neatinsă când vine vorba de acest eşec educativ.

Apoi, trăim într-o cultură a imaginii, fără a exista însă, un simţ dezvoltat al interpretării imaginilor. Prin urmare, educaţia fiecărui vorbitor individual de limbă română depinde de imaginea de care este asaltat. Or, atunci când tovarăşul preşedinte îşi bazează campania electorală pe manele, ce imagine propune instituţia prezidenţială?

Evident, propune manelizarea drept fiind o cheie a succesului, adică să ajungi să ai “bani fără număr”, “femeia cea mai tare” şi “duşmani care mă urăşte”. Şi la finalul acestei lecţie de etică să spui în scârbă: “i-am ciuruit. Un fleac!”.

În cele din urmă, domnul Patapievici încearcă să ne demonstreze că, de fapt, cărţile sale ori nu le-a scris el ori sunt plagiate. Un om atat de educat precum domnul Patapievici ar trebui să ştie că maneaua nu este, în cele din urmă, o linie de forţă a culturii rrome, din contră, nu aparţine acestei culturi în niciun fel. Maneaua este o formă de subcultură care s-a lipit cel mai bine în acele medii.

Probabil domnul Patapievici este un vajnic ascultător al manelelor, deoarece altfel nu îmi explic cum şi-a putut da girul unor expoziţii de artă în care Isus era prezentat ejaculând. Un om care a scris cu propria pană eseuri precum cel despre ucenicii de pe drumul Emausului nu poate gira o asemenea expoziţie.

Ruşine Patapievici!

BY Dan PĂTRAŞCU

PS: Pentru o mai bună veridicitate a celor argumentate de către Dan vă invit să urmăriţi asta şi apoi să spargeţi calculatorul!:)

JEG 1

JEG 2

NU AM REZISTAT SA ATASEZ MAI MULTE! POATE MAI GASITI SI VOI SI VA ASTEPT PE 2 APRILIE LA “NO BĂSESCU DAY”!

bogdan_daradan Politica Basescu, Bogdan Daradan, Dan Patrascu, PATAPIEVICI

Am citit de mai multe ori pe diferite bloguri de dreapta (in acest caz sustinatori ai presedintelui Traian Basescu) cum ca PNL ar fi un partid de stanga. Ca si argument principal era propus faptul ca in SUA, de exemplu, liberalii sunt de stanga, partidele liberale contopindu-se cu partidele de centru stanga.

Astfel in SUA a luat nastere Partidul Democrat. In Anglia, dupa cel de al doilea razboi monial, Partiul Liberal s-a unit cu Partidul Social Democrat, dand nastere Partidului Liberal Democrat, un partid care se afla oricum in umbra Laburistilor si a Conservatorilor. Prin acest material nu as dori sa desfiintez din temelie o astfel de teorie, ci sa o nuantez putin facand apel la o retrospectiva istorica.

In primul rand, trebuie facuta o distinctie clara intre liberalism ca si curent filosofic si liberalism ca si realitate politica palpabila. Ca si curent filosofic, liberalismul a fost teoretizat de John Locke (1632-1704), care in lucrarea sa fundamentala, Two Treatises of Government, vorbeste despre principiul separarii puterlior in stat pentru a putea slavgarda principelele drepturi naturale ale omului: dreptul la viata, dreptul la libertate si dreptul la proprietatea privata dobandita printr-o munca onesta.

Rationamentul lui Locke este canalizat impotriva scrierilor lui Sir Robert Filmer, care reprezenta aripa conservatoare a politicii englezesti de atunci si care era promotorul unor teorii precum reptul divin al suveranului. In cuvinte simple, Filmer sustinea ca legitimitatea monarhului vine direct de la Dumnezeu.

Astfel intram in contact cu doctrina conservatoare care in acele vremuri sustinea ideea unei societati stratificate social conduse de un suveran ajutat de aristocrati. Din punct de vedere etic, conservatorii sustineau valorile societatii traditionale, mai cu seama valorile crestine.

