Andrei Cojea

Despre tehnologie, laptop-uri si…ceva in plus!

December 17th, 2014 2 comments

Intamplarea face sa am probleme cu laptopul, mai exact cu incarcatorul… Intr-o astfel de situatie, blogger fiind, stau sa butonez google-ul pana-i sar capacele… Si, dupa ce am colindat pe net cam doua-trei ore, ca de obicei am aflat ca primul laptop, mai exact primul calculator portabil a fost produs de IBM si avea si incarcator laptop:)

Potrivit google,  acesta a fost lansat in septembrie 1975 si s-a numit IBM 5100.  El avea 25 de kg, cam cat rucsacul meu de plecat la drumetii de munte cu saptamana, un ecran cat un smarthone de astazi – 5 inchi si multe butoane si arata cam asa…

“Creatura” asta portabila a vazut lumina zilei undeva prin anul 1975…

La aproape 40 de ani de la aceasta mirifica inovatie, pentru ca astazi nu ne mai putem inchipui viata fara un laptop, fara o tastatura laptop wiFI perfomanta pe care sa o putem controla din pat in timp ce urmarim filme sau seriale, indiferent ca-l folosim la birou, acasa sau in oricare alt loc de pe planeta asta, IBM anunta ca vrea sa creeze primul calculator inteligent…. Cu baterie laptop incorporata, evident :) ))

Informatia este din 2011, dar cred ca merita atentia noastra…

De ce? Pentru ca IBM vrea sa revolutioneze conceptul de calculator si vrea sa creeze, asta daca nu cumva au si reusit, un sistem de calcul foarte apropiat de creierul uman, adica o unitate de calcul capabila sa gandeasca SINGURA…

Incercati sa va imaginati un device, un gadget care o sa vorbeasca cu voi prin intermediul unui display laptop

De fapt de ce zic eu asta la viitor…Sa nu uitam ca astazi noul windows 8.1 are un program in stilul sirry de la iphone si poti vorbi cu laptopul sau cu touchpad-ul pentru ca astazi laptop-urile se transforma usor in tablete si de multe ori cand le tii la incarcat ai impresia ca ai un incarcator tableta pentru tableta nu pentru laptop…

Va invit sa cititi cateva paragrafe care ar trebui sa dea de gandit…

La testele la care au fost supuse, microchipurile IBM au demonstrat ca pot finaliza un joc de calculator sau identifica imagini grafice fara a face apel la alte programe ajutatoare, in acest mod dovedindu-se si faptul ca pot invata rapid cum sa rezolve noi sarcini dupa algoritmurile propuse de catre programatori…

Comparativ cu creierul uman, viitorul calculator IBM va putea sa egaleze sau sa depaseasca un creier uman cu o inteligenta medie. Desigur ca in dezvoltarea proiectului s-a implicat si o agentie militara americana care spera ca in doar cativa ani sa aiba acces la un calculator comparabil pe deplin cu perfomantele creierului omenesc...

Ati citit si voi!? Si nu, nu sunt replici sau cuvinte extrase din TERMINATOR 2 sau 3….E pe bune!

Repet, informatia e destul de veche, nu stiu in prezent cum a evoluat proiectul si daca exista in prezent intr-un loc de pe planeta asta un calculator cu Inteligenta Artificiala, capabil sa invete si sa proceseze informatii…

Nu vreau sa fiu nostalgic, dar hai sa rememoram o scena memorabila dintr-un film memorabil… Macar odata, zic!

TERMINATOR 3 – The Rise of the Machine

Acum, nu vreau sa fiu alarmist, dar trebuie sa avem curajul sa privim la rece cateva lucruri…Nu am nimic cu tehnologia. Am scris despre asta! Imi doresc televizoare 8k, imi doresc smarthone-uri cu ecrane curbate si tot felul de gadget-uri, dar aceste dispozitive, indiferent cat vor fi de performante si de good looking, vor fi in continuare CONTROLATE de noi…

Daca un caine pe care-l dresam nu putem avea certitudinea 100% ca nu ne va musca, poate se imbolnaveste, poate turbeaza, ce certitudine vom avea ca un astfel de computer nu se va intoarce impotriva noastra!? De ce omenirea atunci cand se plictiseste incearca sa se autodistruga…De ce am dori sa concepem un computer care sa invete de la noi? Daca va deveni constient de el insusi si nu-si va mai asculta programatorii? Ce facem? Il scoatem din priza? Poate ca sunt absurd, dar voi credeti ca avem nevoie de un computer inteligent?

