Andrei Cojea

Archive

Archive for the ‘Tineri’ Category

Delirium – Foileton

March 1st, 2015 No comments

In camera intunecoasa,aceeasi camera intunecoasa,in care zaceam de mult timp,atat de mult timp incat pierdusem sirul zilelor,batea un vant rece care m-e trezit. Voiam sa ma acopar cu ceva,fiindu-mi foarte frig numai in camasa pe care o purtam de cand eram in acel loc. O camasa ce fusese candva alba,iar acum era invechita de timp,rupta,subtiata si murdara.

Incercam sa ridic capul dar nu puteam,privirea imi era incetosata,ochii ii puteam deschide numai pe jumatate. Capul si corpul ma dureau ingrozitor. Abia zaream in ceata… Cu gesturi mecanice,ca un robot,am inceput sa imi pipai corpul prin tesatura subtire a camasii. Ceva ca o taietura umeda se simtea sub degetele mele reci. O teama nefireasca si foarte intensa deja pusese stapanire pe fiinta mea.

Tremurand de teama,cu greu incercam sa imi adun ultimele puteri sa ma pot ridica din pat pentru a ma privi in cioburile ramase de la o oglinda veche si prafuita ce zaceau pe masa de langa pat. In mintea mea ma intrebam cuprinsa de teama “Oare ce mi s-a intamplat? Ce mi-ar putea arata cioburile de oglinda cand am sa ma privesc in ele? Oare mai sunt intreaga,sau … ? ” Si am inceput din nou sa tremur cuprinsa de si mai multa spaima. Imi era foarte frica,da,de ceea ce mi s-ar fi putut intampla in acel loc. Ani la rand tortura tinuse loc de tratament. Credeau ca in felul acesta ma vor readuce la “normalitate”. Cu corpul tremurand de teama si de durere,m-am apropiat tot mai mult,cu pasi mici,de masa din camera,intrebandu-ma in continuu daca mai sunt intreaga.

In acel loc unde eram inchisa se intamplasera si inca se intamplau multe orori. Zeci de oameni aflati pe mainile unor scelerati in halate albe dar mereu murdare de sange erau supusi la tratamente oribile greu de descris in cuvinte.

Auzisem,in momentele in care inca mai eram lucida si puteam sa ies din incaparea in care eram acum inchisa in permanenta,ca o tanara din camera alaturata fusere groaznic torturata iar cand si-a revenit in simtiri corpul ei era brazdat de o taietura imensa,cusuta in graba. Trezindu-se,cand a intrebat ce s-a intamplat cu ea de ajunsese in asemenea hal,drept raspuns a primit o intepatura in brat si o replica seaca urmata de un ras monstruos “Ai devenit donatoare!Chiar tu ai acceptat asta!Somn usor!”

Gandul ca mi s-ar fi putut intampla si mie aceeasi grozavie ma speria tot mai mult dar nu puteam reactiona pe deplin. Durerea din corpul meu slabit era din ce in ce mai ascutita. Simturile si ochii mei nu isi revenisera. Nu inca…

Si totusi,ce era cu acea durere puternica ce parca imi sfasia intreg corpul? Sprijinindu-ma de masa,am luat in mana un ciob de oglinda si il plimbam usor de-a lungul meu incercand totusi sa descopar de unde venea acea durere. Deodata,observ ceva prin ruptura camasii. Privirea-mi incetosata se chinuia sa desluseasca o imagine cu contur rosiatic.Cu degetele reci si aproape amortite am inceput sa palpez mecanic.
Ceea ce simteam,semana tot mai mult cu gandul ce ma ingrozea si nu imi dadea pace deloc. Cu ciobul de oglinda intre degete am facut cale intoarsa inspre fereastra de langa pat. La lumina razelor lunii ce patrundeau prin geamul murdar,l-am apropiat de mine asa cum era,prafuit si murdar. Era singurul ce mi-ar fi putut arata ceva ce ma umplea de ganduri negre tot mai mult.

De vazut,vedeam tot in ceata,oricat de mult ma straduiam sa vad clar. Am inceput sa imi masez usor ochii sperand ca voi putea vedea mai bine. Aveam nevoie sa vad ce se intampla cu mine,de unde durerea aia care devenea tot mai ascutita,tot mai sfasietoare. Masam incet si indepartam mana.Din nou masam si din nou indepartam. Parca incepeam sa vad un pic mai bine. Dar durerea…durerea era crunta,era ca un foc ce ma mistuia cu totul. Si din nou imi masam incet pleoapele inchise,sperand ca voi putea totusi sa vad clar.