Cei care l-au urmat pe John Locke in aceasta viziune asupra politicii au dus mai departe teoriile liberale, introducand ideea unei economii libere (laissez-faire) in care statul nu ar trebui sa se implice. Teoreticienii cei mai importanti ai liberalismului au fost Montesquieu, Rousseau, Voltair, Hume, Adam Smith s.a.m.d.

Revenim insa la intrebarea initiala, si anume partidele liberale care vietuiesc in politica actuala pe propriile picioare sunt partide de stanga sau de dreapta?  Personal consider ca sunt partide de dreapta. Dupa cum s-a vazut din aceasta scurta panorama istorica, ideile conservatorilor de astazi provin din sfera liberalismului. A sustine ca un partid liberal nu este de dreapta nu este altceva decat o manifestare bolnavicioasa a complexului lui Oedip. Separarea puterilor in stat, capitalismul, neimplicarea statului in economie, drepturile fundamentale ale omului, toate acestea au fost introduse in panorama politica de catre liberali.

Dreapta si-a insusit aceste principii, dar acest lucru nu inseamna ca are copyright asupra lor. Partidele liberale nu au sustinut niciodata egalitatea tuturor oamenilor din punct de vedere social, ci egalitatea lor in fata legii. PNL-ul din Romania este un partid care isi mentine aceleasi principii liberale, necazand prada mirajului protectionismului social. Partidele socialiste au in vedere o egalizare a indivizilor in toate planurile, in timp ce partidele liberale vorbesc doar de o egalitate juridica.

Posted Dan Pătraşcu

bogdan_daradan Politica Dan Patrascu, pnl, politica

Ce te faci cand protanacul nu e chiar asa prostanac? Aceasta este o intrebare la care ar trebui sa reflecte cei inregimentati sub culoarea rosie a unui partid de centru-stanga ce pare a se afla in pragul autodistrugerii.

Dupa alegerile din 6 decembrie 2009 si trezirea lui Mircea Geoana din betia unei victorii nedigerate inca, majoritatea comentatorilor politici au considerat ca zilele sale in fruntea PSD-ului ar fi numarate. Lui Mircea Geoana i s-a pus eticheta de prostanac si cu asta multi psd-iti au crezut ca problema este transata, iar Mircea Geoana isi va face curand bagajele.

Din pacate cred ca prostanacul i-a surprins pe inteligentii aroganti din PSD si a stiut sa-si joace cu abilitate toate cartile de care dispunea. A venit cu idei noi in ceea ce priveste organizarea Congresului din 20 februarie, idei profund nestatutare, dar care au mers exact acolo unde orgoliul baronilor este cel mai sensibil: puterea.

Geoana a stiut ca are doi oameni de incredere: Liviu Dragnea si Marian Vanghelie. Prin noile schimbari propuse de Geoana, atributile secretarului general ar urma sa creasca, mangaindu-l cu aceasta pe Liviu Dragnea care, initial s-a gudurat la picioarele lui Geoana simtind ca pare a fi un loc caldicel.

Dar lucrurile s-au precipitat. Adrian Nastase, vazand ca PSD-ul devine din ce in ce mai mult un partid nedemocratic, si-a retras candidatura, mentionand pe blogul sau si motivele aferente.
-    data Congresului Extraordinar a fost astfel stabilită  încât să nu poată avea loc o dezbatere autentică în interiorul partidului;
-    organizatorii Congresului sunt deopotrivă şi candidaţi (arbitri şi jucători în acelaşi timp);
-    normele de reprezentare a organizaţiilor judeţene nu sunt representative;
-    Eliminarea din rândul delegaţilor a membrilor PSD consideraţi a fi „incontrolabili”.

Dar comicaria nu se opreste aici. Marean zis a lu Vanghelie l-a bagăt în p…a pe Geoană cu tot cu urechile lui aşa că…iata-ne ajunsi si la finele acestei mici povestioare cu aer rosu si iz de mucegai.

Pana la urma, prostanacul tot prostanac ramane si s-a vazut nevoit sa plece iarasi la petit prin tara, acum cand Congresul bate la usa. Geoana ii peteste pe toti, dar mireasa cea mai dorita ar fi Cristian Diaconescu, acesta ezitand totusi sa-i acorde mana unui Mircea Geoana care si la Congres este foarte posibil sa se culce presedinte si sa se trezeasca cu geamantanele afara.

