În ultima perioadă am observat o dorință nestăvilită a oamenilor de a găsi exemple de bună practică: oameni care să se implice în societatea noastră, implicându-i pe oameni. Noi ne-am făcut bine temele și am găsit ceva mult mai bun de atât: tineri, elevi care se implică pentru o societate mai bună, pentru viitorul lor, pentru viitorul nostru. Am descoperit Consiliul Municipal al Elevilor București, sau mai pe scurt, CME! Această structură consultativă a M.E.C.T.S. este formată exclusiv din elevi aleși prin vot democratic de către colegii lor, care funcționează după un regulament realizat de ei si aprobat de M.E.C.T.S. și care realizează forumuri și conferințe naționale ce umăresc problemele de tineret și ajută tinerii să-și cunoască drepturile. Dintr-o organizație construită piramidal, care pleacă de la Consiliile Școlare ale Elevilor și ajunge până la Consiliul Național al Elevilor, face parte și CME, cu a cărei președintă am avut oportunitatea să mă întâlnesc. Maria Cristescu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Elena Cuza”, a fost încânttă să vorbească cu noi, iar raspunsurile in randurile ce urmeaza…

 Reporter: De când faci parte din această structură a Consiliului Municipal al Elevilor?

Cristescu Maria: Implicarea în proiecte și plăcerea de a realiza ceva bun pentru colegii mei a fost cultivată încă din școala generală, însă în 2010 a devenit totul mult mai serios, acesta fiind anul în care m-am alăturat familiei C.M.E. 

 Reporter: Ce te-a determinat să candidezi pentru funcția de președinte?

Cristescu Maria: În primul an în care am candidat pot spune ca am fost ghidată de o fantezie, prin care vedeam învățământul preuniversitar mediul perfect pentru a ne desăvârși ca persoane. Anul acesta, în timp ce îmi țineam discursul, știam că toate visele cu care intrasem în C.M.E. în anul anterior, erau mult mai aproape de a se concretiza. Mi-am dorit foarte tare să pot să îi ajut și pe cei din jurul meu să își deschidă ochii și să vadă toate oportunitățile incredibile pe care le poți avea în C.M.E. 

 Reporter: Ce nevoi ale elevilor bucureșteni ți-ai propus să vizezi în mandatul tău?

Cristescu Maria: La inceputul anului școlar, elevii din toată țara s-au strâns la Băile Herculane, unde a avut loc prima intâlnire naționala din acest an școlar. În timpul petrecut acolo Consiliul Național al Elevilor a identificat 11 nevoi, pe care dorim să le acoperim prin proiectele gândite pentru acest an școlar. La nivelul Bucureștiului pot enumera câteva de pe urma cărora am realizat proiecte ce vizează lunile care vin :  realizarea trecerii între generațiile C.M.E., promovarea proiectelor în rândul profesorilor, reducerea violenței în școli și stimularea implicării active a tineretului bucureștean.

Interviul complet realizat de Ana Maria Radoveneanu pe  onlinestudent.ro!

Cristian Strat si Mircea Pasoi, doi romani care au lasat fara cuvinte inginerii  din Silicon Valley. Doriti de Google si Microsoft, ofertati cu sume de pana la 90.000 de euro, cei doi romani au mers inainte pe drumul lor si au realizat o aplicatie de social media care a fascinat board-ul de la Twitter. In prezent, cei doi pusti minune sunt parteneri intr-unul business care se dezvolta pe zi ce trece…Povestea lor de succes in randurile ce urmeaza…

REPORTER:  Inainte de a povesti succesul vostru, povestiti putin despre voi…

Mircea Pașoi: Antreprenor, informatician și “hacker” pasionat de startup-uri, programare și algoritmi. Sunt co-fondator Summify, balaur.ro și infoarena.ro. Am făcut internship-uri la Google, Microsoft și am lucrat la startup-ul românesc UberVU. Sunt absolvent al Facultăţii de Matematică şi Informatică și am câștigat o medalie de aur și trei de medalii de argint la olimpiadele și concursurile internaționale de informatică.

Dupa cum se descrie, Mihaela este  o fată cu ochii verzi, care a plecat acum ceva timp de acasă, din Muntenia ceva mai călduroasă, spre Ardealul mai răcoros, nu pentru că i-ar plăcea frigul, ci pentru că în Cluj se ascundea visul ei. Ca atare, Mihaela studiaza de aproape trei Arheologia. In prezent, lucreaza la teza de licenta sub titulatura ,,șamanismul în Preistorie,,, iar in timpul liber scrie proză de mici dimensiuni. Pusa in fata provocarii de a scrie despre sine a raspuns – ,,E o nebunie să scrii despre tine la persoana a treia si daca am facut-o, nu pentru că mă cred importantă, cât pentru că am vrut puţin să văd cum aş fi eu pentru un necunoscut. Nu merge, trebuie să fii un necunoscut…:)” Si lucrurile nu se opresc aici….