Si da,incepeam sa vad un pic mai clar…”Trebuie sa nu mai vad deloc in ceata! Ochii mei trebuie sa vada limpede,acum,mai mult ca oricand!”,imi spuneam in sinea-mi.Iar corpu-mi slabit tremura de durerea ce il macina.

Ochii mei vedeau mai clar. “ACUM! ACUM TREBUIE SA AI CURAJ SA VEZI ADEVARUL DESPRE DUREREA CE NU ITI DA PACE!”,soptea o voce in interiorul meu.

Cu gandul aflarii adevarului,dar si cu o teama puternica in mine,mi-am asezat din nou ciobul de oglinda in fata corpului. Tremurand din toate incheieturile am indepartat cu gesturi usoare camasa,lasand loc pielii dezgolite. In lumina slaba a lunii,ce razbatea prin ochiul de geam luminand si ciobul de oglinda,mi se arata in fata ochilor oroarea ce avea sa ma marcheze pentru tot restul zilelor.

O taietura imensa,inca sangeranda,imi brazda o parte a trunchiului,cusatura cu multe noduri facand-o sa semene cu un ranjet grotesc ce parca imi soptea mut ceea ce nici in cele mai groaznice cosmaruri nu mi-am putut inchipuii. Imaginea infatisata atat de brutal in fata ochilor mei inca incetosati un pic,m-a paralizat pentru cateva momente. Nu mai puteam avea absolut nicio reactie. Intepenisem strangand in mana acea bucata de oglinda prafuita…

By Otilia Bercaru

MARIA UNGUREANU din Basarabia intr-un dialog deschis…

February 27th, 2015 No comments

Pe Maria Ungureanu am cunoscut-o intamplator, desi n-a fost nimic intamplator cand am intalnit-o. Imi aduc si acum aminte, eu priveam reclamele de pe Cocor, care pareau invaluite intr-un halo iluminat cu LED, iar ea s-a izbit de mine. Era la brat cu un prieten bun de-al meu din cadrul organizatiei Actiunea 2012. Tipul semana foarte bine cu un var de-al meu dintr-un magazin cu electrice de pe strada Bumbesti.

Am aflat apoi ca e bloggerita din Basarabia si inainte sa plece peste Prut i-am luat cateva intrebari…

DE CE te-ai inscris la proiectul Vesnicia Satului?

Am ales să-mi fac blog datorită proiectului ”Veșnicia Satului în Online”. Mi-a făcut plăcere faptul că activitatea oamenilor, tradițiile și multe informații o să fie publicate undeva și anume pe un blog , unde vor avea acces mulți oameni ca să vadă aceste lucruri. Aveam multe idei despre ce să scriu pe acest blog și am zis că trebuie să încerc.

CUM AI ales primul subiect?

Nu mi-a fost greu să aleg primul subiect, îmi era la îndemână și aveam despre ce să scriu. Pe data de 21 septembrie era Hramul Satului, în acea zi se sfințise o răstignire și se inaugurase un monument în numele oamenilor deportați în Siberia. În acea zi am fost prezentă la eveniment și eram și cu prietenul meu aparatul de fotografiat, și uite așa am făcut rost de informații pentru a scrie primul meu articol de pe blog.

Ce traditii ai la tine in sat?

Avem o mulțime de tradiții și anume pot să vă vorbesc de tradiții legate de botez care la fel nu se prea deosebesc de cele de peste Prut sau din toată Basarabia.În primul rând copilul trebuie să aibă 40 de zile de la naștere, pentru a putea primi sfântul botez. Părinții copilului își aleg nașii de botez ai copilului. La biserică toți nașii au crâjmă , aceasta constă din un ștergar sau batistă ( pânză să fie) în care se pune flori busuioc și o lumânare și se leagă cu o panglică, tot nașii spun și ”Crezul”.

După ce copilul a fost afundat în cristelniță de 3 ori, este miruit în 13 locuri. Copilul este înmânat de către preot nașei și aceasta spunând cuvintele: ”Păgân mi l-ai dat , creștin ți l-am adus!” îl înmânează mamei copilului. Acasă copilul se scaldă din nou, în apă se pun monede, bani, apoi este înfășat în hăinuțe date de nași , lumânările din crâjme sunt reaprinse și se sting în tocul ușii sub semnul crucii și totodată nașii mai și chiuie. Astfel se termină un botez, cu tradiții lăsate din străbuni.

Cum convingi un roman sa vina in comuna ta, ce ar gasi acolo?