Citeste aici postul complet pe DAN PATRASCU.eu

bogdan_daradan Politica Dan Patrascu, politica, PSD, Vanghelie

In ultima vreme, atentia mijloacelor romanesti de informare in masa s-a indreptat aproape excesiv catre problemele de care sufera politica romaneasca, respectiv viitoarele congrese din PSD si PNL sau modul regretabil in care Basecu si Boc inteleg sa conduca tara. In prim-planul dezbaterilor de saptamana trecuta s-a aflat problema pensiilor, la televizor au aparut mari actori ajunsi la varsta batranetii care au plans in direct si in exclusivitate pentru a sublinia injustitia pe care guvernul marionetei Boc se chinuie sa o justifice prin imaginile poetice ale domnului Vladescu, a carui texte cred ca sunt scrise de Dan Bittman.

Dar, dincolo e toate, mass-media romaneasca a trecut aproape in totalitate cu vederea o problema care poate deveni mult mai amenintatoare, respectiv turul al doilea din cadrul alegerilor prezidentiale din Ucraina, care a avut loc pe 7 februarie. Rezultatul alegerilor are sa schimbe intreaga configuratie geostrategica in Europa Centrala si de Est, in zona Caucazului si in zona Marii Negre.

Citeşte aici articolul complet…

Autor: Dan Pătraşcu

bogdan_daradan Politica Dan Patrascu, politica, ucraina

1. Ce au făcut românii în timpul preşedinţiei dlui Mircea Geoană?/ Au dormit !

2. Cum se salută pesediştii?/ “Eşti mai geoană decât prevede legea”

3. Ce i-a pus Moş Nicolae lui Mircea Geoană în ghetuţe?/ Programul “Geoană-Preşedinte”, varianta demo.

4. De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?/ Pentru a părea mai deştept.

5. Geoană va ţine maine o conferinţă de presă. Filmuleţul cînd el se bucură şi ţopăia pe scenă este trucat!

6. Ce mai fredonează Geoană în ultimul timp?/ “Dacă-aş fi pentru-o zi, preşedinte”….

7. “Când te culci cu un preşedinte şi te scoli cu altul mai bou ca primul, e clar, politica e o… femeie uşoară.”

8. “Ce face acum Vanghelie? / Caută pe google să vadă ce înseamnă diaspora, să o cheme la ordine”.

9. “Geoană, foarte vesel, se întâlneşte cu bunicuţa. De ce eşti asa vesel? Mi-am făcut testul IQ. Şi? A ieşit negativ la fel ca a lui Băsescu”.

10. Cel mai scurt banc: “Geoană, preşedinte!”

11. Culmea prostiei: Să facă Boc Băsescu.

12. Cine e mai blondă ca Udrea? Băseasca cea mică.

13. De ce nu se uită Băsescu la Copiii spun lucuri trăznite? Pentru că se enervează uşor când vede concurenţa şi vrea să-i ia la palme.

De la lume adunate si la lume date

bogdan_daradan Politica Basescu, Mircea Geoana, politica

Guvernul a căzut într-o zi când în unele părţi din România au început să cadă, timid, primii fulgi de zăpadă, îngropând simbolic activitatea nu foarte îndelungată a unui cabinet căruia sorţii nu i-au surâs încă de la naşterea sa. Ceea ce se naşte printr-un compromis pervers nu poate decât să se sfârşească printr-o criză profundă. O criză pe care mulţi dintre concetăţenii noştri nici nu o iau în seamă, considerând că politica este treaba politicienilor. Zăpada cade, căldură încă nu prea este şi când va fi, puţini vor fi cei care-şi vor permite luxul să o plătească. Atunci poate îşi va da seama toată lumea că politica nu este doar treaba politicienilor, ci este un demers civic care ne interesează pe toţi.