Voi, ce credeti!? Dar pana la viitorul suna bine, in prezent stiu ca laptop-urile noastre sunt neajutorate asa ca daca aveti nevoie de incarcatoare, display, pentru ca stiu sigur ca mai sunteti prinsi in timp ce va uitati la filme kinky si iubita va trozneste display-ul, pentru ca, in prezent, laptop-urile noastre, fie ele IMB, DELL, Acer se mai strica, se mai ard, asa ca, fiti fara grija, inca nu se vor transforma in roboti…

Eu sunt fericit ca am gasit ce am cautat si va invit si pe voi sa accesati recomandarea mea pentru ca aici gasiti orice aveti nevoie pentru orice model de laptop…

 

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/despre-tehnologie-laptop-uri-si-ceva-in-plus/";var hupso_title_t="Despre tehnologie, laptop-uri si...ceva in plus!";

Night at the Museum: Secret of the Tomb! Razi, transpiri, razi din nou!

December 19th, 2014 No comments

Filmul descrie încercările lui Larry (Ben Stiller) de a desluși misterele tăbliței din muzeu. Ce tăbliță, ce muzeu? :) Productia este distribuita de OdeonFilm SI va ajunge in cinema pe 26 decembrie. Dar sa trecem la fapte, zic!

Acțiunea se petrece în Muzeul de Istorie Naturală din New York. Când soarele apune, locul e învăluit de magie și toate exponatele prind viață. Într-o noapte, Larry, paznicul muzeului, își ajută șeful să impresioneze invitații cu ajutorul acestor exponate. Șeful lui crede că sunt doar niște efecte speciale. Surpriză!

Personajele o iau razna și nu mai respectă nimic din scenariu. Degeaba încearcă Larry să-și dea seama care e problema. Beculețul i se aprinde când tăblița de aur din muzeu, una din cele mai prețioase artefacte, începe să se înverzească. Pentru a o vindeca, e necesară o călătorie în Londra. Tare, nu !?!

Și așa începem să cunoaștem un alt personaj, pe Nick, fiul lui Larry, care dorește să-și întindă aripile și, în loc să se ducă la o facultate, preferă să fie DJ. În Ibiza. Pățaniile personajelor din Muzeul Britanic sunt captivante! Sir Lancelot prinde viață și pornește în căutarea Sfântului Graal, Larry omoară un demon-șarpe cu un defibrilator, iar maimuțica stinge lava cu o porție zdravănă de pipi. Astea-s doar câteva din multele momente amuzante! :) Merita sa le vedeti chiar voi pentru ca ele sunt muuult mai numeroase, nu-mi ajung degetele de la mana sa le insir!

Oh, era să uit de paznica de la intrare. Da, da, paznica blondă din trailer, extrem de seducătoare și fermecătoare. Pe parcursul filmului, între ea și…un el se naște o poveste tare drăgălașă de dragoste.  Dar va las sa o descoperiti singuri :D

Știți că vă ziceam de Nick? Ei, mie mi se pare că povestea tăbliței se împletește cumva cu încercările lui Larry de a-i arăta calea dreapta fiului său. Replicile sunt clasice: Nu vreau să repeți greșelile mele, Îmi doresc un viitor mai bun pentru tine. Spre final însă, ceva se schimbă.

În incipit, am văzut o femeie jucând Candy Crush. Mai apoi, o scenă ce-a durat 1-2 secunde, în care am ochit un banner atât de roz de la H&M. Mie-mi pare că e publicitate mascată. Tu ce zici?

În sală a fost o atmosferă ex-tra-or-di-nară! Oamenii aclamau, râdeau, suspinau și toți în același timp. Pe stilul family. Sunt și câteva momente emoționante. Prietena mea a început să plângă la un moment dat. Sunt curioasă cum te vei simți tu!