REPORTER: Care au fost motivele care te-au determinat să alegi orașul Cluj pentru facultate?

MIHAELA: Este puțin mai complexă situația. Clujul, ca de altfel nici arheologia nu au fost prima mea alegere. Ori poate în inconștient erau, dar mi-a luat cam doi ani să îmi dau seama. După acești doi ani în care am dat admiteri (nereușite) pe la București la secția de arhivistică a Academiei de Poliție, am lucrat ca tehnoredactor la un ziar local din Pitești și am făcut două semestre de matematică-informatică, am simţit că am nevoie de o schimbare, de una radicală, dar care să presupună totodată ceva ce îmi place foarte mult. Asta a venit şi din nevoia de a ieşi dintr-o monotonie foarte accentuată, care cerea o demonstraţie cum că încă mă pot trezi şi face ceva ce îmi doresc, că o pot face bine şi că nu doar subzistenţa trebuie să ne conducă existenţa. Aşa că am ajuns la Cluj, la facultatea care întrunea toate condiţiile: se afla într-un mediu îndepărtat şi necunoscut mie, cu oameni noi, era ceea ce mi-aş fi dorit încă de prin clasa a VI-a să fac, mi-am dat seama că dacă mă ţin de treabă şi de capul oamenilor potriviţi, o pot face şi bine şi voila, după trei ani pot spune că asta vreau să îmi fie cariera.

REPORTER: Cum e viata de student la Cluj pentru cineva care vine din Muntenia sau Moldova? Ai avut probleme de adaptare la stil de viata, ritm sau limbaj?

MIHAELA: Asta este o întrebare foarte bună, cu toate că nu ştiu dacă se poate generaliza răspunsul ei. Pot spune doar cum mi s-a părut mie la început aici. Pentru mine a fost oarecum plăcut, cunoscând şi Bucureştiul, să ajung într-un oraş care este substanţial mai liniştit şi, aş putea adăuga, mai mic. Din acest punct de vedere, aş putea spune că mă integrez peisajului, având o fire mai liniştită la rândul meu, mai puţin lunea şi când plouă; atunci se pare că isteria este ca în orice alt oraş. Altfel, totul este foarte colorat, în sensul că oamenii sunt de peste tot, prea puţin clujeni, dacă mă întrebi pe mine; într-adevăr primează cei din vestul ţării, dar sunt destui şi din est şi sud, precum şi din alte ţări, veniţi în special să studieze medicina. Cu limbajul celor din zonă nu mă voi acomoda, îmi pare rău, dar refuz să vorbesc aşa. Poate sunt puţin prea radicală, dar impactul a fost destul de mare la început , când aproape nu pricepeam ce mi se comunica, şi cred că atunci am hotărât că voi prelua cât se poate de puţin. Nici nu vreau să pară că în zona din care provin toată lumea foloseşte limba română corespunzător ori că eu m-aş exprima întotdeauna perfect, dar încerc pe cât posibil să nu folosesc “papuci” pentru toată încălţămintea:)

REPORTER: Ce ti-ai propus sa faci dupa ce dai lucrarea de licenta?

MIHAELA: Pfff, planuri aş avea destule. Posibilităţile sunt reduse, din păcate. Desigur, ideea este să continuu să fac ceea ce am început, dar mi-aş dori să o fac într-un alt centru. Sunt şi am fost de multe ori dezamăgită de sistemul nostru unversitar, mai ales că introducerea programului Bologna s-a făcut doar formal şi nu sistematic. Mai este problema ce priveşte strict domeniul pe care îl studiez şi anume Arheologia, pentru că deşi există o tradiţie în acest sens, ea poate că se regăseşte prea mult la nivel de curriculă, ori vorbim despre un domeniu care a tot evoluat şi continuă să o facă nu doar prin tehnica utilizată, cât şi prin metodologia abordată. De aceea, ţinta mea este să cunosc şi o altă perspectivă, care ar presupune o bursă de studiu, dacă voi reuşi să o obţin, chiar şi de un semestru, la Berlin. Centrul ales ţine de faptul că am decis încă din primul an să mă documentez mai mult cu privire la epocile Preistoriei, iar Berlinul este recunoscut pentru atenţia acordată acesteia, dovadă fiind şi cele două biblioteci dedicate numai acestei arii temporale.