Comuna Măcărești este înconjurată numai de păduri, pârăiașe, iazuri și străbătut îndelung de râul Prut. Este un loc liniștit, frumos și drag sufletului meu. Unul din cele mai frumoase locuri este dealul, de pe care poți vedea nu doar Măcăreștiul ci și satele de peste Prut: Cotul Morii, Măcărești, dimineața, poți auzi chiar și cocoșii de acolo, este foarte aproape. Tot pe deal se află și liceul Elada , este unul nou, frumos și plin de oameni cu inimă mare.

Ce faci in afara de blogging?

În afară de blogging îmi place să fotografiez și să călătoresc.

Un mesaj pentru cititori…

Presainblugi este un blog tare, merită să fiți la curent cu noile articole, nu știu care e secretul lui Bogdan, dar dacă încep ceva să citesc nu mă plictisesc niciodată, duc articolul până la bun sfârșit. Are articole foarte bune, așa că suntem norocoși că avem un blogger ca Bogdan, care ne face ziua mai frumoasă, salutare din Basarabia!

ESCAPE CREW invitat de onoare la Body Mind Spirit

February 27th, 2015 No comments


Spectacolul va incepe la ora 15:00, unde timp de 15 minute Escape Crew va veni cu trei trupe de dans,”ESCAPE GIRLS” Coregraf: Alexandru Sandulescu! – “ESCAPE KIDS” Coregraf: Cristian Alexandru (Fido) & “INO MUSIC” Coregraf: Mustata Catalin. Intrarea este libera.

Trupele de dans din cadrul studioului  ”Escape Crew Bucuresti” sunt alcatuite din cele 3 grupe precizate mai sus.

  • ESCAPE CREW GIRLS
    Trupa de fete cu varste cuprinse intre 12 si 16 ani (Alexandra,Felicia,Lorena,Denisa,Emma & Larisa) Avand coregraf pe : Sandulescu Alexandru a.k.a “Misha”. Dansatorul Sandrei N, Adora & Cristina Vasiu
  • ESCAPE KIDS
    Trupa de copii cu varste cuprinse intre 7 si 12 Ani: (Alex,Omar,Alin,Mihai,Cristi,Marius,Tatiana,Diana,Deea,Amal & Elena) Avand coregraf pe: Cristian Alexandru a.k.a “Fido”. Dansatorul Sandrei N & Adora.
  • INO MUSIC
    Trupa de dans INO DANCE MUSIC (Raluca ,Ana Maria ,Laver, Andreea ,Laura ,Laur ,Claudiu, Alex, Catalin) Avand coregraf pe: Mustata Catalin

Cele trei trupe de dans abia asteapta sa va incante cu prestatia lor. Ei ne-au promis ca or sa incinga ringul de dans si o sa va aduca un zambet tuturor celor care vor veni s-ai sustina. Trupa de pitici “ESCAPE KIDS” fiind la prima aparitie pe scena, au nevoie de multa incurajare, pentru ca emotii au ei destule :) )

Va asteptam cu drag sa ne urmariti reprezentatia de sambata  si tinem sa multumim tuturor persoanelor care ne-au sprijinit si inca o fac:

  • Multumim “taticului” nostru foarte bun Laurentiu Constantin (din trupa Body & Soul – INO DANCE MUSIC) pentru tot sprijinul acordat. Un om de nota 10+ care merita tot respectul.
  • Multumim Parintiilor celor mici,pentru rabdarea si increderea in micutii lor.
  • Multumim si partenerilor nostri care ne duc vestea mai departe, ne sprinjina si ne fac mai cunoscuti :)

In curand pe site-ul nostru: http://street-dance.ro/ ve-ti putea urmarii poze si video de la acest eveniment, atat cat si pe facebook-ul nostru:
http://facebook.com/EscapeBucuresti

Daca v-a placut prestatia celor mici, si doriti sa va inscrie-ti micutul la noi la sala de dans, ne puteti gasii pe adresa de email: office@street-dance.ro, sau pe site-ul nostru official: www.street-dance.ro !

FOCUS – Focus. Pocus!

February 23rd, 2015 No comments

„Vrei să fii iubitul meu, doar pentru un minut?” Un film despre jocurile minții și manipulare. Cum păcălești creierul uman? Focus.

