Antonia Iuliana Prundeanu, alias Tony cum o alinta prietenii, s-a nascut in Constanta-Romania in data de 17-01-1995. In prezent, desi studiaza in Italia iubeste cu tot sufletul ei de adolescent o tara ca un buchet de flori cum spunea Ana Blandiana odata…De ce iubeste Romania!? Vom afla impreuna…

Reporter: Potrivit unor sondaje de opinie europene, se pare ca romanii aleg Italia ca stat de resedinta daca ar putea sa paraseasca Romania. De ce crezi tu ca vor romanii sa vina in “Cizma”?

Tony: Ah,intrebare foarte interesanta.. cred ca majoritatea romanilor care vin in Italia au facut alegerea aceasta pentru ca au avut deja rude sau au auzit ca in “Cizma” se gaseste de munca sau pur si simplu au vrut sa calatoreasca si sau oprit aici

Reporter: Din fericire sau spre deosebire de ei tu esti “o mica exceptie”. De ce iubesti asa mult Romania?

Tony: De ce iubesc Romania? foarte simplu! in primul rand eu m-am nascut in Romania, cand am pornit spre Italia am lasat aici bunici,unchi si veri, prieteni si locul unde am crescut…am lasat persoanele cele mai importante din viata mea, am lasat locuri incredibil de frumoase si altele pe care pana acum doua saptamani nu le cunosteam…de ce spun pana acum doua saptamani: tabara pentru tinerii etnici romani de pretutindeni a fost o experienta minunata…am vizitat locuri incredibil de frumoase si am cunoscut persoane fantastice!

Reporter: Daca tot ai vorbit de tabara de la Sulina,  care e cea mai frumoasa amintire pe care o ai vie si acum in minte din tabara?

Tony: Cum spuneam mai devreme tabara a fost foarte distractiva si interesanta, am petrecut foarte multe clipe frumoase si sa aleg o clipa este foarte dificil, dar totusi cred ca serile petrecute pe plaja si focul de tabara ultima seara au fost cele mai frumoase!

Reporter: Unde te vezi peste 5 ani?

Tony: Ahah , peste 5 ani termin liceul de marina aici in Italia si apoi aceeasi scoala imi va oferi posibilitatea  sa calatoresc pe un vas timp de 18 luni …o perioada lunga…apoi cred ca o sa continui viata aceasta dar intr-un viitor este posibil sa ma intorc in a mea draga Romania!:):D

Reporter: Un mesaj pentru tinerii din Romania

Tony: Imi este deja dor de Romania, cand am ajuns la aeroportul din Bucuresti acum 2 saptamani am respirat adanc si am zis ” aer de Romania ! ” . Eu salut toti tinerii din Romania si ii astept in vizita prin Italia, dar numai in vizita, pentru ca Romania are nevoie de voi!:)

Bogdan DARADAN

Bogdan Deleanu pare la prima impresie un tanar care isi traieste viata linistit si modest…Dar dincolo de aceasta imagine, Bogdan este un tanar care a reusit acolo doar unde multi doar viseaza pentru ca Bogdan lucreaza la Bruxelles unde reprezinta interesele Romaniei… Intr-un moment de scurta escapada prin Capitala am reusit sa-l opresc pentru cateva intrebari…

Reporter: Ce inseamna EUROPULS?

Bogdan D.: Inainte de a raspunde trebuie sa punctez insa ceva EXTREM de important. Raspunsurile mele
reprezinta strict parerile mele personale si nu pot fi asociate in nici un fel cu persoana si caracterul politic neutru al Europuls. De ce si ce e Europuls? Pentru ca nu am mai suportat sa ne intalnim saptamanal
comentand situatia proasta din Romania fara sa avem senzatia ca facem ceva pentru a o ameliora. Europuls pentru ca e nevoie acuta de mai mult profesionalism si acuratete a informatiei in presa si politica si mai ales, Europuls, pentru ca exista o multime de tineri entuziasti si profesionisti dornici sa scrie, sa participe la evenimente, sa dezbata si in primul rand, sa puna umarul, in felul lor, la imbunatatirea Romaniei.

Reporter: Cum ai ajuns sa lucrezi la Bruxelles?

Bogdan D.: Am aplicat la o multime de pozitii in paralel cu un Master la Universite Libre de Bruxelles si, dupa aproximativ 84 de aplicatii trimise, am reusit sa obtin initial un loc de stagiar, apoi de asistent, in
cabinetul unui eurodeputat (care nu ma cunostea dinainte, nici pe mine si nici pe vreun unchi de-al meu…)

Reporter: Cum vezi tu Romania de la Bruxelles si cum crezi tu ca este perceputa Romania
de acolo?