Aaaa si am uitat să-ți spun!!! Vei avea parte de-o apariție surpiză, un tip pe nume Huge Acman sau cam așa ceva. O să-ți placă. Umm, spre final, se mai înfiripă o poveste de dragoste, culminată cu un sărut pasional. Atât de pasional!

Nu ma credeti!? Poftiti in CINEMA! Eu doar va intarat un pic imaginatia cu un trailer!

BY IOANA BIBITA

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/night-at-the-museum-secret-of-the-tomb-razi-transpiri-razi-din-nou/";var hupso_title_t="Night at the Museum: Secret of the Tomb! Razi, transpiri, razi din nou!";

Vin sarbatorile! Vrei sa-ti impresionezi iubita! Curata-i Mocheta!

December 19th, 2014 No comments

Salutare! Nu va agitati! Nu este un text cu conotatii sexuale! Nu stiu la ce va ganditi voi dar inca n-au inflorit salcamii, inca avem iarna pe aici prin Romania, asa ca nebunia voastra nu e justificata…Iubirea, asa cum imi spunea cineva, are mai multe fatete, mai multe sensuri, mai multe intelesuri, mai multe forme…

Prima forma e cea clasica, cea pe care o stim cu totii inca din scutece – Iubirea materna… Aici stim cu totii ca iubirea materna e asociata cu ideea de curatenie… Curatarea mochetei era un sport, din pacate, pe care mama noastra il facea din iubire materna pentru noi…Orice urma de pata, ulei, dulceata sau substante biologice mama le curata…PE atunci nu existau firme specializate tocmai in curatare mocheta

A doua forma e atunci cand avem si frati mai mici ca noi si tinem la ei, ii iubim si pe ei sau pe ele daca sunt surioare cum e cazul meu:) E o alta forma de iubire familiala… Dar si aici curatenia trebuie intretinuta si tot mama e cea care se ocupa de aceasta problema…

Apoi vine forma arhi mega cunoscuta iubirea fata de acel ceva gasit sau inchipuit in cineva, nu neaparat de sex opus, ca sa aratam ca suntem toleranti si…aparent lucrurile s-ar opri aici dar adevarul e cu totul altul…

Mai exista o forma de iubire, o forma care o intrece pe toate, mai exact le intrece pe toate prin forta si prin daruire neconditionata, iubirea pentru un TEL…Telul poate fi un el, sau o ea, sau un munte, sau o cabana, important este sa iubim cu adevarat ceea ce facem…

Mai mult, sunt cazuri cand iubirea capata aparent, forme mai mici dar la fel de importante si insemnate…Iubesti un film, o carte buna, sau de ce nu, iti iubesti masina, iubesti curatenia, sau iubesti shopping-ul…Ori daca esti genul de persoana, barbat sau femeie care iubeste curatenia, si care, daca tot se apuca sa faca curat in casa, ordine, scuturat praf, batut covoare, dat cu aspiratorul, curatare mocheta, stii ce importanta e mentinerea ei…

Sa nu uitam ceva important.  Studiile arata ca intr-o mocheta, se pot gasi de 4000 de ori mai multe bacterii decat pe o toaleta. Ingrijorator, nu? Cu toate ca, in prezent, aspiratoarele nu lipsesc din aproape nici o locuinta, acestea nu reusesc sa indeparteze in totalitate bacteriile periculoase, ce ne pot afecta serios starea de sanatate.

Desigur, mai exista si varianta aspiratoarelor ultraperformante, ca de exemplu, acele aspiratoare cu ultraviolete, insa pretul acestora reuseste inca sa va tina departe, pe multi dintre dumneavoastra.

Nu uitati ca mai mult de jumatate din murdaria unei incaperi se mentine in mocheta, iar acest lucru poate cauza probleme grave de sanatate.