Îi cunoaștem pe Nicky (Will Smith) și Jess, personajele principale. Se întâlnesc întâmplător, se plac, ajung în pat. Dar îi prinde soțul lui Jess. Ce se întâmplă după? Jess este o hoață de buzunare, care își dorește cu ardoare să facă parte din echipa lui Nicky- el duce furtul la rangul de artă. Știe să-ți manipuleze mintea, emoțiile, atenția, știe să te fure elegant. Jess se alătură echipei, și nu numai. Legătura dintre cei doi devine mai strânsă, mai personală, mai intimă.

Nicky se ocupă îndeaproape de „cizelarea” lui Jess. O învață cum „creierul uman nu e capabil să proceseze mai multe chestii în același timp”, iar „comportamentul uman este previzibil”, cum să furi de la un om, cum îi copiezi cardurile, identitatea. Cel mai important detaliu când lucrezi în această industrie: butonul de panică Toledo- dacă ești prins, îți împuști partenerul ca să arăți că nu sunteți împreună.

Manipulare. Bani. Putere.

Punctul slab al lui Nicky îl reprezintă pariurile. Cei doi îndrăgostiți se duc la un meci și, din plictiseală, încep să parieze pe diverși oameni din public. Li se alătură și Liyuan, cunoscut pentru dragostea lui de a paria. Așa reușește Nicky să piardă câteva milioane de dolari. Norocul lui îl reprezintă Jess- Liyuan îi dă șansa de a-și recâștiga banii, astfel: el va alege un jucător de pe teren, iar Jess va trebui să ghicească numărul acestuia. Dacă e corect, suma se dublează. Wanna bet?

Nicky se îndepărtează. Câțiva ani mai târziu, el este contactat de Rafael, pentru a-l ajuta să câștige o cursă importantă de mașini. Așa o revede pe Jess, actuala iubită a lui Rafael. După câteva încercări nereușite de a o recuceri, reușește s-o convingă să plece cu el. Însă Rafael e cu un pas înainte lor. Finalul este apoteotic, savuros, imprevizibil! Mie mi-a plăcut. Ție?

Filmul FOCUS este distribuit de către FreeMAN Entertaiment. Din 27 februarie în toate mall-urile cu CINEMA și nu numai.

By: Ioana Bibiță

First DATE – Nu mai avem timp sa comunicam si inventam timp ca sa NU comunicam

February 18th, 2015 No comments

FIRST DATE – Nu e o piesa de teatru, e o bucatica rupta din realitate, o caricatura grosiera a realitatii care puncteaza exact ce trebuie punctat – CARENTELE din COMUNICAREA UMANA.

Recunosc ca mi-a fost dor de teatru… De teatrul In Culise ca acolo s-a jucat :)  Inainte de a intra in poveste vreau sa aduc cateva felicitari fetelor de la iELE 

Pana la aceasta piesa, am avut sansa sa o cunosc si in alta ipostaza doar pe Adriana Bordeanu la un workshop de IMPRO. Pe celelalte fete le stiam doar din show-urile de IMPRO si mi-au facut o impresie colorata…Creative, talentate, jucause, spontane… Eram deja obisnuit cu look-ul jucaus si copilaresc al Victoriei Raileanu, cu vocea glumeata a Cameliei Pintilie , prin urmare, am fost placut surprins sa le vad intr-o alta interfata, intr-o alta ipostaza, intr-un moment deep in care jocul, scena, cuvintele nu inseamna doar joc, scena, cuvinte..

Piesa First DATE scoate la lumina un lucru dureros de adevarat si de brutal – Noi NU mai stim sa COMUNICAM, sa NE comunicam, sa ne EXPRIMAM, sa vorbim deschis si sincer despre EMOTII, sa mai SIMTIM emotii, sa mai FIM noi.. Ma uitam in jurul meu si la finalul spectacolului putin apladau si nu pentru ca piesa ar fi fost greu de inteles ci pentru ca vorbea despre EI, despre NOI.

La 40-50 de centrimetri in fata mea o domnisoara butona telefonul si sunt sigur ca mai erau si alti captivi, tristi prizonieri ai  smartphone-urilor. Dependenta de Facebook e o realitate si asta ne face TRISTI pe toti, chiar si la metrou, mai ales la metrou.  

Am scris despre asta, am povestit despre asta… In piesa First Date sunt duse la exacerbare dependentele noastre..Descoperim piesele unui puzzle rupt din realitate la modul textual si concret si nu e o metafora cand folosesc sintagma RUPT DE REALITATE.