Bogdan D.: Romania “de aici” o vad… mai amplu, mai calm, mai lipsit de dramatismul cotidian bucurestean (“totul e fara speranta maica” – am auzit asta toata viata mea in Bucuresti). O vad si mai frumoasa, pentru ca vin odata la 3-4 luni si mereu cate ceva, mic sau nu, este mai bun, mai curat, mai modern. Nu tot si nu prea repede. Dar in principal, Romania de aici o vad cu mult mai multe sperante decat o vedeam inainte de a pleca. Cat despre cum este perceputa Romania…. exista cazuri si cazuri. La
Bruxelles romanii sunt perceputi…ok, ca si restul de “eurotrash” ai UE ajunsi pe acolo, iar tara… ce aud cel mai des este ca toti sunt placut surprinsi de vizitele lor aici. Exista exceptii, dar in general cei de aici
isi fac o impresie relativ proasta din auzite, din media, din gurile romanilor, apoi vin in Romania (chiar si in mult uratul Bucuresti) si se intorc cu povesti de munti si peisaje minunate, cluburi cu muzica buna,
tarani primitori si asa mai departe. Din pacate nu toti sunt la fel de entuziasmati de mancarea romaneasca ca si noi romanii

Reporter: Ai avut pana acum sansa sau nesansa sa ii vezi “cuvantand” pe Becali,Vadim sau Eba in Parlamentul European?

Bogdan D.: I-am vazut pe toti, in plen (unde oricine ii poate vedea de altfel pe internet), dar si pe coridoare, lifturi, sali etc. In general nu am ce sa comentez, cu exceptia faptului ca pe Gigi l-am vazut adeseori la o cafenea din parlament, discutand aprig cu cate un grupulet de oameni in juru-i care il asculta hipnotizati. Nu am auzit insa sa si faca ceva similar in plen sau comisii – raportul VoteWatch spune totul, de altfel.

Reporter: Din punctul tau de vedere cum sunt tinerii din zona Benelux fata de tinerii din zona balcanica?

Bogdan D.: Daca e sa vorbim de cei sub varsta pentru invatamant superior, nu credca exista diferente majore in interese si comportamente. Ce-i drept, impresia mea este ca tinerii din Belgia sunt implicati in mult mai multe activitati extra-curiculare, in cluburi, cercetasi, etc. Nu e vorba doar de scoala, fac mult mai multe si parca acumuleaza si mai multa experienta sociala. Pe de alta parte, senzatia comuna a romanilor din universitatile din Benelux este ca de multe ori nu inteleg de ce colegii lor, localnici, gasesc multe examene atat de grele. Unele chiar sunt extrem de dificile, intr-un mod mult mai rational decat in Romania (unde unii profesori nu dau nota de trecere doar din reflex), dar deseori studentii belgieni, desi in teorie mai asertivi, se dovedesc mai incapabili sa se adapteze. Ce-i drept, au si alte lucruri pe cap – cultura universitara este extrem de puternica. Exista o mandrie legata de fiecare universitate in parte, cantece, festivaluri universitare, petreceri si activitati de tot felul – din nou, o socializare mult mai puternica.

Reporter: Ce planuri ai pentru urmatoarea perioada?

Bogdan D.: Pentru urmatoarea perioada, ce altceva decat munca, mai multa munca si promovarea Europuls mai departe – o data prin scris de articole cand mai apuc, apoi prin evenimente. Daca ne adaugati pe Facebook, veti fi tinuti la curent cu ambele.

Bogdan Daradan

Clubul Liderii Mileniului Trei în parteneriat cu Primaria Ramnicu Valcea organizeaza in perioada 26 august – 01 septembrie 2010 la Baile Olanesti, scoala de vara Branding Romania 2010 – YES, WE CAN!, in vederea promovarii cetateniei active a tinerilor si a educatiei non-formale.

Aflata la a treia editie, scoala de vara Branding Romania 2010 se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 17 si 20 de ani, iar temele abordate sunt autodezvoltarea si atitudinea civica, elemente esentiale in dezvoltarea unor actori sociali responsabili.

Atelierele de lucru le vor oferi celor 42 de participanti cadrul necesar invatarii si punerii in aplicare a conceptelor de voluntariat si responsabilitate sociala prin subiecte precum creativitatea ca element-resursa, branding personal, argumentare si public speaking.

Unul dintre rezultatele scolii va fi editarea unei brosuri continand idei de proiecte comunitare ce pot fi realizate de grupuri informale de tineri si organizatii non-guvernamentale. Brosura va fi distribuita ulterior autoritatilor din orasele de provenienta ale participantilor, acestia putand concura in luna octombrie si pentru o bursa de start-up in cadrul intâlnirii de follow-up.

Clubul Liderii Mileniului Trei este o asociatie neguvernamentala, non-profit si apolitica avand ca scop dezvoltarea personala si profesionala a tinerilor. Misiunea acestei „Scoli de joburi si networking, valori si caractere” este de a contura în Romania o generatie de lideri capabila sa declanseze si sa isi asume schimbarea prin promovarea relatiilor de tip adult-adult.

Cristina Moldovan a inceput sa cocheteze cu televiziunea dupa un internship la The Money Channel in vara anului 2006. La sfarsitul celor trei luni a primit un job si a ales site-ul, deoarece programul ii permitea sa mearga la facultate, dar si sa invete ce inseamna jurnalismul.

In vara lui 2009, i  s-a oferit o noua sansa – o bursa de dubla diploma la programul de master in finante al BI Norwegian School of Management. “In Oslo m-au asteptat alte provocari – am efectuat un internship la Ambasada Romaniei in Norvegia, unde m-am implicat efectiv in lansarea Camerei de Comert Bilaterala Romano-Norvegiana. Tot in acest context, am organizat o degustare de vinuri romanesti, unde am avut ocazia sa descopar adevarate comori. Si norvegienii au fost impresionati, ca urmare astazi cateva vinuri romanesti se vand pe piata norvegiana, in magazinele de monopol de stat al alcoolului din Norvegia“, ne-a povestit Cristina.