Curatenia generala, pentru apartamente, case sau vile, include:

Curatarea covoarelor, mochetelor sau tapiteriilor, prin folosirea utilajelor de ultima generatie, prin samponare uscata; stergerea prafului de sub acestea
Stergerea prafului de pe mobilier cu solutii antistatice si protectoare
Curatarea aparaturii de birou, a corpurilor de iluminat, cat si a caloriferelor aflate in incapere
Spalarea usilor, geamurilor si pervazelor
Eliminarea prafului din biblioteci
Spalarea si curatarea suprafetelor dure, ca cele de marmura, gresie, faianta, linoleum, parchet, cat si spalarea chiuvetelor
Dezinfectarea grupurilor sanitare, dezinfectarea bucatariei
Spalarea teraselor si a scarilor
Curatarea in exterior a aragazului
Depozitarea gunoiului
Aerisirea si odorizarea incaperilor

Pe scurt, ca sa fiu clar, cand am spus sa-i cureti MOCHETA nu inseamna ca TREBUIE sa o cureti TU… Dar ti-am aratat de ce e important ca ea sa fie curatata :) . Cam atat de aici si te astept sa-mi spui cum a fost…

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/vin-sarbatorile-vrei-sa-ti-impresionezi-iubita-curata-i-mocheta/";var hupso_title_t="Vin sarbatorile! Vrei sa-ti impresionezi iubita! Curata-i Mocheta!";

Wolfram ALPHA, o struta-camila de motor de cautare…

December 19th, 2014 No comments

Sunt sigur ca printre voi sunt persoane care nu stiu ca in afara de GOOGLE, BING, YAHOO mai exista un motor de cautare pe internet. Mult mai ciudat decat cele enumerate anterior. Are un nume de metal rar si ofera, in loc de liste cu site-uri, niste scheme si grafice pe baza unor criterii holistice si matematice, precum SEO in sine. Nu va grabiti sa conchideti ca vrea sa concureze cu Google. De cand a aparut, el asta si-a dorit, singura lui problema este ca APROAPE nimeni nu stie de existenta lui :)

Faza asta imi aduce aminte de comedia Big BANG Theory cand personajele vorbesc despre STAR WARS. Intr-o scena, unul dintre tocilari zice ceva de genul – Mi-l amintesc pe Spock repornind sistemul de computere de pe Enterprise, iar pe urma verificand prin comanda vocala inteligenta artificiala a computerului. 

Care este ideea. Teoretic si practifc,  noul motor de cautare Wolfram Alpha are o functie prin care poti sa introduci recunoasterea vocala in sistemul si apoi vei avea o baza de date pe care o sa o poata interoga Wolfram.

In acest caz, pentru tine, orice business ai sau vei avea n-ar strica sa fii pregatit si sa contactezi pe cineva care sa se priceapa la Optimizare site SEO.

De cand a aparut, unii au strambat din nas la nume, spunand ca denumirea e sinucigasa, altii au replicat ironic ca nu-i intereseaza PIB-ul Mongoliei, ci cum sa gaseasca filme XXX pe internet, altii s-au intrebat cand o sa vina Google cu o oferta de cumparare in valoare de doi penny ca atat face motorul, iar altcineva, sarcastic a  spus pe canalele de social media urmatoarea expresie – Tocmai am vazut viitorul. Intr-o zi o sa intrebam Motorul Wolfram si o sa ne spuna cum arata secolul XXXI :) )) Poate atunci Wolfram va depasi GOOGLE…

Dar care e povestea din spatele motorului, daca tot vorbim de servicii SEO, optimizare, algoritmi de cautare a informatiei pe internet. Autorul lui Wolfram, un fizician englez de 50 de ani, cu chelie, suficient de orgolios ca sa-si boteze inventia cu un metal rar, declara la inceput ca lucrurile sunt in faza incipienta.

Dupa el, principala calitate a motorului de cautare pe care l-a inventat e capacitatea de a procesa in timp real informatia. Practic, daca motorului i se cere sa compare inaltimea Everestului cu lungimea podului Golden Gate sau sa determine ce vreme era afara in ziua cand a fost asasinat Kennedy, va opera instantaneu conexiunile necesare si va oferi raspunsurile. Prin urmare, asa cum l-au prezentat entuziastii, Wolfram (versiunea alfa) nu e un motor de cautare, inca unul in plus care sa vrea sa se masoare cu atotputernicul Google, ci un serviciu web care proceseaza informatia.