Descoperim femei vulnerabile, indiferent de varsta, macinate de singuratate care se arunca in Universul virtual hamesite asa cum ne aruncam si noi cand murim de foame spre prima shaormerie de cartier… Foamea schimba perceptii, denatureaza simturi.. Cand ti-e foame poti manca un codru uscat de paine si ai impresia ca savurezi icre negre de Manciura, atat esti de satisfacut… Dar multi dintre noi uita ca si  CREIERUL si REALITATEA generata de el prin simturi tactile, olfactive, vizuale, ca sa functioneze are nevoie de hrana si in loc sa-l hranim concret il mintim VIRTUAL..

Eu as vrea sa vad o persoana care comunica virtual daca se poate benocla zile intregi la fotografii cu mancare si sa fie satul.. Nuuu..Paradoxal, creierul, pacalit, il va determina pe individ/a sa mearga la frigider sa se hraneasca… In schimb, cand vine vorba de comunicare inerta, OMUL nu mai reactioneaza la stimuli la fel ci din contra, denatureaza atat de tare mesajul incat substituie falsitatea cu concretul.. Devine atras de convorbirile online mai mult decat de contactul offline..

Stiu cupluri care merg cu metroul, la nunti, petreceri, se tin patetic de mana si isi vorbesc prin statusuri de WhatsAPP… Isi zambesc prin emoticoane si isi trimit gandurile suspendate in selfi-uri… Nu e o poza groteasca si inventata… E o fotografie grotesc de reala si populara…

Ca sa revin…Piesa vorbeste de acele femei vulnerabile care au UITAT sa mai comunice, de cuplurile de sarlatani, vorbeste despre barbatii speriati de ei insisi si care se ascund in spatele non- comunicarii, ne-cuvintelor, in spatele unui display de 5,6,7 inch cu sau fara Corning Gorilla Glass…

Mai vorbeste despre acele cupluri ciudate  in sens de nebune.. Iubirea e o nebunie… Isteria cu cele 50 de umbre ale lui Grey arata asta…

am cunoscut o astfel d femeie care a suferit enorm, a avut o forma pura, ingenua si char daca a fost umilita si calcata in picioare, ea l_a iubit pana la sacrificiu, pana cand era sa se sufoce…dar cand a fost iubita si respectata asa cum merita a aruncat totul la gunoi pt ca femeia e mai intai tanatos si apoi eros, are nevoie intrinseca d o forma subliminala de violenta ca sa o domine si ca sa_i genereze erosul. barbatul e intai eros, e excitat, si cand nu poate avea ceea ce iubeste devine tanatos. 50 d umbre nu e un film anormal, e un film sanatos si normal intr_o societate dezaxata si anormala din multe puncte de vedere dar normala instinctual – 50 DE umbre ale ABUZULUI

Avem in piesa un cuplu, ea normala, el cu mari probleme de echilibru mental, nu o poate uita si la final… Dar va las pe voi sa descoperiti piesa…

De ce o recomand !? Pentru ca Andrei Seusan, Camelia Pintilie, Victoria Raileanu si Ionuț Oprea SUNTEM noi, noi TOTI.

Ne e atat de frica sa mai comunicam, NU mai avem TIMP sa comunicam, NU ne mai facem TIMP sa comunicam si inventam TIMP ca sa nu comunicam… Ne ascundem dupa clisee, dupa idei preconcepute, folosim verbe din complezenta, incercam sa ne facem placuti dintr-un reflex Freudian ca sa nu se citeasca in ochii nostri dorinta de singuratate, pofta de Nimic, incercam sa pozam normali cand acest concept e ratacit demult..

Ne desenam personalitatea dupa statusurile de facebook, ne construim palate de iluzii in loc sa avem grija de cocioaba sincera de lut din lut..

Si eu sunt alienat in secolul asta… Shakespeare spunea ca suntem toti actori pe scena vietii dar paradoxul este ca noi nu jucam pe nicio scena, noi suntem actori cu noi insine in noi… Actorii cel putin stiu sa joace acolo, in decorul lor dar in adancul lor stiu inca, cine sunt…Dar noi nu mai stim…Noi suntem ca un smartphone de tip block, carcase si cautam piese sa ne coloram…

Cati dintre noi mai au vise, mai viseaza.. Cati dintre noi isi mai povestesc visele… Imi aduc aminte ca in copilarie nu era noapte sa adorm si sa nu visez constient.. Cosmaruri sau vise frumoase visam aievea.. Acum stiu ca creierul in continuare viseaza dar adorm obosit, ma trezesc obosit si nu imi aduc aminte nimic, toate noptile sunt tabula rasa, de parca sunt un PC care este stins si pornit si pornesc prin viata mecanic intr-un sir apoteotic de NIMICURI…