Printre pasiunile Cristinei se numara dansul, muzica, distractia dar si pietele de capital, politica, psihologia si comportamentul uman, inotul, hiking si outdoor sports, calatoriile si culturile diverselor tari. Si daca inca nu sunteti fascinati de personalitatea ei, povestea de abia acum incepe….

Reporter: Am remarcat recent pe contul tau de facebook o fotografie cu tine si steagul Romaniei. Ai participat la un concurs pentru Romania sau despre ce e vorba?

Cristina M: Nu, nu am participat eu, personal, ci este vorba despre Paula si Ovi. Din intamplare m-am aflat in Norvegia, tara organizatoare, cand a avut loc Eurovisionul. Am avut ocazia sa ii intalnesc personal pe cei doi si sa le urez succes. Se pare ca intalnirea noastra a fost de bun augur, deoarece am obtinut locul 3. Yaaay!

Reporter: Stiu ca in ultimii ani ai avut ocazia sa te plimbi prin Europa. Care tara ti-a placut mai mult si de ce?

Cristina M: Mi-au placut toate. Iubesc sa calatoresc, in general, si cred ca fiecare oras pe care l-am vizitat are propria magie. I’m a globetrotter si mi-am facut un scop din asta. Mai am pe lista „de urgenta” Amsterdam, Barcelona, Cork (Irlanda) si Milano – pentru ca am prieteni acolo, dar si Sankt Petersburg si America Latina. Insa visul meu cel mai de pret e Las Vegas.

Reporter: De ce crezi ca are nevoie Romania pentru a se apropia la o “distanta onorabila” de tara ta preferata?

Cristina M: Romania nu are nevoie de nimic altceva decat ce are in prezent. Romanii sunt cei mai descurcareti cand ies in afara. Nu iti dai seama cata publicitate face un roman optimist si cu bun simt Romaniei peste granite. Exceptand raufacatorii, care pana la urma nici macar nu exista din vina lor (iti explic mai jos de ce), romanii care isi iubesc tara pur si simplu ii fac pe toti strainii pe care ii intalnesc sa isi doreasca sa viziteze Romania. Si de cele mai multe ori ei chiar vin.

Uite, stai ca mi-am amintit: romanilor le lipseste spiritul de echipa. Uneori suntem prea orgoliosi si avem impresia ca le stim pe toate. Bine, poate chiar le stim, dar altii ar putea sa le stie putin mai bine ca noi. Daca am reusi sa lucram impreuna, cot la cot, cred ca am face minuni. Urma sa iti explic de ce raufacatorii nu exista din vina lor. Citeam o carte zilele trecute, se numeste „Freakonomics”. Ideea de baza a cartii e ca in momentul in care reusesti sa construiesti un sistem motivational perfect, nimeni nu va mai trisa si toate vor iesi asa cum vrei tu. Pana la urma nici nu e asa de greu sa stabilesti un astfel de sistem, totul depinde de cat de creativ esti. Iar in carte sunt explicate cateva exemple. Unul dintre ele (dat ca exemplu negativ) se refera la Ceausescu, care a interzis avorturile in Romania inainte de `89. Iar teoria autorilor e ca acest demers a dat nastere unor copii care au fost privati de o viata normala, de dragoste de parinti sau frati, care au trait intr-un mediu ostil, iar maturi fiind, singura lor sansa a fost sa devina raufacatori. Cred ca „Freakonomics” ar trebui sa fie cartea de capatai a oricarui politician sau lider, daca nu chiar a oricarui locuitor al acestei planete. E o capodopera, daca ma intrebi.

Reporter: Te-ai gandit sau ai in plan o cariera in politica?

Cristina M: Da, m-am gandit, si chiar foarte serios. La un moment dat am promis ca nu ma voi intoarce in Romania decat daca as avea posibilitatea sa schimb ceva pentru intregul popor roman. De altfel, in urma cu putin timp m-am alaturat unui ONG, Liga Studentilor Romani din Strainatate, sau prescurtat „LSRS”, care exista tocmai pentru a milita pentru conservarea valorilor si traditiilor romanesti. Motto-ul a fost cel care m-a convins sa ma alatur acestui proiect: „Daca nu noi, atunci cine? Daca nu acum, atunci cand?”. Si asa este. Tot stam, pasivi, si asteptam sa se intample ceva bun. Nu se va intampla, atata vreme cat „ne pieptanam”, cum ar zice un proverb romanesc. Trebuie sa luam fraiele in propriile maini. De bine, de rau, suntem generatia nascuta sau crescuta dupa `89, putin mai optimisti decat cei de dinaintea noastra care, oameni in toata firea, au asistat la ororile Revolutiei. Si cred cu tarie ca Romania poate fi un loc mai bun de trait. Chiar indraznesc sa spun ca ar putea fi cel mai bun loc de pe planeta. Sa fim seriosi, unde mananci mai bine ca la mama acasa?

Reporter: Cum te vezi peste 5 ani?

Cristina M: Fericita si aproape implinita. Oricum, in Romania. Of, si mai imbatranita cu 5 ani… Poate cu niste riduri pe la ochi.

Reporter: Un mesaj pentru cei ce citesc presainblugi….

Cristina: Daca tot am vorbit despre Romania, hai sa ramanem in aceasta sfera: aveti incredere ca totul va fi bine. Aveti incredere in Romania si impreuna vom reusi!