Interviul complet pe onlinestudent.ro

Madalina Giolu, absolventa a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, se poate mandri cu un palmares colorat. De la colaborari cu Paula Seling, la jurnalul de sport de la Realitatea TV, Madalina intotdeauna a facut senzatie ori de cate ori a aparut pe sticla. Care e secretul frumusetii sale si povestea multor altor lucruri despre si din televiziune, vom afla impreuna…

REPORTER: Zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, ridici tonusul telespectatorilor cu zâmbetul tău. Care e secretul frumuseţii tale?

MADALINA: Frumusetea vine din interior, cred eu, si faptul ca am o familie foarte frumoasa si prieteni minunati, ma face fericita. In plus, cred ca si luminile din platou sunt de vina:)

REPORTER: Am aflat că ai avut colaborări muzicale cu Paula Selling. Poveşte puţin despre acest lucru…

MADALINA: Am colaborat cu Paula, timp de 4 ani. Am cantat ca backing vocal si cu vioara-(am absolvit liceul de muzica si academia de muzica din Bucuresti, la acest insrument). A fost o perioada foarte frumoasa, am avut concerte in toate regiunile tarii, recitaluri in cadrul celor mai importante festivaluri, a fost frumos… Paula este un muzician desarsit de la care am invatat foarte multe…Dar se pare ca drumul meu in cariera a fost altul si nu regret nimic

REPORTER: Cum ai ajuns să cochetezi cu televiziunea?

MADALINA: Prima data, in 2005, tot la Realitatea. se pare ca mi-a placut, din moment ce am revenit… )

REPORTER: Cum ţi s-a părut trecerea de la muzică la jurnalul sportiv?

MADALINA: Nu este o trecere, pt ca asta ar insemna ca as fi lasat muzica in urma. Studiez muzica de la 7 ani, ea face parte din mine…
Imi place ceea ce fac le realitatea, foarte mult, am cunoscut oameni minunati, jurnalisti in adevaratul sens al cuvantului, de la care in fiecare zi invat ceva. Imi place mult ca am sansa sa colaborez cu Carmen Bruma, un jurnalist exceptional si un om minunat.

INTERVIUL COMPLET onlinestudent.ro

Povestea lui Cătălin se conturează acum 10 ani cand a inceput sa “compună” muzica pe computer (primul program Dance Ejay 2, urmate de gama Magix, Frutty Loops si altele).  In timpul liceului, chiar se gandise sa imbratiseze o cariera de producator muzical (de tip Moga sau Laurentiu Duta) si sa compuna sute de piese, in special instrumentale r&b, hip hop dar si pop-dance sau techno. In schimb destinul a avut alt rol pentru el -Televiziunea si productia video.  Genul de persoana visatoare si idealista, Catalin se ghideaza dupa ideea ca daca vrei cu adevarat ceva, actionand in acel sens vei ajunge in cele din urma sa obtii, fiind doar o chestiune de timp. Asa a procedat si el si a decis sa se specializeze in imagine, montaj dar mai ales regie de film. In prezent este operator imagine la Realitatea Tv si Manager general PacPac StudioS, iar viitorul lui Catalin suna si se vede bine…

Reporter: Am aflat că esti unul dintre absolventii Scolii de Televiziune Tudor Vornicu. Cum a fost atmosfera acolo?

Catalin: Nu m-am inscris la aceasta scoala cu ganduri prea mari. Am ales sectia tehnic pentru a-mi consolida cunostintele pe care deja le aveam (de imagine si editare video) si acest lucru s-a si intamplat, asta si datorita unor traineri deosebiti, in frunte cu directorul de imagine: Ovidiu Gyarmath, care fara indoiala reprezinta un model pentru mine pe plan profesional. Experienta in cadrul Scolii de Televiziune a fost una per total placuta, am cunoscut foarte multe persoane pasionate si dornice de a face o cariera in domeniu, cu unele am devenit foarte bun prieten. Chiar daca are si minusuri, ca oricare alta scoala de acest gen, reprezinta o usa spre lumea televiziunilor si nu numai, doar ca trebuie sa demonstrezi ca meriti acest lucru prin implicarea activa atat in timpul cursurilor cat si in afara lor.

Reporter:  Ce proiecte personale dezvolti in prezent?