Pe scurt, toti traim in viitor si site-urile noastre au nevoie de optimizare pentru a face pasul in viitor.

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/wolfram-alpha-o-struta-camila-de-motor-de-cautare/";var hupso_title_t="Wolfram ALPHA, o struta-camila de motor de cautare...";

De ce ne e FRICA, Teama !?…De bine ce ne este, in Acvariul nostru!

December 19th, 2014 No comments

Se spune ca pestii de apartament au sinapsele neuronale atat de reduse inca nu stiu ca merg dintr-un capat in altul al acvariului, ei cred ca sunt in Ocean, nu tin minte drumul pe care-l fac, traiesc mereu CLIPA descoperirii desi au aceeasi apa pe care o mai schimba stapanul din cand in cand…

Paradoxal, oamenii sunt mai evoluati decat pestii dar, la capitolul VIATA, mai au de invatat de la ei…Ok, poate comparatia va pare desueta. Dar ce spuneti atunci despre corpul uman, corpul meu, corpul tau, corpul vostru…Corpul uman atunci cand este agresat la nivel epitelial are un comportament fascinant…

Ne taiem intr-un ciob de sticla la deget… Prima oara vom simti durere, e normal, apoi corpul incearca sa compenseze durerea si secreta hormoni pentru a ameliora durerea…Apoi sangele pulseaza in asa fel incat in acea zona sa apara fenomenul de coagulare, organismul se protejeaza ca sa nu mai piarda sange…Daca rana e destul de avansata, avem nevoie de garou, compresii, apa oxigenata…

Ideea e ca, daca rana a fost masiva, in timp, se formeaza o crusta care o sa cada, poate si un semn, dar RANA se VINDECA…

De ce se vindeca? Pentru ca organismul nostru, CORPUL UMAN niciodata nu priveste in URMA, el merge inainte avand ca scop vindecarea ranii…Imaginati-va cum ar fi ca organismul uman sa pastreze vii ranile din trecut ? Niciodata, dar niciodata ranile noastre nu s-ar mai inchide, sangele nu s-ar mai coagula, n-am avea urme de rani pentru ca ele ar fi intotdeauna vii si proaspete…Daca s-ar intampla asta, inseamna MOARTE…

Ce vreau sa punctez? Este ca unii oameni nu invata nici macar de la corpul lor… Nu condamn pe nimeni, nu judec pe nimeni, nu scriu cu mesaj dar iti pui intrebari cand vezi in jurul tau oameni, persoane, cupluri, barbati, femei care, incredibil sau nu, si-au pastrat bunatatea, bunul simt, respectul, eleganta, manierele…Nu spun ca sunt perfecti sau ca nu fac greseli dar sunt acel tip de persoane, barbati sau femei care stii, intr-o anumita masura, ca nu vor raul nimanui dar, in acelasi registru, stiu sa se apere..

Sunt acei fraieri sau fraiere care cand iubesc chiar iubesc, care respecta libertatea si timpul partenerului/ei de langa ei, sunt ciudati in societate…

Ideea e ca sincopele apar cand se intalnesc intre ei sau intre altii si, incredibil sau nu, au TEAMA…Teama pentru ca au fost raniti, teama pentru ca s-au transformat, teama pentru ca au suferit, le e FRICA…

Inteleg sentimentul de frica si de teama, dar nu inteleg atat de usor sentimentul de blocat in TIMP…Corpul nostru, asa cum am aratat, nu-si permite luxul sa fie blocat in TIMP pentru ca s-ar condamna pe sine la extinctie…

Noi cand ne blocam in timp condamnam in noi emotiile, sperantele, sentimentele la nesansa de a mai prinde contur de TEAMA sa nu SUFERIM din nou…O facem din lasitate sau pur si simplu pentru ca nu mai suportam ideea unei noi suferinte…

Dar cine suntem noi sa stim cum ne vom simti atunci daca nu incercam sa vedem acum? De ce ne e atat de bine in acvariul nostru de unde scornim idei si planuri sa scapam de situatii incerte cand viata tocmai despre asta vorbeste… TRAIESTE…

Viata nu inseamna ACVARIU…Intr-adevar, sunt 50-50% sa suferi din nou sau sa nu suferi, sa fii ranit sau sa ranesti si tu la randul tau, dar pentru acei 50% esti gata sa te condamni la ACVARIU ?