Iar tie, mult succes cu presainblugi.com! Presimt ca va fi numarul 1 in online peste cativa ani…:)

Bogdan Daradan

Liliana Geanina Neagu se defineste ca fiind o persoana sociabila, perseverenta, meticuloasa, melancolica,  optimista, plina de viata, care se bucura de fiecare moment si clipa petrecuta alaturi de cei dragi. “Sunt genul de persoana care se bucura si rade si in momentul cand priveste o frunza cazand pe jos. Iubesc natura si tot ce ne ofera mediul inconjurator. Traiesc fiecare anotimp cu emotiile cuvenite si incerc sa fac tot ce simt fara limite inutile impuse“, spune Lili. Lili este atrasa de arta in complexitatea ei pentru ca iubeste sa deseneze, sa cante, sa danseze si sa sa scrie poezii. In prezent Lili este dansatoare si coregraf la trupa Allanya si cocheteaza si cu lumea modei. Dar lucrurile nu se opresc aici…

Reporter: Care e secretul tau de reusesti sa iti gasesti inspiratie pentru ARTA?

Lili: Atunci cand compun poezii si povesti pentru copii pur si simplu traiesc in alta lume,ma simt ca intr-un basm totul este diferit,personajele imi ghideaza imaginatia iar eu astern pe hartie sentimente si stari profunde. La coregrafie inspiratia vine din tot ce ma inconjoara.Incerc sa observ mici detalii,aspecte din orice pentru ca totul ma ajuta pentru a-mi facilita munca care urmeaza,sincronizarea si emotia pe care trebuie sa o transmita celor care privesc. Cat despre design vestimentar,eu il consider doar o joaca.De ce spun lucrul acesta? Pur si simplu ma joc cu nuante,materiale,texturi si idei.Le combin pentru tinute atat casual cat si pentru ceva elegant si cu bun gust.

Reporter: Ce asteptari ai de la viata?

Lili: Sunt o persona care isi face planuri si isi traseaza o traiectorie in viata asa ca din punctul meu de vedere imi doresc ca peste 5 ani sa acumulez cat mai multa experienta din domeniile care ma pasioneaza.Vreau sa fiu la fel de optimista si plina de viata ,dinamica sociabila si perseverenta ,sa zambesc la fel de mult si sa ii fac pe cei alaturi de mine sa treaca mai usor peste greutati.

Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta?

Lili: Cea mai mare dorinta a mea in acest moment este sa fiu sanatoasa atat eu cat si familia mea,cei apropiati mie pentru ca restul lucrurilor vin de la sine.Daca vrei ceva cu adevarat  si lupti pentru ceea ce crezi poti sa iti indeplinesti orice dorinta sau vis.

Reporter: Un mesaj pentru cititori

Lili: Sa aiba incredere in ei si in fortele lor .Sa fie optimisti pentru ca toate lucrurile au o rezolvare.Sa gaseasca in interiorul lor acel lucru pentru care au fost facuti si sa zambeasca mai des,viata este frumoasa doar daca noi vrem sa fie.

Bogdan Daradan

Anna Panovici are 19 ani si este nascuta in Chisinau, zodia Berbec….”Se spune ca un Berbec trebuie sa fie mandru de ceva ca sa  iubeasca, poate ca din acest motiv sunt mandra si iubesc tot ceea ce fac“. Pasiuni : Muzica (2 piese inregistrate „Ploua”, „Te caut” versuri proprii), literatura, golf, teatru.

Dar Anna Panovici ascunde mai mult decat o privire calda topita intr-o mare azurie cu iz basarabean…Anna si-a lasat impregnata urma sufletului sau in mai multe carti de poezii si proza…

1. Carte „Test de suflet” (2005) – poezii
2. Carte „ Clipe” (2007) – poezii, proza, aforisme
3. Carte „Sfarsit de autograf” ( in editare ) – Poezii, proza


Aici… o mostra de talent, suflet si inima de poet basarabean…

Video – Festivalul „M. Eminescu” – Interpretare Anna Panovici Glossa

Blog – www.anyella.wordpress.com

Reporter: Definesti teatrul ca o poezie a vietii sau vezi viata ca un teatru pe versuri?

Anna: As spune mai bine ca teatrul da viata poeziei.  A face teatru inseamna a avea o viata paralela cu cea pe care ar trebui sa o traiesti. Sa te pomenesti cateodata cu lumini orbitoare, si o lume care asteapta cu ochii insetati sa se intample ceva… O muzica muta sa iti sune in cap de emotie…Sa ai  impresia ca vezi de sus un oras intr-o noapte calduroasa de vara…Dar nu… Vei fi pe o scena de teatru… La sfarsit, vei primi… sau nu , aplauze. Iti vei dezgoli sufletul pana la ultima lenjerie si il vei oferi celor care vor sa il primeasca. Dupa care vei iesi in strada si iti vei da seama ca lumea deja a uitat de tine. Dar Tu, ai dat viata unui anume personaj. El va trai prin tine. Dupa spectacol va iesi in strada, va manca, va face dus, va dormi etc. Chiar daca a fost ultima oara cand l-ai jucat, o bucata din personalitatea lui te va urmari toata viaţa. Daca alegi teatru, alegi toate meseriile in acelasi timp!

Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta in acest moment?