Catalin: Unul din obiectivele mele profesionale, pe termen scurt, a fost bifat: intrarea intr-o televiziune importanta. Cel de-al doilea este in curs de realizare: PacPac StudioS, ce va deveni in scurt timp o casa de productie video in toata regula. Am adunat langa mine o echipa fantastica, cu totii facand parte din seria a 6-a a absolventilor Scolii de Televiziune “Tudor Vornicu”: Sebastian Contor, Ciprian Maxim, Anda Negrus si Adriana Isaila. Am regasit in ei acel spirit de invingator si pasiunea reala pentru domeniul in care vor sa faca o cariera (regie, imagine, montaj, jurnalism, fotografie). Am produs o serie de scurt metraje, reportaje, filme de prezentare, am filmat evenimente si suntem in pregatire cu o emisiune online (prezentata de Anda Negrus). De asemenea, pentru anul 2012 ne propunem sa intram in cat mai multe festivaluri de scurtmetraje si sa continuam seria reportajelor pe care le facem prin tara, a emisiunilor online si ca numele PacPac StudioS sa prinda cat mai mult contur in aceasta harta aglomerata a studiourilor video din Romania.

Reporter: Ce te-a atras la imagine video?

Catalin: Fiind o fire creativa, imi doresc tot timpul sa realizez lucruri care sa ramana. Sunt fascinat de lumea artei (indiferent de ramura) din simplul motiv ca artistii, cu flerul lor deosebit si imaginatie realizeaza lucruri cu adevarat interesante, inspirate din mediul inconjurator, ce bucura simturile si starnesc emotii oamenilor de pretutindeni. Asta se intampla si cu imaginile video (dar si foto), cu care, daca se doreste, se pot capta niste elemente ce se regasesc in viata reala si care incadrate intr-un anumit context (completate si de elemente audio, dar nu obligatoriu) pot transmite anumite mesaje (vesele sau triste) starnind curiozitate, placere, uimire sau admiratie in functie de dorinta celui care alege imaginile. Este fabuloasa aceasta putere a unei imagini care dupa cum prea bine stim, poate face cat o mie de cuvinte.

Restul interviului pe onlinestudent.ro!

FILM 2011 – Dar eu, ce fac aici!?

Tecla Tudor de la inceput te fascineaza. Un zambet aparte, un look cu arome mediteraneene, un ten de culoarea grâului pârguit, o personalitate frumos conturata. Absolventa a Facultătii de Arte, secţia Actorie si prima dintre cei 33 de masteranzi ai programului Masterat in Jurnalism de Radio şi Televiziune, Tecla a inceput sa cocheteze cu televiziunea din 2006, cand a debutat ca actrita într-un sitcom. In 2008 obține primul rol principal in filmul Telefonul unui jaf armat si tot in în 2008 primeste premiul pentru Cea Mai Bună Interpretare Feminină în Rol Principal cu rolul din tragedia antică Helena  Euripide, în cadrul Festivalului Internaţional Studenţesc de Film şi Artă Teatrală Hyperion, Bucureşti. Tecla nu s-a rezumat doar la expunere pe ,,hartie albastra,, si a cochetat si cu muzica, in calitate de textier, dar locul crede ca si l-a gasit in televiziune.

Reporter: De cand si de ce ai inceput sa cochetezi cu televiziunea?

Tecla: Televiziunea a fost prezenta in viata mea dintotdeauna. A pasit sub forma unui vis, de pe vremea cand eram copil, iar astazi ma bucur sa o consider un capitol concretizat din viata mea, un capitol care este in plina desfasurare. Dupa Bacalaureat, eram ferm convinsa ca o sa urmez o facultate de Jurnalism, insaintr-o frumoasa zi de vara am vazut la metrou un afis al Universitatii „Hyperion” care isi astepta posibilii studenti la ACTORIE. Gandindu-ma ca Actoria mi-ar oferi sansa de a ma descoperi si de a studia mai mult tehnicile de vorbire, relatiile care se stabilesc intre un prezentator, actor si public, am decis sa urmez aceasta facultate. Acesta a fost momentul in care totul a luat o alta directie. Desi, aparent, Actoria m-ar fi condus mai usor spre Teatru, Film decat spre Televiziunea, viata mi-a demonstrat ca:nimic nu e intamplator! La finalul primului an de studentie, profesorii mei Rodica Mandache si Eusebiu Stefanescu, care de altfel stiau cat de indragostita sunt de televiziune m-au propus pentru un casting in vederea selectarii unui prezentator tv. Se pare ca proba mea a convins-o pe Luminita Velciu, realizator si producator tv si determinat-o sa ma coopteze in echipa emisiunii PRIMUL PAS. Sunt mandra ca de cinci ani, aproape in fiecare luni, ora 14.35 sunt prezenta in casele telespectatorilor TVR2. Sunt un om norocos si iubit de Dumnezeu. Ma bucur ca pot spune merg la „televiziune”, si nu la „serviciu”. Televiziunea este universul care ma ajuta sa evoluez frumos, sanatos, ma ajuta sa raman ancorata in realitate, si totodata imi ofera doza de energie si vitlitate pentru a zambi in fiecare zi.