Nu e usor, dar eu am invatat un lucru…Am inteles ca indiferent ce fel de fiinte imi scoate viata in cale, prizoniere in pestera, in acvariu sau zburatoare, NU merita niciuna de a primi 50% de neincredere din partea mea doar pentru ca am avut 2,3,5, 7 rani cu crusta sau nu, mai mari sau mai adanci, mai dureroase sau mai putin dureroase…

Fiecare om merita prezumtia de nevinovatie asa cum fiecare suflet merita privit ca un spirit liber… Nu vreau sa va invat cum sa traiti dar vin sarbatorile si nu o spun la modul de cliseu ci o spun ca sa intelegeti ca lumea oricum merge inainte fie ca voi intelegeti sau nu, dar ar fi groaznic de dramatic sa ajungeti intr-o zi in punctul in care sa spuneti —De ce n-am facut aia sau aia, poate imi era bine si mai bine incercati sa va mobilizati acum si sa spuneti intr-o zi—Regret ca am facut aia sau aia, dar bine ca am facut si stiu ca n-am iertat nicio sansa de a incerca sa fiu fericit/a…

Sa invatam de la corpul nostru care NU este nici ACVARIU si care NU lasa ranile TRECUTULUI sa fie clipele eterne ale prezentului…

Si era sa uit. Atunci cand mergem la cafea, servim o cafea, cerem cafea o gustam fierbinte, sorbim usor, sau cu pofta. Stim ca ne putem arde si chiar daca poate uneori sau deseori ne-am ars cu o cafea, cand avem sansa sa o gustam pe urmatoarea din alt loc, alta cafenea, poate chiar si alt oras, o gustam fierbinte. Facem asta pentru ca stim ca o cafea RECE intotdeauna o sa ni se apara amara. Paradoxal, cand vine vorba de noi, reactionam diferit…

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/de-ce-ne-e-frica-teama-de-bine-ce-ne-este-in-acvariul-nostru/";var hupso_title_t="De ce ne e FRICA, Teama !?...De bine ce ne este, in Acvariul nostru!";

The Search – Un film despre viata traita intre INERT si INCERT

December 19th, 2014 No comments

The Search e un film de Cannes care, in afara aurei de film premiat nu spune nimic din titlu…Dar lucrurile devin ceea ce sunt dupa primele minute de proiectie. Nu e un film usor de digerat si nu pentru ca este despre razboi. Si FURY este despre razboi, dar acolo esti elogiat daca impusti mai multi soldati, daca distrugi mai multe tancuri. In schimb, aici, este surprinsa dimensiunea umana a conflictului atat din partea CRIMINALILOR RUSI si imi asum expresia cat si din partea victimelor cecene.

Inainte de a trece la perceptia mea despre productie, va las cateva randuri cu regizorul Michel Hazanavicius care a venit in Romania recent si care a spus printre altele, despre film, urmatoarele :

Cand am pus în film povestea soldaţilor ruşi, am vrut să evit demonizarea acestora: aceştia nu sunt monştri, ci oameni obligaţi de sistemul lor să facă lucruri rele în război. Iar opinia publică rusă este conştientă de această problemă şi de aceea ei evită să meargă în armată. Însă asta face armata: ia oameni şi îi face soldaţi. Acesta este rolul armatei, însă armata rusă face asta cu cea mai mare violenţă. Mai ales în Cecenia. Scena atacului cu bombă asupra punctului de control, toate acestea sunt adevărate. Am făcut o cercetare asupra refugiaţilor ceceni, dar şi asupra soldaţilor ruşi, avem mărturiilor lor. Avem o carte, tradusă şi în engleză, mărturia unui militar rus în Cecenia, Arkady Babchenko, care m-a inspirat în mare măsură. De asemenea avem mărturiile observatorilor internaţionali.  interviu CineMagia 

Filmul te face sa intelegi prapastia in care ne aflam. Practic Europa e divizata si nu numai Europa in doua lumi.  Nu saraci si bogati, vechiul cliseu, pentru ca a fi bogat e o notiune atat de peiorativa si relativa…