Anna: Cea mai mare dorinta a mea in acest moment este sa aud valurile marii cum imi mangaie picioarele, alaturi de cativa prieteni (cei mai buni evident), si stiind rezultatele admiterii sa sar in sus de bucurie:).

Reporter: Ce parfum are libertatea in orasul unde te-ai nascut din Republica Moldova?

Anna: Libertatea in Chisinau are parfum de struguri… In fiecare vacanta cand revin din Bucuresti am acel sentiment de „tristetea bucurii si bucuria tristetii”. Libertatea in Rep. Moldova este imprevizibila, difera de la o zi la alta, niciodata nu stii la ce sa te astepti, de aceea am plecat!

Reporter: Iti doresti ca Republica Moldova sa fie alipita Romaniei?

Anna: Sincer? DA! Dar sa nu spui nimanui, cine stie ce miros va avea libertatea dupa acest interviu…:)

Reporter: Daca ar trebui sa iti promovezi orasul natal cum ar suna invitatia pentru tinerii din Bucuresti?

Anna: „Fi-ti alaturi nu numai cu sufletul, veniti in vizita oamenilor care simt la fel”

Reporter: Care e piesa ta de teatru preferata si de ce?

Anna: Piesa mea preferata este mereu cea pe care o joc si pe care o regizeza profesorul nostru de teatru Gica Andrusca. Mi-a placut mult „Un barbat si mai multe femei” de Leonid Zorin pentru ca puteam sa las frau liber emotiilor sa strig si sa sar pt ca asa era personajul “O poeta nebuna la mare”;  deasemenea si “Chat” dupa Enda Walsh in care aveam ocazia sa ma sarut cu prietenul meu chiar in scena (sarut cu duble emotii pozitive). Din piesele pe care le-am vazut mi-a placut “Ti-am spus vreodata ca ma iubesti?” de Corneliu Jipa probabil pentru ca ma regaseam in acel scenariu in acel moment.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii din Republica Moldova

Anna: Luptati pentru dreptate, cand vedeti ca nu exista un viitor, creati-l voi! Sa nu va fie frica ca nu suntem pregatiti, din momentul in care ne nastem pana in momentul in care vom muri, vom calca pe indoieli, neincredere, esecuri, renuntari. Dar printre toate acestea, va exista un moment in care vom castiga… si atunci, trebuie sa stim cum sa ne bucuram de el.

In final  un text prefata la una din cartile ei scris de catre Dan Munteanu, profesorul Annei de romana din Bucuresti

De câte ori citesc un volum de poezie  scris de un tânar poet, îmi vin în gând celebrele versuri bacoviene : „ Primavară…/ O pictură parfumată cu vibrări de violet, /În vitrine, versuri de un nou poet…”. Apariţia unei noi cărţi de poezie este mereu o bucurie şi un eveniment, mai ales când autorul ei  este un tânăr ,  dându-ne  speranţa că  frumuseţea spirituală nu va pieri din lume, atâta timp cât se mai nasc oameni frumoşi şi sensibili cum este Anna Panovici.

„Sfârşit de autograf”, având un titlu ingenios şi sugestiv, este un volum de versuri care mi se pare un jurnal sentimental liric. Experienţele adolescenţei şi ale tinereţii sunt prezente în aceste confesiuni care readuc poezia la  forma sa originară, de  inimă care îşi spune taina. Iubirea este marea temă a volumului, concepută  ca o minunată „întâmplare” a fiinţei, prin care  adolescentul se integrează în eternele cicluri cosmice.  Poeziile  Annei Panovici au un secret fond epic, ele fiind nişte „secvenţe” care dezvăluie momente semnificative ale formării unei personalităţi. Este,  cred eu,  mai puţin  formarea unei personalităţi „reale”, ci mai mult a uneia  artistice ,  aşa încât volumul „ Sfârşit de autograf” descrie  (re)naşterea unui nou poet şi a unei noi poezii. Acesta, „poet în toată puterea cuvântului”, cum spunea cândva Titu Maiorescu, îşi trăieşte viaţa în manieră lirică,  diversele aspecte ale existenţei  sale fiind, de fapt, experienţe lirice semnificative ale unei deveniri spirituale.

Zloteanu Gabriela are 16 ani si este clasa a10-a in Scoala Centrala din Bucuresti. Nascuta in zodia Racului, Gabriela este o persoana tandra, binevoitoare, sensibila si ambitioasa. In urma cu un an ea si-a inceput cariera de model si este foarte bucuroasa ca a luat aceasta alegere.

Reporter: Cum ai devenit model si care a fost motivul pentru care ai continuat acest lucru?

Gabriela: Eram intr-o zi obisnuita in drum spre scoala si a venit o tipa la mine, care ulterior mi-a devenit cea mai buna prietena si m-a intrebat daca nu cumva vreau sa fiu model. Eu prima oara am spus ca imi pare rau dar ma grabesc spre scoala. La insistentele ei am facut schimb de numere de telefon, iar la o saptamana ea m-a sunat si mi-a aranjat o intalnire cu managerul ei. Cand am fost la intalnirea cu managerul, acesta m-a placut foarte mult oferindu-mi un contract inca din prima zi. Tatal meu a vorbit cu un avocat sa vada daca e ok contractul, iar spre surprinderea mea chiar a fost. Motivele pentru care am continuat au fost ca ai parte de foarte multa distractie si cunosti foarte multe persoane noi.

