O lunga tacere a precedat raspunsul presedintelui Traian Basescu la provocarea lui Voronin. Nu putem decat sa presupunem ca in timpul cat s-a dat la fund a jucat table cu Becali ca sa-i mangaie singuratatea sau si-a oprit fratele de la a-i manca electoratul aparand la TV cu gura plina de “gaozari” si de amenintari cu moartea.

Dar asta nu mai este de actualitate acum dupa cum nu mai este de actualitate nici felul in care fiica lui mai mare si-a luat casa de 800.000 euro din vanzari anterioare si din salariul ei de pe urma profesiei de avocat, un avocat al carei unic argument la faptul ca finisarile la casa nou achizitionata sunt enorme este “nu au costat pana in 100.000 euro, am spus ca au costat in jurul sumei de 100.000 euro”

In centrul atentiei este acum Moldova. Si ea are acest statut gratie mai multor motive pe care o sa le sintetizam:

1. acuzatii grave la adresa Romaniei in care ni se pune in carca organizarea vandalizarii sediului Parlamentului Republicii Moldova, organizarea atacului asupra fortelor de ordine in care numerosi membrii ai defensivei au fost spitalizati, organizarea arborarii steagurilor roman si european pe cladirile presedentiei respectiv a parlamentului, toate acestea cu scopul evident de a deturna regimul politic de la Chisinau

2. declatia de razboi subtila inaintata prin identificarea ambasadorului Romaniei la Chisinau, Filip Teodorescu, ca persona non grata si oferitea catre acelasi ambasador a unui ultimatum de 24 ore pentru parasirea tarii (procedura adoptata de cercurile diplomatice intre doua tari beligerante).

3. introducerea unui sistem de vize pe criterii de nationalitate, tintind spre cetatenii romani, fapt care denota clar intentia de a bara accesul romanilor peste Prut.

4. tergiversarea acceptului pentru instalarea noului ambasador, Mihnea Constantinescu, deci refuzul de a purta un dialog cu Romania.

5. lipsirea de libertate a unor cetateni romani ca urmare a ridicarii lor de catre politia secreta moldoveana si interogarii lor fortate.

6. amenintarea jurnalistilor, de asemenea cetateni romani, in incercarea de a-i impiedica sa relateze cele ce se petreceau la Chisinau.

7. sistarea comunicarii cu oficialii romani si blocarea activitatii de reprezentare externa, fapt care, coroborat cu incalcarile drepturilor indivizilor si jurnalistilor, lipseste victimele de orice suport din partea tarii de origine.

Se pare ca toate acestea, lucruri extrem de grave care in orice moment pot degenera si care necesita cel putin o luare de pozitie, domnul Basescu le-a evitat dibaci. Ca nu resimte nevoia de a se explica in fata noastra, desi mai mult decat o nevoie a lui personala este o obligatie pasagera pozitiei dansului de presedinte al Romaniei, poate ca ne-am obisnuit deja. Insa cand vietile si libertatea unor cetateni ai acestei tari sunt puse in pericol, declaratia presedintelui este minimul de manifestari pe care le poate intreprinde. Domnul Basescu nu numai ca nu a realizat acest minim, dar a durat o saptamana intreaga pana sa faca cea mai mica referire la subiect, aceasta fiind  ca “Voronin incearca sa ridice o cortina de fier pe Prut”.

In aceste conditii, ramane ca acum, dupa o saptamana tulbure ale carei consecinte inca nu pot fi calculate, sa vedem unde ne situam noi ca tara in problema Basarabiei si unde se situeaza seful statului avand in vedere ca a lasat la voia intamplarii cateva mii de oameni si a sacrificat un imens capital de imagine prin neinterventia sa.

Pozitia Romaniei o va exprima presedintele in cursul zilei de azi, la ora 17, in Parlament.

By: Gyeorg

Prin pelicula sociala, manifestatiile de la Chisinau au avut o cu totul alta intensitate fata de cea a politico-diplomatiei, care, dupa cum am vazut, a lasat lucrurile intr-o inertie cu efecte fatale pentru moldoveni. Zeci de site-uri ticsite de clipuri cu si despre tineri revoltati de regimul Voronin sunt tot atatea probe ale furorilor ce le-au starnit intre romani abordarea dictatoriala si incarcatura extremista a autoritatilor moldovene.

La fel ca in articolul precedent, in care era tratat acelasi subiect, pe directia replicilor diplomatice, mai precis, a lipsei lor, si aici notam situatiile strict exterioare Moldovei, pentru simplul considerent ca ce se petrece acolo e firesc, nu ia prin surprindere pe nimeni care are habar despre definitia comunismului, si aici nu e vorba de ideologii, abstractiuni, vorbe mari si goale, ci de un regim comunist, care se infatiseaza cu mandrie a fi comunist si pentru care motiv nu trebuie judecat dupa premise liberale, democratice sau de orice alt fel, asa cum au facut-o analistii inecati in diplome si savanterii infantile. Modul cum comunistii au reprimat oponenta nu aduce nimic nou sub soare, nu degeaba sunt comunisti. Pentru a anticipa masurile era suficient sa arunci o privire chiar si superflua asupra celorlalte regimuri comuniste din istorie si din prezent, in schimb comentariile “specialistilor” se refera exclusiv la caracterul inopinant si nedrept, care le jigneste mintile firave, inocente, virgine intr-ale incalcarii eticii si moralei existente doar in carti.

