Cum vom realiza acest proiect?

Dorim sa spargem monotonia aşa ca vom încerca să “colorăm” puţin liceul prin mesaje, ce vor fi existente în fiecare clasă (în bănci, sub bănci), în cancelarie sau pe holul liceului. De asemenea vom crea “Panoul pentru zambete”, unde elevii vor lăsa mesaje şi vor avea dreptul de liberă exprimare. Concursul de dans va fi pentru toata lumea! Atât cuplurile cât şi perechile formate pe loc de organizatori, vor încinge atmosfera în ringul de dans pe diverse stiluri de muzică.

Vor avea loc așa numitele “Speed Dates”, unde concurenţii vor avea ocazia să comunice şi să se cunoască mai bine, rezultatul final fiind o întâlnire. Dragostea, comunicarea, zâmbetele şi distracţia vor fi în prim plan, vor straluci si vor crea o atmosferă specială pe data de 14 februarie 2012, în Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza.

Fiţi cu ochii pe noi !!!

Articol scris Emma Denisa Andrei

            Liceul țintă?  Colegiul Național „Ion Creangă” care găzduiește anul acesta o inițiativă a Consiliului Elevilor cu prilejul zilei de 14 februarie. Pentru că nu erau de ajuns doar trandafirași și bombonele de ciocolată, elevii implicați au întocmit un adevărat plan spre a transforma sărbătoarea în ceva care cu siguranță va produce valuri. Intrând în detalii, aflăm că practic, lucrurile vor fi puse în mișcare în ziua de joi, 09.02, când vor fi împărțite de organizatori, biletele cu numere pentru toti elevii colegiului. De ce numere și de ce bilețele ne întrebam și noi. Crengoșii vor avea 2 zile la dispoziție să-și găsească persoana iubită prin liceu și să afle ce număr are, pentru ca luni, pe 13.02, să cumpere o felicitare în formă de inimioară de la standul organizatorilor pe care să-și mărturisească sentimentele, semnănându-se însă doar cu numărul. Toate aceste scrisori vor fi centralizate de către membrii Consiliului Elevilor CNIC, iar marti, 14.02, vor fi anunțate prin stația radio (ca să poată auzi tot liceul desigur) numărul care a primit scrisori și numărul scrisorilor, astfel toate scrisorile ajungând la destinatar. Partea interesantă este că daca nu ai deschis bine ochii la numerele posibililor pețitori, nu ști de la cine ai primit scrisoarea de dragoste.

            Începând cu un „treasure hunt” al marii iubiri, continând cu recunoșterea sentimentelor într-o manieră clasică și sfârșind cu un mister total, Consiliul Elevilor își propune să facă adevărate valuri în Colegiul Național „Ion Creangă”, care sigur vor lăsa niște urme cel puțin la fel de mari ca după inundații.

Articol redactat de Ana Maria Radoveneanu

 Reporter: De când faci parte din această structură a Consiliului Municipal al Elevilor?

Cristescu Maria: Implicarea în proiecte și plăcerea de a realiza ceva bun pentru colegii mei a fost cultivată încă din școala generală, însă în 2010 a devenit totul mult mai serios, acesta fiind anul în care m-am alăturat familiei C.M.E. 

 Reporter: Ce te-a determinat să candidezi pentru funcția de președinte?

Cristescu Maria: În primul an în care am candidat pot spune ca am fost ghidată de o fantezie, prin care vedeam învățământul preuniversitar mediul perfect pentru a ne desăvârși ca persoane. Anul acesta, în timp ce îmi țineam discursul, știam că toate visele cu care intrasem în C.M.E. în anul anterior, erau mult mai aproape de a se concretiza. Mi-am dorit foarte tare să pot să îi ajut și pe cei din jurul meu să își deschidă ochii și să vadă toate oportunitățile incredibile pe care le poți avea în C.M.E. 

 Reporter: Ce nevoi ale elevilor bucureșteni ți-ai propus să vizezi în mandatul tău?