Reporter: Foarte multe adolescente isi doresc inca de mici sa devina modele. A fost la fel si pentru tine, sau ai urmat acest drum doar pentru ca s-a ivit?

Gabriela: Cand eram mica si eu visam sa fiu model, mi se parea extraordinar si pot spune ca aveam si silueta potrivita. Dar in ultimii ani nu prea mi-am mai dorit asta  chiar deloc. Deci pot spune ca am facut-o pentru ca s-a ivit.

Reporter: Cine te-a sustinut de-alungul acestui an?

Gabriela: Parintii, putini prieteni, chiar si cei de la agentie care te sustin super mult, dar in mod special familia.

Reporter: Sunt foarte multe persoane ividioase in jurul nostru si foarte multe care ne vor raul in momentul in care reusim ceva cu adevarat important in viata. Relatia ta cu prietenii s-a schimbat?

Gabriela: La liceu am cunoscut o fata cu care eram foarte buna prietena, dar pe parcurs s-a schimbat. Cand am inceput sa calatoresc mai mult ea a devenit mai distanta si chiar batea apropouri foarte urate pe tema asta. Mai erau persoane care ma judecau doar din cauza asta, ceea nu mi se pare deloc corect.

Reporter: Pentru cine ai prezentat pana acum?

Gabriela: In luna martie am fost la Cluj Fashion Week si acolo am avut trei prezentari. Una a fost pentru Carmen Secareanu, una pentru un designer ucrainian Dora si am avut si pentru Universitatea din Lion tot acolo. Cam astea au fost cele recente.

Reporter: Ai un mentor in modeling pe care ti-ar placea sa il urmezi?

Gabriela: Nu, chiar nu am. Este bine sa fi tu in orice domeniu iti alegi.

Reporter: Ai un designer preferat pentru care ti-ai dori sa prezinti in viitor?

Gabriela: Ca orice model imi doresc sa ajung in strainatate sa prezint pentru Chanel, Dior si toate brandurile acestea mari, dar momementan sunt foarte multumita de prezentarile pe care le-am avut pentru ca sunt la inceput.

Reporter: Cum te descurci cu scoala si cu prezentarile? Cum ai terminat anul acesta in care ai fost boboaca?

Gabriela: Anul l-am terminat cu bine, slava Domnului. Din pacate modellingul imi ocupa mult timp deoarece am multe castinguri. La unele renunt pentru ca vreau sa imi termin studiile cu bine si chiar sunt dispusa sa renunt la cariera de modeling pentru a-mi termina scoala.

Reporter: Doresti sa iti faci intradevar o cariera din modeling?

Gabriela: Da, cat timp ma ajuta atat Dumnezeu cat si posibilitatile, chiar vreau sa continui cu asta pentru ca pana acuma totul a fost bine.

Reporter: Totusi, nu exista o facultate de modeling, spre ce te indrepti?

Gabriela: Eu as vrea sa fac o facultate in Londra care se bazeaza pe matematica, deoarece si acum sunt la profil real. Nu am niciun plan de vitor pana acum.

Reporter: Ai un mesaj pentru adolescentele care doresc sa se faca modele?

Gabriela: Daca chiar vor sa se faca modele trebuie sa fie curajoase, sa aiba putin tupeu, sa nu fie timide si le urez mult succes!

Ana Maria Radoveneanu

Nu demult, prin paginile in blugi ale blogului presainblugi ne-am intalnit cu Denise Rifai si cu Alexandra Necula. Pentru ca recent a aparut si site-ul fanaticgamer.ro era timpul sa facem cunostinta cu Omul care uneste linkurile de aici – Carmen Ivanov.

Cine e Carmen? Cel mai bine ar fi sa o lasam pe ea sa se prezinte...”Imi plac jocurile video, predau dictie, iubesc radioul (cam 10.000 de ore de LIVE), am facut vreo cinci ani de TV, iar pe online am scris pentru trei dintre cele mai mari site-uri din .ro si .com.  Desi am terminat Facultatea de Drept si un master in Stiinte Penale, mi-am inceput cariera la Radio Contact Resita (prin sud-vestul tarii), unde am pornit si prima emisiune de jocuri video la… radio din Romania. Si pentru ca de la Bucuresti se da ora exacta, am pornit în 2001 spre Capitala, mai precis la Radio Bucuresti din cadrul SRR. Mi-am continuat periplul radiofonic prin (defunctul) Mix FM, Radio Romania Cultural, ca mai apoi sa ma opresc la radioul meu de suflet, City FM, unde sunt in prezent redactor-sef”, ne povesteste Carmen.

In paralel Carmen a gasit o portita in timpul ei deloc liber si preda circa patru ore pe zi, dictie la Scoala de Televiziune, acreditata de CNFPA.

Patru ani si jumatate a fost alaturi de echipa de stiri a Realitatea- Catavencu la TV (si inca vreo jumatate de an a stat si prin N24), dar a lucrat si in divizia de online a trustului lui Vantu si anume REALITATEA.NET.

Softpedia.com a fost un alt loc de pe net (cel mai mare site din Romania) pe unde a mai scris despre jocuri, dar si Hit.ro unde eram senior editor games.

Si ca Epopeea sa fie completa, Carmen este vocea singurului sintetizator vocal in limba romana, are un animal portocaliu si un blog unde se lasa rasfata de stirile care-i plac….