La piesa asta razi pentru ca razi de tine…Pentru ca si tu in loc sa spui ce simti inventezi cuvinte ca sa spui ce NU simti..In loc sa plangi cand suferi inventezi statusuri care sa te deseneze puternic…In loc sa cauti companie si sa iesi pe strada, pur si simplu deschizi din reflex pavlovian facebook-ul si zambesti sec si cauti poze vechi pe care sa ti le urci pe timeline si sa arati lumii cat de popular/a esti…

Ne ascundem dupa statusuri, dupa adrese, dupa check-in-uri…Dar cati dintre noi mai simt, mai zambesc, MAI TRAIESC !?! La intrebarea asta veti descoperi raspunsul singuri dupa ce veti privi aceasta piesa… Pe mine m-a marcat si marturisesc acum ceva ce n-am mai facut-o… Eu nu ma simt BLOGGER… Sunt doar un OM care scrie si am ales sa scriu aici…

PS: Prima intalnire nu se termina NICIODATA…pentru ca NICIODATA nu iesim din NOI

Mai sunt blugii la moda-n blogosfera?

February 17th, 2015 No comments

O intrebare pertinenta la care am incercat sa aflu raspunsul alaturi de John Cristea de la Generatia lui John.

Pe la el prin platou s-a perindat si Piticu, si Emil Calinescu si…subsemnatul :D

Am discutat despre blogging, societate, pertinenta unui mesaj in social media, relevanta, importanta traficului, identitatea blogger-ului in societate, scrie pentru el sau pentru public, afiliere, dar va las sa descoperiti voi AICI!

Adriana Bordeanu, un fel de Alice in Tara Minunilor in Universul Impro…

February 16th, 2015 No comments

Despre Adriana  am mai vorbit, iar numele ei l-am legat pana acum doar de trupa de improvizatie iELE. Ultima oara am avut sansa sa o vad intr-un spectacol plin de savoare si umor la Teatru la Cinema. Pentru  asta trebuie sa-i multumesc unui blogger cu greutate cunoscut sub numele de cod Lime :) Dar sa revenim la povestea noastra…

Adriana m-a invitat la un workshop de improvizatie. Am acceptat fara sa trec gandul prin filtre si nu regret deloc decizia. Pana la trupa iELE nu credeam ca exercitiile pe care le-am facut si eu ca trainer cu elevii de liceu prin 2009-2011 pot fi configurate intr-un spectacol de improvizatie alias IMPRO. De exemplu stiam de Gramelot si Replay (daca vreti sa intelegeti aceste jocuri si sa le descoperiti savoarea mergeti la workshop-urile lor), dar au fost si jocuri pe care nu le-am vazut nici macar in spectacolele lor si asta a fost pentru mine un mare plus.

Am inceput cu acele clasice exercitii de tip energizere (miscare browniana, regula cercului de memorie) si la scurt timp a urmat distractia. Am avut si fotograf si astept cu interes fotografiile. S-au facut si filmulete si in maxim o saptamana probabil va fi disponibil si un montaj. Am fost cam 15 persoane care ne-am jucat intr-o camera colorata, plina de cofraje pictate, de-a cuvintele si ideile.

Cel mai mult mi-au placut doua exercitii. Unul in care trebuia sa rezistam cat mai mult comunicand doar prin intrebari. Practic doi parteneri erau plasati intr-un context spatial gen – coafor, cimitir, piata si trebuiau sa vorbeasca doar prin intrebari iar cel care folosea o exclamatie sau afirmatie pleca din joc :) Va spun cu mandrie ca am rezistat destul de mult :D

A mai fost un joc in care se foloseau doua consoane care trebuiau prelucrate dinamic. Prima consoana desemna un cuvant care trebuia sa contureze un verb iar cea de-a doua consoana trebuia sa ajute la desenarea unui substantiv.

Ca sa dau un exemplu, daca am vorbi de M si S am avea actiuni de genul: misc sare, maruntesc scortisoara, mananc salata, mut sulite, macin soc, mestec seminte, manevrez sanii etc

La fel, si la acest joc, fara lipsa de modestie, as fi putut sa stau la infinit. Daca la exercitiul cu intrebari la un moment chiar obosisem si am pierdut dupa cateva siruri de candidati schimbati precum incarcatoarele din mitraliera, la exercitiul duel de consoane a trebuit sa ma trimita Adriana la o pauza pentru ca AM gost invincibil. Practic improvizatia ca sa fie succes presupune cel putin trei puncte bine conturate si infipte in spectacol – 1. UMOR si Carisma; 2. Spontaneitate. 3. Creativitate lexicala;

Eu mai am de lucrat la partea de UMOR si Carisma pentru ca pe celelalte doua le stapanesc de la expert spre excelent :)

Si daca tot vorbim de exercitii smechere, cel cu masina si piesele din oameni a fost mortal. In primul rand exercitiul nu te limiteaza la un numar de oameni. Daca esti suficient de diliu poti sa-l faci cu 10 oameni si unul sa fie povestitor ca la fotbal. Pe final am pictat si eu un cofraj si mi-am pus amprenta pe sala colorata.