Poti sa fii bogat si daca esti sanatos si ai copii sau poti sa fii sarac si sa nu-ti afli sensul in viata si daca ai ultimele masini in garaj si trei vile smechere. Lipsa de sens nu tine de zerourile din banca. Nici macar ideea ca lumea e impartita in vii si in morti nu e atat de relevanta. O sa ma intrebati de ce ? Dali, Brancusi, Kant, Ford, Lincoln, Ramses sunt morti de zeci, sute sau mii de ani dar in continuare ei traiesc prin ceea ce au lasat in urma…Lumea nu i-a uitat

Practic filmul vorbeste despre dimensiunea INERTA si dimensiunea INCERTA a vietii unora dintre noi…Indiferent de bogatie, de cultura, de educatie, in viata asta implicit si explicit esti intr-una dintre tabere, si ceea ce este paradoxal, este ca alegerea nici macar nu o faci TU de multe ori.

Viata INERTA e acolo unde sunt si eu, si tu, si multi dintre noi care consideram a priori pentru relevanta vietii noastre elemente gen- ce tricou sa-mi iau in club, cate like-uri are gigel la poza, cate comment-uri la #, cand sa-mi iau iPhone 6, ce cadouri se ofera anul asta, cum sa fii mainstream in noaptea de Revelion, daca sa iau paine alba sau intermediara…

Va recunoasteti si voi in acest tablou, nu aveti cum…

In schimb, viata inCerta apartine acelor persoane, copii, femei, batrani care nu stiu daca in urmatoarea ora vor mai putea sa doarma sub acelasi zid darapanat sau vor primi un glonte in cap, viata incerta o intalnim in zone din Europa si nu numai acolo unde, din cauza unor interese meschine si cretine, viata n-are voie sa se dezvolte INERT…

Filmul The Search vorbeste despre razboiul din Cecenia dar o face la un mod genial. De ce? Pentru ca este privit conflictul din 3 unghiuri si patru personaje. Primele doua personaje – O fata care are doi frati, un baiat de 9 ani si unul sugar, al doilea personaj este baiatul de 9 ani, un copil atat de trist si cu o mimica infiorator de trista, incat cuprinde pe fata lui toata mizeria conflictului ruso-cecen. Mai avem un pusti de 19 ani care e transformat rapid dintr-un tanar cu pofta de viata si de facut greseli intr-o vita teleghidata insetata de sange dupa ce este batut sistematic in armata, umilit, chinuit, ostracizat doar pentru ca avea un chip mai bland…

Mai avem pe tipa civilizata, Carol, care face eforturi sa ajute sinistratii si victimele razboiului dar se loveste de o Europa lacoma, inerta, un continent batran si speriat care de frica lui PUTIN, pentru ca-n acea perioada a conflictului 1999, ghiciti ce, PUTIN era prim-ministru, se face ca ploua, ca ninge.

Cel mai dramatic moment al indiferentei este surprins de regizor in momentul in care Carol vorbea intr-o sala la Bruxelles despre conflictul din Cecenia, despre scuza ordinara ca acolo e un razboi antiterorism cand, de fapt, e un razboi de orgolii. Rusia, cea mai mica tara din lume, cu cel mai mic teritoriu, nu suporta ca statele de sub aripa ei sa ceara independenta.

Inainte de a vorbi putin despre film, sa va ajut sa intelegeti despre ce e filmul…

Cecenia şi-a declarat independenţa de Federaţia Rusă în noiembrie 1991, însă preşedintele Boris Elţân a aşteptat până în 1994, când a trimis în Cecenia armata ca să restabiliească autoritatea Moscovei. Tipic rusesc.

Primul război cecen s-a încheiat în 1996, prin înfrângerea umilitoare a forţelor ruse.

Pe 1 octombrie 1999, Vladimir Putin (pe atunci prim-ministru), a lansat o nouă ofensivă, pe care a calificat-o drept o operaţiune anti-teroristă. Aparent, intervenţia a fost urmarea unor atacuri cu bombă la câteva apartamente din Moscova şi din alte oraşe, pe care autorităţile ruse le-au pus pe seama separatiştilor ceceni. Asta pute din Danemarca.