Reporter: Cand si de ce ai “sarit” din media la “catedra”?

Carmen I.: Trecerea a durat destul de multi ani, pentru ca eu la randul meu am fost in papucii de studenta (catva ani in sir) la orele de dictie predate de doamna Ileana Cârstea Simion. Apoi unul dintre fostii mei directori de la radio mi-a sugererat ca ar trebui sa impartasesc si altora din experienta acumulata prin mii de ore de radio, dar si sute de ore de exercitii de dictie. Asa ca am devenit trainer de dictie la CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent).Intre timp am obtinut acreditarea CNFPA, a ministerului Educatiei si a Ministerului Muncii, si am acceptat postul de profesor de dictie la Scoala de Televiziune deschisa anul trecut de Vlad Ionescu.

Reporter: Iti mai aduci aminte prima lectie in postura de profesoara?

Carmen I.: Imi aduc aminte ca aveam emotii (cred mai mari decat studentii). Si imi aduc aminte ca am scris intreaga structura a primului curs pe o agenda pe care am consultat-o tot drumul de acasa la CJI, de frica sa nu uit cumva vreun amanunt. A iesit foarte bine primul meu curs. Acest lucru m-a facut sa imi doresc sa merg mai departe. Mi-era teama nu de ceea ce urma sa transmit, ci de metoda prin care urmam sa o fac, insa se pare ca studentii au plecat chiar incantati dupa acel curs. (Precizez ca toti studentii de la respectivul curs erau jurnalisti de radio si TV, unii cu experienta de radio chiar mai indelungata decat a mea.)

Reporter: Care sunt ultimele proiecte la care lucrezi?

Carmen I.: In clipa de fata am lansat un site care se numeste dictie.ro si un site care se numeste fanaticgamer.ro. Acest al doilea site este dedicat jocurilor video si se vrea a fi continuarea fireasca a emisiunii radio saptamanale pe care o “execut”  la City FM pe teme de gaming si care se numeste IT Republic.

Reporter: Numeste-mi 5 jocuri care sunt in topul Carmen Ivanov?

Carmen I.: LOTRtBfMe (The Lord of the Rings, The Battle for Middle-earth) pentru ca e jocul care ma relaxeaza cel mai mult in multiplayer. Diablo II pentru ca am jucat acest joc timp de mai multi ani cu speranta ca reusesc sa completez un set de vrajitoare, pentru cunoscatori Tal Rasha. StarCraft II care se va lansa pe 26 iulie 2010 si pe care il astept ca orice gamer disperat dupa acest univers (am testat jocul in versiunea beta, deci merita); Monkey Island seria (aici nu pot decat sa va invit sa o incercati, merita!); Spore, jocul celor de la Electronic Arts. De acolo vine si numele blogului meu: Carmen Spored Blog.

Reporter: Un sfat pentru gameri

Carmen I.: Cumparati jocuri originale!

Bogdan Daradan

Radoveneanu Ana-Maria are 15 ani şi învaţă la Colegiul Naţional “Ion Creangă”. Născută în zodia Leului, Ana este o persoană încrezătoare în proprile forţe, ambiţioasă, sociabilă şi ştie cum să îşi reprezinte interesele. Este pasionată de media deoarece îi place să ştie ceea ce se întâmplă în jurul ei si are o curiozitate nativa pentru tot ce e nou.

Reporter: De ce media?

Ana R.: Media este peste tot in jurul nostru, reprezinta realitatea. Un om neinteresat de media, nu traieste in prezent sau refuza realitatea. Eu sunt de parere ca este foarte important sa stii ce sa petrece in jurul tau, iar atunci cand gasesti o meserie care sa sa se refere la asta, nu vad de ce ai refuza-o. Un job in presa mi se pare unul ideal.

Reporter: Stiu ca recent ai absolvit modulul de Jurnalism din cadrul ASD. Ce ai reusit sa aplici pana acum din curs in viata de zi cu zi?

Ana R.: Dupa absolvirea modulului de Jurnalism in cadrul ASD am inceput sa fiu mult mai atenta la tot ce se intampla in jurul meu si sa apreciez mai mult un articol dintr-un ziar bine scris. Am invatat foarte multe la acest curs si indiferent de ce mi-as alege sa fac, stiu ca pot aplica cu incredere cunostintele din cadrul modulului de Jurnalism din cadrul ASD.

Reporter: Ai un mentor in media fie ca vorbim de un reporter sau de o prezentatoare de stiri?

Ana R.: Nu, nu am un mentor in media. Nu consider ca acest lucru este punctul cheie in momentul in care ma decid sa aleg o cariera legata de media.

Reporter: Daca ar fi sa lucrezi intr-o televiziune ce televiziune ai alege si de ce?

Ana R.: Probabil as alege ProTv pentru ca mi se pare una dintre televiziunile serioase si pe langa asta au si un rating destul de mare.

Reporter: Daca ai avea emisiunea ta cum s-ar numi?

Ana R.: Ca sa fiu sincera, la asta nu m-am gandit niciodata. Nu stiu cum s-ar numi emisiunea mea, dar sunt sigura in legatura cu temele pe care le-as aborda: moda si gossip probabil . Am observat ca lumea este foarte captivata de genul asta de emisiuni, iar noi trebuie sa ne conformam si sa facem ce se cere ) in masura limitelor moralitatii…

Reporter: Un mesaj pentru cititorii presainblugi

Ana R.: In primul rand sa ne citeasca in continuare si sa isi urmareasca visele. Este foarte important sa ne atingem punctul nostru cel mai inalt si sa reusim sa facem ceva odata ce-am ajuns  in varf.