Pe scurt, va recomand cu multa caldura viitoarele ateliere de IMPRO semnate de Adriana Bordeanu pentru ca te scot subtil din cotidiana si te arunca intr-o zona plina de culoare :D

De ce improvizatie!? Pentru că e forma maximă de creativitate!

February 12th, 2015 No comments

Vorbeam acum câteva săptămâni despre Teatrul de Improvizație, ba chiar am reușit să vorbesc cu o artistă PE NUME – Adriana Bordeanu :)

De ce avem nevoie de improvizatie? E simplu. Pentru ca viata e un exercitiu de improvizatie. Viata nu incepe cu o clipa, o citesti, o inveti, ti-o insusesti si apoi o traiesti. Intotdeauna esti si vei fi luat pe nepregatite. Mergi pe strada si chiar daca mental. creierul tau stie sa faca singur miscarile ritmice stang, dreptul, stang, dreptul, tot ce se intampla in jurul tau e improvizatie.

Pleci de acasa spre birou, poti prinde autobuzul in statie, poti alerga dupa el, il poti astepta pe urmatorul, poti sa mergi pe jos 10 minute pana la metrou, sau poti sa urci intr-un tramvai si peste 7 statii sa-l schimbi cu altul. Te intalnesti cu un prieten vechi, sau cu un coleg de munca, cu unul vrei sa vorbesti, cu altul nu, practic improvizatia e ca acel monolog celebru cu iz umoristic despre viata si alegeri.

Te nasti si ai doua posibilitati. Te nasti si poti muri la nastere sau te nasti si traiesti. Daca te nasti si mori e naspa, daca te nasti si traiesti foarte bine pentru ca ai, doua posibilitati. Poti sa iti cunosti parintii sau poti sa nu-o cunosti. Daca nu-i cunosti inseamna ca mama ta te-a nascut din flori si a murit pe masa de operatie si asta e naspa.

Daca in schimb ii cunosti e foarte bine pentru ca ai din nou, doua posibilitati. Poti sa fii baiat sau poti sa fii fata. Daca esti baiat e simplu ca o sa ajungi sa faci 18 ani sa fii luat in razboi si sa mori acolo ceea ce e naspa. Daca esti fata e foarte bine pentru ca ai din nou, doua posibilitati. Poti sa ajungi sa te mariti sau poti sa ajungi sa nu te mariti. Daca te mariti o sa ai un sot care o sa te bata si o sa mori din cauza batailor ceea ce e naspa. Daca nu te mariti asta e bine pentru ca, din nou, ai doua posibilitati. Poti sa ajungi curva pe bani multi sau poti sa ajungi curva pe bani putini.

Daca ajungi curva pe bani putini inseamna ca vei avea clienti care te vor imbolnavi de SIDA si mori ceea ce e naspa. Daca ajungi curva pe bani multi asta e bine pentru ca, din nou, ai doua posibilitati. Poti sa te mariti cu unul sarac sau sa te mariti cu unul bogat. Daca te mariti cu unul sarac ala o sa-ti bea toata averea, o sa te bata si o sa mori ceea ce e naspa. Daca te mariti cu unul bogat ala o sa vrea un copil si apoi ramai vaduva ceea ce e bine pentru ca, din nou, ai doua posibilitati. Poti sa nasti baiat sau poti sa nasti fata … :) ))

Practic asta e improvizatia. Iti da resurse nelimitate pentru momente indefinite si nedeterminate spatio-temporal. Vreau sa particip la un astfel de seminar pentru ca vreau sa-mi recalibrez senzorii de creativitate si daca nici improvizatia nu poate face asta inseamna ca ti s-a terminat :)

Ne vedem pe 19 februarie acolo!

Stii Counter Strike? Inseamna ca meriti 75.000 de dolari!