Cristescu Maria: La inceputul anului școlar, elevii din toată țara s-au strâns la Băile Herculane, unde a avut loc prima intâlnire naționala din acest an școlar. În timpul petrecut acolo Consiliul Național al Elevilor a identificat 11 nevoi, pe care dorim să le acoperim prin proiectele gândite pentru acest an școlar. La nivelul Bucureștiului pot enumera câteva de pe urma cărora am realizat proiecte ce vizează lunile care vin :  realizarea trecerii între generațiile C.M.E., promovarea proiectelor în rândul profesorilor, reducerea violenței în școli și stimularea implicării active a tineretului bucureștean.

Interviul complet realizat de Ana Maria Radoveneanu pe  onlinestudent.ro!

REPORTER:  Inainte de a povesti succesul vostru, povestiti putin despre voi…

Mircea Pașoi: Antreprenor, informatician și “hacker” pasionat de startup-uri, programare și algoritmi. Sunt co-fondator Summify, balaur.ro și infoarena.ro. Am făcut internship-uri la Google, Microsoft și am lucrat la startup-ul românesc UberVU. Sunt absolvent al Facultăţii de Matematică şi Informatică și am câștigat o medalie de aur și trei de medalii de argint la olimpiadele și concursurile internaționale de informatică.

Pentru sarbatoare, am scos din arhiva teatru in blugi din 2003 cu mine actor si textier!

23 martie 2009-1februarie 2012! 1000 de posturi pe site/ul presainblugi.com! Sunt multe, sunt putine, judecati voi! Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au contribuit la pastrarea acestei identitati in mica, sau mare masura, mai des sau mai rar, in vacanta sau in timpul liceului…Multumesc Andrei Cojea, caci fara tine acest site ar fi ramas doar o idee…Multumesc Alex si Vlad Mocanu, doi frati gemeni de nadejde, care acum sunt studenti in Marea Britanie…Multumesc Simina Adamescu, Daniel Luican, Gyeorg, Robert, Ana Maria Radoveneanu, Valentina Lica cu energia ei debordanta, Andrei Fiuciuc cu stilul lui acid de analitic, Diana Bone cu franturile sensibile din sufletul ei asezate in versuri si tuturor celor care ati trecut pe aici, fie si pentru o clipa, sa radeti, sa cititi, sa comentati, sa priviti…Va multumesc…Pentru toti like-rii de pe facebook, pentru toti cititorii si vizitatorii am o surpriza…Eu, “”in blugi”" in 2003, asa cum erati si voi sau asa cum sunteti inca acum in 2012….Vizionare placuta!

P.S.: Din pacate, calitatea imaginii nu este foarte buna, desi am incercat sa remontez anumite cadre sau sa randez fisierele video….CD/ul de pe care am prelucrat informatia zacea de aproape 10 ani intr-un colt uitat si arata acum ca trecut prin razboi….Nici piesa dupa Shakespeare nu am putut-o prelucra in intregime, dar sper ca pe viitor, poate la urmatoarea aniversare de 2.000 de postari sa fac rost de piesa integrala…Multumesc pentru intelegere…

REPORTER: Care au fost motivele care te-au determinat să alegi orașul Cluj pentru facultate?

MIHAELA: Este puțin mai complexă situația. Clujul, ca de altfel nici arheologia nu au fost prima mea alegere. Ori poate în inconștient erau, dar mi-a luat cam doi ani să îmi dau seama. După acești doi ani în care am dat admiteri (nereușite) pe la București la secția de arhivistică a Academiei de Poliție, am lucrat ca tehnoredactor la un ziar local din Pitești și am făcut două semestre de matematică-informatică, am simţit că am nevoie de o schimbare, de una radicală, dar care să presupună totodată ceva ce îmi place foarte mult. Asta a venit şi din nevoia de a ieşi dintr-o monotonie foarte accentuată, care cerea o demonstraţie cum că încă mă pot trezi şi face ceva ce îmi doresc, că o pot face bine şi că nu doar subzistenţa trebuie să ne conducă existenţa. Aşa că am ajuns la Cluj, la facultatea care întrunea toate condiţiile: se afla într-un mediu îndepărtat şi necunoscut mie, cu oameni noi, era ceea ce mi-aş fi dorit încă de prin clasa a VI-a să fac, mi-am dat seama că dacă mă ţin de treabă şi de capul oamenilor potriviţi, o pot face şi bine şi voila, după trei ani pot spune că asta vreau să îmi fie cariera.