Asadar, discutam despre ce s-a intamplat social in afara Moldovei pentru ca ce s-a intamplat in interior era la fel de evident cat e de adevarat ca acum avem drumuri tot atat de bune cum erau pe vremea dacilor. Ceea ce e anormal, ceea ce nu corespunde brand-ului, imaginii si discursului practicat si, atentie!, asumat este raspunsul puterilor europene si americana si care, repet, nu exista nici din partea organelor de externe, nici din partea societatilor civile (ne amintim cum au reactionat acestea cand calugarii tibetani erau agresati in preajma Jocurilor Olimpice, reactie ce s-a raspandit la societatile civile de pe toate continentele). De mentionat ca afirmatia aceasta nu intentioneaza sa dea dreptate comunistilor pentru ce au facut si sa-i invinuiasca pe democrati. Problema este ca in timp ce Voronin pe de o parte pretinde ca e comunist, pe de alta isi dirijeaza tara exact dupa modelul tarilor comuniste, UE, ONU si SUA pretind ca sunt protectorii statului de drept si atat. Ei nu mai si aplica, nu mai si indeplinesc conditiile intrarii in rolul pe care si l-au arogat.

Incheind paranteza, singurii care au facut apel la situatia moldovenilor au fost romanii. Insa din pacate pentru cauza moldoveana, pana si acest apel a constituit un rateu, deraind fata de directia oportuna si de bun simt. Mai precis, in timp ce la Chisinau continuau conflictele, s-a organizat la Bucuresti, in Piata Universitatii, un miting in care sloganul emblematic nu s-a legat de “Libertate”, “Democratie” ori “Incetarea violentelor”, ci de fraze precum “Unitate nationala” si “Basarabia, pamant romanesc”, fraze care, cu tot respectul, nu-si aveau locul si care au alimentat valul de acuzatii din partea lui Voronin vizavi de implicarea Romaniei in evenimentul anticomunist.

Ori acest concept de unitate nationala, regret sa spun, nu numai ca nu aduce o solutie aplicabila la problemele basarabenilor, dar defineste o cale sigura spre adancirea crunta a problemelor romanilor.

By: Gyeorg

Incepand cu anul rosu 1947, rosu atat pentru romanii carpato-danubieni, cat si pentru cei ponto-nistreni, Basarabia dimpreuna cu Transnistria si Gagauzia, au fost si au ramas ale rusilor. Rusia a avut un cuvant greu de spus indiferent ca detinea sau nu actele aferente luarii de decizii majore in aceste teritorii, care astazi formeaza Republica Moldova, independenta cum se declara.

Desi a incetat sa se afiseze in postura de papusar, in cazul de fata papusa fiind statul moldovean, e cat se poate de evident ca ea nu si-a neglijat cu nimic rolul, fapt pe care il dovedesc, sau reintaresc, evenimentele recente de la Chisinau.

Cine esueaza a vedea ca Rusia, prin serviciile ei secrete cu manevrele specifice si metodele diplomatice dure deja brevetate vorbeste prin gura lui Voronin, nu e cu nimic mai rasarit decat cineva care isi imagineaza ca un aligator daca invata sa ciripeasca este dintr-o data vrabiuta si are de gand sa se comporte ca atare. Cu parere de rau, e exact acelasi animal, acelasi pradator, care nu poate renunta la gabaritul si apetitul care il caracterizeaza, in favoarea grauntelor si pufuletilor. Asta pentru a detrona scepticismul utopic vizavi de puterea reala a Rusiei si a lui Putin, prin asta intelegand implicit puterea de influenta asupra Moldovei. Daca Putin nu recunoaste ca el face legea in Moldova nu inseamna ca nu e adevarat. Altfel de ce ar inchide ochii ONU si UE si SUA si toti vajnicii sprijinitori ai salvgardarii democratiei la incalcarile flagrante ale drepturilor omului de care politia secreta moldoveana se face vinovata?

Pentru ca, in prima faza, Moldova nu le e de folos, si, in a doua, ar infuria puterea ce nu mai departe de iarna anului prezent a lasat jumatate de Europa fara gaz si care e in stare de mult mai mult muschi, pe care nu are nicio jena sa-l foloseasca.

By: Gyeorg

Alexandru Sassu, directorul Societatii Romane de Televiziune, a trimis Camerei Deputatilor o scrisoare in sensul inceperii unei colaborari in vederea infiintarii unui post de televiziune destinat parlamentarilor.

In scrisoare, Sassu solicita delegarea unui reprezentant cu care sa poarte permanent un dialog pentru stabilirea tuturor detaliilor proiectului. Sarcina le-a revenit, in urma deciziei conducerii Camerei lui Roberta Nastase si lui Bogdan Olteanu, presedintele respectiv vice-presedintele corpului legislativ.

Propunerea vine din partea directorului SRTV ca masura pentru imbunatatirea imaginii Parlamentului. Prin difuzarea in timp real a activitatii alesilor, se spera aducerea opiniei publice la o perspectiva curata, needitata a reprezentarii in cele doua camere.

Totusi, in timp in scrisoarea lui Sassu apare formulat scopul ca unul concentrat pe buna informare a cetatenilor, “in spiritul misiunii de serviciu public”, declaratia vicepresedintelui PD-L Cezar Preda il aduce cu picioarele pe pamant si spune ca televiziunea trebuie “să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi pentru că, până la urmă, este o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii”, atitudine familiara, ce aduce foarte mult cu celebra “coicu` mic”, ceea ce dovedeste din nou zelul martial al parlamentarilor pentru propria imagine si pentru ideea de “ce-i al meu e al meu, ce-i al tau, e tot al meu”.

Gyeorg