Reporter: Numele tau are o rezonanta aparte. Ne poti povesti cate ceva despre istoria lui?

Tecla: Tecla este un nume nu numai cu rezonanta puternica, ci in cazul meu si cu poveste. Pentru inceput am sa va spun ca “Tecla” vine din grecescul ”Teokleos” si inseamna “victorie prin puterea lui Dumnezeu”. De altfel noi, crestin-ortodocsii o sarbatorim pe Sf Mucenita Tecla, pe 24 ale lunii septembrie. Numele Tecla este prezent in dramaturgia germana, mai exact in TRILOGIA WALLENSTEIN- Schiller, dar si in literatura romaneasca – Tudor Arghezi care aminteste povestea batranei nemtoaice “Tecla Svab”. De ce parintii mei mi-au pus acest nume? Tocmai pentru ca stiu ca alegerea numelui este extrem de importanta si ca poate avea o influenta asupra destinului copilului. In afara de aceste aspecte au luat in calcul si faptul ca sunt a cincea fiica, ultima de altfel, si au dorit ca numele meu sa fie daca nu unic, unul special si usor de intiparit in memoria oamenilor. Cert este ca simt ca acest nume rezoneaza cu mine.

Povestea completa pe onlinestudent.ro!

Ioana Pancu este elevă în clasa a-XII-a la liceul Teoretic,,Alexei Mateevici ’’ din Căușeni . Pe lângă școală, Ioana și-a găsit timp pentru o mulțime de activități interesante. Este redactor-șef la ziarul ,,LiberT’’,dar și jurnalist la ziarul raional ,,Căușeni’’.  Coordonează voluntarii de la Centrul de drept Căușeni în parteneriat cu rețeau Y-PEER Moldova și este Focal Point și jurnalist la buletinul informativ,, Fără Tabu’’. Si ca reteta succesului să fie completa, Ioana are grijă și de blogul personal http://ionelapancu.wordpress.com/.  Iar povestea nici macar n-a inceput….

REPORTER: Ce înseamnă Y-PEER Moldova?
Ioana: Y-PEER -Rețeaua de Tineri Educatori de la Egal la Egal, reprezintă o inițiativă inovativă, complexă, pentru tineri care se afla sub egida UNFPA, Fondul ONU Pentru Populație (www.unfpa.md). Y-PEER este o rețea compusă din mai mult de 500 organizați non profit , neguvernamentale și guvernamentale; peste 5 000 de tineri din întreaga lume sunt membri ai acestei rețele. Acești tineri lucrează în mai multe domenii ce țin de sănătatea și drepturile sexual reproductive ale tinerilor. Y-PEER este o metodă eficientă și efectivă în promovarea participării tinerilor la soluționarea problemelor legate de sănătatea și drepturile lor sexual reproductive.
REPORTER: De ce ai ales sa colaborezi cu această organizație?
Ioana: Y-PEER promovează un mod de viață sănătos prin educația de la egal la egal; la fel urmărește împuternicirea tinerilor de a lua decizii responsabile. Auzind această tematică am dorit să îmi aprofundezi cunoștințele în acest domeniu ,căci sunt la vîrsta deciziilor și responsabilităților,dar am rămas impresionată de ceea ce fac voluntarii şi am început să fiu activă în comunitatea mea. În familia mare Y-Peer am păşit în anul 2010 fiind participantă la stagiul de formare ,,Tinerii jurnalişti informează despre HIV/SIDA’’. Odată cu încheierea stagiului am devenit membru Y-PEER (reţea de educatori de la egal la egal) , misiunea mea fiind informarea tineriilor prin intermediul mass-media în domenii ce ţin de sănătate şi drepturile sexual reproductive ale tinerilor. Dornică de a face schimbari datorită reţelei Y-Peer am început să particip la training-uri de instruire,campanii de informare,educare şi comunicare în rîndul tinerilor.

Interviul complet pe onlinestudent.ro