REPORTER: Cum e viata de student la Cluj pentru cineva care vine din Muntenia sau Moldova? Ai avut probleme de adaptare la stil de viata, ritm sau limbaj?

MIHAELA: Asta este o întrebare foarte bună, cu toate că nu ştiu dacă se poate generaliza răspunsul ei. Pot spune doar cum mi s-a părut mie la început aici. Pentru mine a fost oarecum plăcut, cunoscând şi Bucureştiul, să ajung într-un oraş care este substanţial mai liniştit şi, aş putea adăuga, mai mic. Din acest punct de vedere, aş putea spune că mă integrez peisajului, având o fire mai liniştită la rândul meu, mai puţin lunea şi când plouă; atunci se pare că isteria este ca în orice alt oraş. Altfel, totul este foarte colorat, în sensul că oamenii sunt de peste tot, prea puţin clujeni, dacă mă întrebi pe mine; într-adevăr primează cei din vestul ţării, dar sunt destui şi din est şi sud, precum şi din alte ţări, veniţi în special să studieze medicina. Cu limbajul celor din zonă nu mă voi acomoda, îmi pare rău, dar refuz să vorbesc aşa. Poate sunt puţin prea radicală, dar impactul a fost destul de mare la început , când aproape nu pricepeam ce mi se comunica, şi cred că atunci am hotărât că voi prelua cât se poate de puţin. Nici nu vreau să pară că în zona din care provin toată lumea foloseşte limba română corespunzător ori că eu m-aş exprima întotdeauna perfect, dar încerc pe cât posibil să nu folosesc “papuci” pentru toată încălţămintea:)

REPORTER: Ce ti-ai propus sa faci dupa ce dai lucrarea de licenta?

MIHAELA: Pfff, planuri aş avea destule. Posibilităţile sunt reduse, din păcate. Desigur, ideea este să continuu să fac ceea ce am început, dar mi-aş dori să o fac într-un alt centru. Sunt şi am fost de multe ori dezamăgită de sistemul nostru unversitar, mai ales că introducerea programului Bologna s-a făcut doar formal şi nu sistematic. Mai este problema ce priveşte strict domeniul pe care îl studiez şi anume Arheologia, pentru că deşi există o tradiţie în acest sens, ea poate că se regăseşte prea mult la nivel de curriculă, ori vorbim despre un domeniu care a tot evoluat şi continuă să o facă nu doar prin tehnica utilizată, cât şi prin metodologia abordată. De aceea, ţinta mea este să cunosc şi o altă perspectivă, care ar presupune o bursă de studiu, dacă voi reuşi să o obţin, chiar şi de un semestru, la Berlin. Centrul ales ţine de faptul că am decis încă din primul an să mă documentez mai mult cu privire la epocile Preistoriei, iar Berlinul este recunoscut pentru atenţia acordată acesteia, dovadă fiind şi cele două biblioteci dedicate numai acestei arii temporale.

Interviul complet pe onlinestudent.ro

Iarna asta a fost si este o iarna de foc pe toate planurile: politic, economic, social si cultural. Agitatie mai ceva decat intr-un pahar Berzelius pe scena politicii romanesti, economia la nivel national si mondial se imparte intr-o dihotomie de genul ,,adevar”" intern si ,,marketing&PR”, drumuri blocate, scoli inchise, sate fara curent si actori care ne parasesc in momente catalogate de noi, cliseistic, sub titulatura – ,,prea devreme”".

Nu mai stau sa lipesc link/uri pentru fiecare idee enuntata mai sus pentru ca sunt convins ca n-am spus lucruri necunoscute cand televiziunile s-au decorat in ultimele saptamani in culori freudiene – galben si rosu cu litere negre, respective litere albe.

Ceea ce vreau sa aduc in lumina este altceva…Starea de alterare la care ajungem deseori din perspectiva relatiilor interumane la nivel de colegialitate. Si aici urmeaza dialogul, oarecum imaginar…

EU vs. EU intrinsec

EU: Ce intelegi prin alterarea relatiilor interumane la nivel de colegialitate?