Guvernul a căzut! Ce a rămas? Pachete de legi pe care Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea, dar care nu au apucat să fie încă puse în practică. De ce? Pentru că punerea lor în practică nu este un lucru care se realizează cât ai bate din palme, mai atunci când opoziţia face mereu trimiteri către Curtea Constituţională. Niciun om lucid nu cred că poate nega faptul că, la nivel teoretic şi principal, pachetele de reformă pe care guvernul Boc şi le-a asumat erau bune. Că erau formulate într-un mod mai puţin fericit şi că aveau grave lacune este o altă discuţie. Mă pot număra şi eu printre cei care susţin că acest guvern a fost cel mai incompetent din istoria post-decembristă a României. Dar acest lucru nu poate fi un pretex pentru a arunca România într-o profundă criză politică chiar înainte de alegerile prezidenţiale.

Guvernul a căzut! Ce urmează? Greu de anticipat! Dintre toate discuţiile sterile şi declaraţiile populiste a tuturor politicienilor, analiza cea mai bună mi se pare cea pe care făcut-o domnul Varujan Pambuccian: “Sunt trei formule in momentul de fata: un interimat pana la alegeri, cea mai proasta dar constitutionala formula; stabilirea, pe baza unei majoritati politice, a unei formule guvernamentale, ceea ce ar insemna un guvern puternic, dar ar fi pe o durata limitata; si a treia, nu foarte fericita, dar ar insemna un guvern puternic, un guvern de tehnocrati”….VEZI AICI CONTINUAREA

Concluzii

1. Prin aprobarea aceste moţiuni de cenzură, candidatura lui Traian Băsescu este compromisă (lucru care mă bucură.)

2. După alegeri se va constitui o alianţă PSD/PNL/UDMR care va avea majoritate în parlament.

3. Orice formă de guvern se va alege acum, va fi un guvern provizoriu, oricât de competenţin ar fi oamenii care-l vor compune. Cel mai probabil va fi aprobat un Guvern condus de domnul Klaus Johannis.

BY: DAN PATRASCU

bogdan_daradan Politica guvern, Klaus Johannis, tehnocrati

Alegerile prezidenţiale se apropie pe zi ce trece. Dincolo de circul politic care capătă la noi valenţe paroxistice şi tragicomice în România a izbucnit din nou un conflict interconfesiona între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Aceasta stare de tensiune a fost declanşată, cel puţin la nivel mediatic, pe 29 septembrie când un grup de preoţi ortoocşi din Episcopia Maramureşului şi a Sătmarului au mers la PF Danie cu jalba în proţap să-i dea e ştire cât de răi sunt greco-catolicii că doresc să-şi recupereze bisericile confiscate abuziv in 1948 de către statul comunist şi ateu.

Patriarhia a publicat atunci un comunicat de presă prin care se menţiona că PF Daniel a încercat de mai multe ori să sensibilizeze autorităţile pentru a elabora o nouă formă legală care să ţină cont de “realitatea din teritoriu”. Comunicatul BOR susţinea că Biserica Greco-Catolică doreşte să intre în posesia unor parohii în localităţi în care nu există niciun credincios greco-catolic.

De ce un astfel de conflict în prag de alegeri?

Conducătorii BOR sunt, în marea lor majoritate, familiarizaţi cu avatarurile unei vieţi în slujba statului, indiferent ce culoare ar avea acesta (roşu sau portocaliu). BOR fiin cult majoritar ştie foarte bine că scumpii nostri aleşi ai neamului vor fi foarte sensibili la mesajele şi doleanţele ce vin din partea BOR că doar majoritatea electoratului de acolo provine.

Astfel perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale este propice pentru a mai smulge o promisiune, un proiect de lege introdus în Parlament (chiar dacă acolo oricum se împotmoleşte că nu are cum să primească avizul de la Comisiile Juridice). Prin urmare, e rost de propăşeală pentru ierarhii BOR şi nu pot scăpa o astfel de ocazie care apare odată la 4 (acum chiar 5) ani. Pentru realizarea acestui scop, Patriarhia dezinformează, în loc să informeze, introducând în comunicatul oficial nişte minciuni inimaginabile.

