Acum sau mai tarziu

Priveste-ma cu groaza;
caci sunt focarul; eu sunt lacrima;
eu aduc intunericul;
si, arunca tu prima piatra;
o flacara de ceara
alearga poteca mea pustie,
iar eu alerg printre sicrie;
Gustand,
din timpul meu crepuscul,
carunt voi fi, fara sa vreau;
si-atunci sa nu va temeti,
si sa veniti, ca, doar o clipa si va trece.

Priviri

Copacii
ne vad aripe,
ale unor pasari cazute in neantul
poetilor.
-Candele stinse,
stinse de candele stinse.-
Flacarile ne vad umbre
inscriptionate cu suflete.

As vrea sa vad oameni.

Oamenii ne vad,
ne vad…
flacari, cenusa, ruguri
se vad asternute cu rabdare inaintea lor.

Dar ei ne vad.
Si se opresc sa ne intelega imaginea tristelor ruguri din privirea tacuta
si presarata cu neliniste ; ei ne vad…ei se vad…isi privesc rugul…

By:  Cezar Burtescu