EU intrinsec: Sa iti dau un exemplu. O zi de munca dintr-o saptamana de munca intr-un cadru in care se invart zeci de persoane. La un moment dat,  cineva isteric te isterizeaza si pe tine si clachezi. Eu am clacat, am tipat si mai tare, am perturbat echilibrul in colectiv desi nu eu am fost declansatorul in scandal. Mai mult, sunt mustrat ca si cand toata vina o port eu cand totul a plecat dintr-o lacuna de comunicare pentru ca unul dintre parteneri avea probleme de echilibru psihologic.  Contextual, inteleg. Vremea de afara, temperamentul sunt factori care influenteaza o situatie sau alta dar sa ajung sa imi fierb creierii in mine pentru ca unii nu inteleg comunicarea asta chiar ma depaseste.

EU vs. Eu extrinsec (,,think outside the box”)

EU: Ce intelegi prin alterarea relatiilor interumane la nivel de colegialitate?

Eu: Sa iti dau un exemplu. O zi de munca dintr-o saptamana de munca intr-un cadru in care se invart zeci de persoane. La un moment dat, in agitatie, se formeaza un puseu de tensiune psihologica si tensiunea se sparge.  Totusi, privind totul din alta perspectiva cred ca puteam sa controlez mai bine situatia. Cel mai inteligent participant dintr-un transfer de date orale trebuie sa cedeze si sa-l lase pe celalalt sa fiarba in suc propriu. Asa trebuia sa fi facut asa cum am facut-o de atatea ori cu succes pentru ca excelenta nu vine din forta cu care vrei sa distrugi ceva ci din rabdarea cu care te inarmezi atunci cand toti ceilalti din jurul tau sunt setati pe low inteligence si full angry, iar furia stim cu totii ca nu este apanajul inteligentei cognitive si nici macar apanajul inteligentei emotionale.

EU vs. Eu  rational (,,gandeste la rece”")

EU: Ce intelegi prin alterarea relatiilor interumane la nivel de colegialitate?

Eu: Sa iti dau un exemplu. O zi de munca dintr-o saptamana de munca intr-un cadru in care se invart zeci de persoane.  Doi colegi intra intr-o disputa. Ambii au partea lor de vina in proportii care n-au relevanta. Cine recunoaste cine nu tine de puterea fiecarui caracter pentru ca demnitatea tine in capacitatea noastra de a identifica si de a ne asuma propriile greseli. Energia cognitiva scade in intensitate cu cat dorinta ta de tipa creste, prin urmare echilibrul trebuie gasit in fiecare din noi.

P.S.: Voi in care dintre cele trei tipuri de dialog va regasiti mai des?????

REPORTER: Zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, ridici tonusul telespectatorilor cu zâmbetul tău. Care e secretul frumuseţii tale?

MADALINA: Frumusetea vine din interior, cred eu, si faptul ca am o familie foarte frumoasa si prieteni minunati, ma face fericita. In plus, cred ca si luminile din platou sunt de vina:)

REPORTER: Am aflat că ai avut colaborări muzicale cu Paula Selling. Poveşte puţin despre acest lucru…

MADALINA: Am colaborat cu Paula, timp de 4 ani. Am cantat ca backing vocal si cu vioara-(am absolvit liceul de muzica si academia de muzica din Bucuresti, la acest insrument). A fost o perioada foarte frumoasa, am avut concerte in toate regiunile tarii, recitaluri in cadrul celor mai importante festivaluri, a fost frumos… Paula este un muzician desarsit de la care am invatat foarte multe…Dar se pare ca drumul meu in cariera a fost altul si nu regret nimic

REPORTER: Cum ai ajuns să cochetezi cu televiziunea?

MADALINA: Prima data, in 2005, tot la Realitatea. se pare ca mi-a placut, din moment ce am revenit… )

REPORTER: Cum ţi s-a părut trecerea de la muzică la jurnalul sportiv?

MADALINA: Nu este o trecere, pt ca asta ar insemna ca as fi lasat muzica in urma. Studiez muzica de la 7 ani, ea face parte din mine…
Imi place ceea ce fac le realitatea, foarte mult, am cunoscut oameni minunati, jurnalisti in adevaratul sens al cuvantului, de la care in fiecare zi invat ceva. Imi place mult ca am sansa sa colaborez cu Carmen Bruma, un jurnalist exceptional si un om minunat.