February 11th, 2015 No comments

PGL, divizia de sporturi electronice a ComputerGames.ro, a format oficial cea mai mare ligă de Counter Strike din lume numită - CS:GO Championship Series (CCS). Sezonul de debut al Ligii va fi dotat cu premii în valoare totală de 110,000 USD, Marea Finală urmând să se desfășoare, în cadrul DreamHack Bucharest 2015 (24 – 26 aprilie, Sala Polivalentă)

Practic, timp de trei săptămâni, CCS va aduna într-un singur campionat cele mai bune opt echipe din lume, din care doar patru vor ajunge să lupte la București pentru titlul de Campioni, în cadrul festivalului digital DreamHack Bucharest (24-26 aprilie). Șase dintre echipe vor fi direct invitate, datorită performanțelor internaționale obținute, ultimele două locuri fiind rezervate pentru cele care vor trece de faza calificărilor online.

Structura CCS este formată din două grupe a câte patru echipe. Cea mai bună echipă din fiecare grupă se va califica direct în finala de la DreamHack Bucharest 2015, în timp ce restul se vor reîntâlni în turneul Last Chance (Ultima Șansă) pentru a completa lista de patru finaliste.

Calificările pentru participarea în CCS sunt programate pentru finalul lunii februarie, data de început a campionatului fiind stabilită pentru 6 martie 2015.

Distribuirea premiilor: Faza grupelor – 17.000 USD, Turneul Last Chance – 8.000 USD, Finala Sezonului – 75.000 USD. De asemenea, cele 4 echipe care se vor califica în finala de la București vor beneficia de un buget de călătorie de 2.500 de USD fiecare.

KINGSMAN – O comedie debila, dementa, nebuna, dar nebuna de tot!

February 9th, 2015 No comments

Acum ca am vazut trailer-ul sa coloram putin pe margine. Filmul Kingsman miroase de la kilometri distanta a Matthew Vaughn, omul din spatele Kick-ASS. Practic filmul despre asta vorbeste. De pumni, picioare, gloante, capete retezate, busite, strivite, creieri pe pereti, curcubeu in stil LSD pe sistemul – Nu mai calcati pe iarba, fumati-o, pe scurt  o nebunie de comedie :)

KINGSMAN este povestea secreta a unui serviciu secret privat un fel de MI6, CIA, 007, Mossad S.A. sau PFA dupa caz. Este povestea unui pusti cu nume kinky, Eggsy, nume pe care eu l-as traduce “OULET” :D si care ajunge un fel de spion dupa ce trece prin mai multe teste de anduranta. In rolul micului spion il gasim pe Taron Egerton, nume usor anonim la Hollywood desi a jucat in cateva filme precum Testament of Youth sau serialul The Smoke. Nu joaca rau, dar oricum filmul nu-i despre el. E prea debil si dement. Tot filmul pare un banc colorat cu alinuta. Sa va dau un exemplu pentru ca pe restul le gasiti voi in film :D

- Alinuta, ce faci de plange copilul, de ce il tii de urechi cand il speli?

- Pai mama ce vrei sa ma oparesc ?

Ca sa continuam povestea… Pustiul de care vorbeam mai devreme are un mentor cool in persoana lui Colin Firth. Mi-a placut cum a jucat in rolul lui Harry. Dezinvolt, acel aer diplomatic dar acid, calculat, un adevarat gentleman. Cel mai mult mi-a placut umbrela lui. Pe modelul umbrelelor spion folosite de KGB in perioada Razboiului Rece, umbrela Kingsman era configurata din material antiglont si mai avea si alte dotari balistice.

Filmul e plin de scene de kung -FU, kata, impuscaturi, ceva explozii, dar adevaratele delicii sunt exploziile umane si capetele care pocnesc precum semintele de popcorn intr-un regal de culori mai ceva ca la THE COLOR RUN. Motivul? Il descoperiti voi in cinema dupa data de 13 februarie.

Si daca tot vorbeam de teasere, va mai vand doua ponturi. Samuel L. Jackson joaca demential de comic cu accentul lui usor peltic iar finalul e…ca pentru oameni mari. Pentru imaginatia voastra va las reclama asta care puncteaza exact ce trebuie. Credeti-ma, asa ceva nu MERITA ratat! It is a MUST SEE!

CONCLUZIE – E o comedie debila, dementa, nebuna, dar nebuna de tot, in cinema din 13 februarie. Filmul este distribuit de ODEON Film dar dintr-un motiv care-mi scapa si pe care nu il inteleg din niciun considerent, aceasta comedie frenetica nu va putea fi vizionata in reteaua de cinematografe CINEMA CITY.

Motivul !? E la fel de misterios precum fisa de post a unui agent secret Kingsman dar poate descoperiti voi smecheria!