Constantin Andreea Alexandra are 14 ani şi învaţă la scoala “Emil Racoviţă” nr. 93. Nacută în zodia peştelui, Andreea este o persoană complexă, întelegătoare şi prietenoasă. Cu aproximativ un an în urma, prietenii au început să îi spună Jolie datorită asemănării ei cu Angelina Jolie. Are două mari pasiuni: modellingul şi street dance-ul. Cum se împacă cele două, ne va spune chiar ea.

Reporter: În majoritatea cazurilor, atunci când un copil la o vârstă fragedă se apucă de o anumită activitate, părinţii au o oarecare implicare în alegerea acesteia. Este şi cazul tău?

Andreea: Da,bineînţeles. Atunci când m-am decis că vreau să urmez o carieră în modeling cât şi în street dance, părinţii mei au fost primi care au aflat şi nu s-au opus nici o secundă, ba chiar m-au sprijinit şi susţinut în tot ceea ce am făcut, dar mi-au zis că într-o carieră de success trebuie să faci compromisuri şi că v-a trebui să ştiu unde să mă opresc sau ce să ocolesc.

Reporter: Când ai început să faci modelling? Dar street dance?

Andreea: Modelling am început să fac cu un an în urmă, iar street dance în urmă cu jumătate de an.

Reporter: Ştiu că ai colaborat cu Best Models. Cum a fost această colaborare şi ce beneficii ţi-a adus?

Andreea: Colaborarea cu Best Models a fost una bună pentru că managerii agenţiei m-au plăcut de la început, chiar în cele 3 luni de cursuri devenisem preferata lor. Au fost şi beneficii chiar în timpul cursurilor au venit 2 fotografii la sala Dalles acolo unde se desfăşurau cursurile şi m-au văzut. De atunci am tot lucrat împreună pentru diferite sedinţe foto şi chiar mi-au spus că oricând doresc un nou shooting sunt disponibili. Pe lângă beneficile profesionale mi-am făcut şi câştigat prieteni.

Reporter: Pentru a fi model ai nevoie de eleganţă şi gingăşie în aceelaşi timp. Pe de altă parte la street trebuie să fi oarecum opusul. Spune-mi cum reuşeşti să le faci pe amândouă, fiind în aceelaşi timp şi bună?

Andreea: Nu oarecum opusul, ci chiar opusul. Mereu am fost foarte feminină şi aici intră tot. Dar pe langă eleganţă sunt momente când vrei să fi doar în lumea ta, să nu-ţi pese de nimic, să fi tu însuti, să fi pur şi simplu relaxată, iar street dance-ul asta oferă. Cum zicea şi coregraful meu: “Street dance-ul provine din stradă dar vine din inimă!”

Reporter: Dacă nu ar fi fost street dance, ai fi ales alt dans?

Andreea: Cu siguranţă nu. De mică m-au fascinat mişcările lor libere, fără teamă că o să greşeşti, deşi când e vorba de un show trebuie să fi impecabil, dar atunci când repeţi şi exersezi trebuie să fi doar un fular.

Reporter: Te-ai gândit să faci o carieră din modelling sau street dance?

Andreea: Da, întotdeaua când mă apuc de ceva nu o fac pentru o perioadă, mai ales dacă îmi place ceea ce fac. Nu las nimic neterminat, însă viaţa de model cât şi de dansatoare vor fi pentru mine un job secundar pe care îl voi face cu plăcere şi daruire de fiecare dată.

Reporter: Ce alte pasiuni mai ai?

Andreea: Aşteptăm întrebarea asta. Păi îmi place să scriu, să aşez pe o foaie de hârtie o parte din sentimentele şi trăirile mele. Scriu când sunt fericită, compunând citate despre ceea ce eu simt, încercând să îi fac pe ceilalţi să înţeleagă şi să vadă lucrurile bune din viaţă şi scriu când sunt tristă, însă învăţându-i o altă lecţie: să se ferească de partea urâtă a lucrurilor.

Reporter: Dacă vei continua cu modelling-ul, până unde ai vrea să ajungi?

Andreea: Cu siguranţă voi continua, şi aici o sa folosesc un citat compus de mine: “Ţinteşte spre lună, chiar dacă nu vei strălucii, măcar vei fi printre stele.“ O să ajung până acolo unde nu trebuie să pun la bătaie integritatea mea.

Reporter: Ai un designer preferat pentru care ţi-ai dori să prezinţi?

Andreea: Un designer preferat nu am,dar dacă ar trebuii să aleg unul din România acela ar fi Cătălin Botezatu şi da, mi-aş dori să prezint pentru el,pentru că pe lângă statura de designer este şi un om minunat.

Reporter: Daca ai avea posibilitatea de a o lua de la inceput ai schimba ceva?

Andreea: Nu aş schimba nimic, pentru că la momentul respectiv când am luat o decizie eu am crezut că e cea mai bună şi dacă am greşit vreodată, aceea greşeală m-a ajutat în viitor. Deci un “nu” categoric.

Ana-Maria Radoveneanu