INTERVIUL COMPLET onlinestudent.ro

Povestea lui Cătălin se conturează acum 10 ani cand a inceput sa “compună” muzica pe computer (primul program Dance Ejay 2, urmate de gama Magix, Frutty Loops si altele).  In timpul liceului, chiar se gandise sa imbratiseze o cariera de producator muzical (de tip Moga sau Laurentiu Duta) si sa compuna sute de piese, in special instrumentale r&b, hip hop dar si pop-dance sau techno. In schimb destinul a avut alt rol pentru el -Televiziunea si productia video.  Genul de persoana visatoare si idealista, Catalin se ghideaza dupa ideea ca daca vrei cu adevarat ceva, actionand in acel sens vei ajunge in cele din urma sa obtii, fiind doar o chestiune de timp. Asa a procedat si el si a decis sa se specializeze in imagine, montaj dar mai ales regie de film. In prezent este operator imagine la Realitatea Tv si Manager general PacPac StudioS, iar viitorul lui Catalin suna si se vede bine…

Reporter: Am aflat că esti unul dintre absolventii Scolii de Televiziune Tudor Vornicu. Cum a fost atmosfera acolo?

Catalin: Nu m-am inscris la aceasta scoala cu ganduri prea mari. Am ales sectia tehnic pentru a-mi consolida cunostintele pe care deja le aveam (de imagine si editare video) si acest lucru s-a si intamplat, asta si datorita unor traineri deosebiti, in frunte cu directorul de imagine: Ovidiu Gyarmath, care fara indoiala reprezinta un model pentru mine pe plan profesional. Experienta in cadrul Scolii de Televiziune a fost una per total placuta, am cunoscut foarte multe persoane pasionate si dornice de a face o cariera in domeniu, cu unele am devenit foarte bun prieten. Chiar daca are si minusuri, ca oricare alta scoala de acest gen, reprezinta o usa spre lumea televiziunilor si nu numai, doar ca trebuie sa demonstrezi ca meriti acest lucru prin implicarea activa atat in timpul cursurilor cat si in afara lor.

Reporter:  Ce proiecte personale dezvolti in prezent?

Catalin: Unul din obiectivele mele profesionale, pe termen scurt, a fost bifat: intrarea intr-o televiziune importanta. Cel de-al doilea este in curs de realizare: PacPac StudioS, ce va deveni in scurt timp o casa de productie video in toata regula. Am adunat langa mine o echipa fantastica, cu totii facand parte din seria a 6-a a absolventilor Scolii de Televiziune “Tudor Vornicu”: Sebastian Contor, Ciprian Maxim, Anda Negrus si Adriana Isaila. Am regasit in ei acel spirit de invingator si pasiunea reala pentru domeniul in care vor sa faca o cariera (regie, imagine, montaj, jurnalism, fotografie). Am produs o serie de scurt metraje, reportaje, filme de prezentare, am filmat evenimente si suntem in pregatire cu o emisiune online (prezentata de Anda Negrus). De asemenea, pentru anul 2012 ne propunem sa intram in cat mai multe festivaluri de scurtmetraje si sa continuam seria reportajelor pe care le facem prin tara, a emisiunilor online si ca numele PacPac StudioS sa prinda cat mai mult contur in aceasta harta aglomerata a studiourilor video din Romania.

Reporter: Ce te-a atras la imagine video?

Catalin: Fiind o fire creativa, imi doresc tot timpul sa realizez lucruri care sa ramana. Sunt fascinat de lumea artei (indiferent de ramura) din simplul motiv ca artistii, cu flerul lor deosebit si imaginatie realizeaza lucruri cu adevarat interesante, inspirate din mediul inconjurator, ce bucura simturile si starnesc emotii oamenilor de pretutindeni. Asta se intampla si cu imaginile video (dar si foto), cu care, daca se doreste, se pot capta niste elemente ce se regasesc in viata reala si care incadrate intr-un anumit context (completate si de elemente audio, dar nu obligatoriu) pot transmite anumite mesaje (vesele sau triste) starnind curiozitate, placere, uimire sau admiratie in functie de dorinta celui care alege imaginile. Este fabuloasa aceasta putere a unei imagini care dupa cum prea bine stim, poate face cat o mie de cuvinte.

Restul interviului pe onlinestudent.ro!

FILM 2011 – Dar eu, ce fac aici!?