citeste aici articolul integral

bogdan_daradan Politica BOR, Dan Patrascu, politica

Vin alegerile prezidentiale, si pentru ca printre cititorii acestui blog se numara si persoane de peste 18 ani si implicit cu drept de vot, am decis sa public cateva lucruri interesante gasite pe blogul unui “camarad in blugi” - Dan Patrascu:

Anti-Băsescu e o tabără compusă, în mare parte, de Mircea Badea, Valentin Stan, Mihai Gâdea, Sorin Roşca Stănescu etc. Această „tabără” se bucură, în mod evident, de susţinerea trustului de presă Intact şi, ţinând cont de audienţa de care se bucură emisiunile Sinteza zilei şi În gura presei, este clar că mesajul anti-Băsescu se propagă mult mai bine şi este mult mai căutat de românii doritori de informaţie.

Pro-Băsescu o tabără compusă din H. R. Patapievici, Teodor Baconsky, Vladimir Tismăneanu, Mihail Neamţu. Această „tabără” se bucură de sprijinul ziarului Evenimentul Zilei şi al televiziunii Realitatea TV. Din nou, ţinând cont de tirajul ziarului menţionat anterior şi de audienţele pe care Realitatea TV le realizează, putem conchide că mesajul pro-Băsescu se bucură de o popularitate mult redusă. Conflictul dintre aceste două tabere este acerb, iar românul simplu îşi pune doar o singură întrebare: unde este obiectivitatea? Atât jurnaliştii, cât şi intelectualii, ar trebui să exceleze tocmai prin obiectivitatea lor, dar iată, că în acest conflict, pare-se că obiectivitatea lipseşte cu desăvârşire.

Vezi aici articolul complet

PS: Si pentru ca politica e o gluma in Romania, sa va arat ceva amuzant:D

Un american si un roman stau de vorba. Americanul spune mandru: - We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash! Romanul spune si el: - We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash. Funny nu!:D

bogdan_daradan Politica alegeri, Badea, Base

Eu n-am avut nicio pretenție de la Emil Boc atunci când a fost desemnat prim ministru de către cei 30%. Nici de la PDL, nici de la PSD, nici de la alianța lor înduioșătoare. Guvernul trebuia să existe, în fruntea lui trebuia să fie cineva. Probabil că mulți dintre ei ar fi mai potriviți prin alte locuri, ba la Fornetti, ba într-un penitenciar, dar nu poți să te opui dorinței electoratului: oamenii aceștia au fost aleși să ne reprezinte. Inclusiv pe noi, cei care n-am votat sau n-am fi votat.

N-a trecut un an de la alegeri și Emil Boc a devenit una dintre cele mai plictisitoare imagini de pe micul ecran (dar și de pe monitor), ba chiar se bate cu puricii în care-o bagi pe dânsa când semnalul e prost. A-i urmări cuvântările e mai chinuitor decât să-ți târăști ouăle pe cărbuni încinși, zici că n-are nimic mai bun de făcut decât să ne tortureze cu aparițiile sale. Mintea mea s-a opus cu încăpățânare să-l priceapă pe Boc de fiecare dată când acesta a avut ocazia să se cațere la microfon, indiferent de ce-a avut de zis.

Marele merit al prim ministrului este că reușește să fie unul dintre cei mai talentați mâncători de rahat ai actualului Guvern, ba chiar aș forța nota încercând să-l bag undeva pe podiumul politicii postdecembriste. Îți vine să-l împuști, dar ți se taie atunci când îl ai in față. Emil Boc este omul perfect pe timp de criză pentru mizeria de țară în care trăim: e incompetent, dar nu arată asta în mod direct, reușește să pară cel mai responsabil om de pe planetă, are o voință reformistă cum n-ai mai văzut, vorbește de măsuri peste măsuri, decizii peste decizii, ce să mai continuăm, omul știe meserie. Ba chiar am văzut o ușoară atitudine dezarmată a presei și a opiniei publice la adresa lui, dar s-ar putea să mă înșel. Boc pare fie inatacabil, fie că are o soluție pentru orice.

Până în noiembrie avem destule de tocat, so stay tuned.

(preluat de pe alex-moca.net)

Moca Politica antonescu, Basescu, emil boc, geoana, guvern, pdl, pnl, PSD