Ce doresc cecenii?

Marea majoritate a oamenilor de rând sunt interesaţi în pace şi stabilitatea republicii. Gherilele separatiste doresc însă independenţa, sau măcar autonomia, pe care aproape că au obţinut-o după 1996.

Care este situaţia acum în Cecenia?

În martie 2003, Kremlin-ul a organizat un referendum, la care a fost aprobată noua Constituţie, care conferă Ceceniei un plus de autonomie, dar care stipulează în mod clar că rămâne parte a Federaţiei Ruse.

În octombrie, şeful administraţiei pro-moscovite, Ahmad Kadârov, a fost ales preşedinte.

Şi referendumul şi scrutinul prezidenţial au avut loc pe fundalul prezenţei a mii de soldaţi ruşi, fără ca violenţele să înceteze vreun moment.

În ziua scrutinului prezidenţial puteau fi văzuţi soldaţi peste tot. Principalii rivali ai lui Kadârov s-au retras de altfel din cursă înainte ca scrutinul să aibă loc.  Material complet BBC ROMANIA

 

Nu o sa intru in film, nu sunt spoiler, dar o sa va spun ce m-a cutremurat pe mine.

1. Am inteles de ce am detestat mereu ideea de a face armata. Bine ca s-a dat legea la timp. Ideea e ca armata NU te face Barbat, armata te spala pe creier, TE “EDUCA” cum sa FII SOLDAT. Soldatii rusi sunt batuti sistematic, sunt agresati fizic si verbal de catre superiori, sunt transformati in asa fel incat le raman doar doua alternative. Ori devin inumani si au chef sa omoare, sa ucida, sa loveasca, ori raman legume si sfarsesc prin a se impusca singuri…

Viata personajului rus care e luat de pe strada cand fuma marihuana si cum se transforma el dintr-un om cu suflet bun, care dorea sa spuna adevaru,l intr-un animal cu sange rece care simte placere orgasmica cand impusca civili nevinovati, e mind blowing.

In paralel, cautarea disperata a surorii si goana dupa liniste a fratiorului ei de 9 ani care simte ca a esuat cand nu stie cum sa-si hraneasca fratele mai mic, care era sugar, e la fel de mind blowing.

Stai pe scaun si te uiti, privesti, si deja te simti rusinat ca astfel de lucruri cu siguranta se intampla si astazi daca nu acolo, in Crimeea mai mult ca probabil…

N-am nimic cu rusii ca si popor, am in schimb un sentiment de sila si scarba cu natia rusa… Stiu cum au facut in Basarabia, atrocitatile pe care le-au facut in Transnistria, in Crimeea… Am prieteni in zona Balti, in zona Cahul, in Ucraina.

Cand vezi copilul de 9 ani atat de trist, cand vezi ca moare pe el de foame si nu cere nimic, doar se uita ca un caine

Repet, nu e un film usor de digerat, dar dupa film, cu siguranta o sa se schimbe ceva in voi…

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/the-search-un-film-despre-viata-traita-intre-inert-si-incert/";var hupso_title_t="The Search - Un film despre viata traita intre INERT si INCERT";

Paradoxul TIMPULUI…

December 17th, 2014 No comments

Scriu, cu randuri scrijelite direct de pe retina,

Scriu despre mine cel de acum,

cel din alt timp,

cel dintr-un viitor incert…

E paradoxul existential al propriului TIMP…

Nimeni de pe aceasta lume, nimeni comun ca mine, ca tine

nu poate nega, nu poate omite, nu poate ascunde

ca refuza TIMPUL…

Traim fericiri empirice si efemere precum mustele,

si ne luptam sa pastram agoniile si umbrele din suferinte in granit…

Radem, ne bucuram si uitam ca nisipul din clepsidra e spart…

si iar ne intoarcem la oaza noastra trista,

insipida, inodora, incolora,

pentru ca TIMPUL, chiar daca-l uram, il detestam

ne-a pacalit si ne-a bagat pe gat o lectie,

simte sa NU simti nimic,

traieste in incertitudine si suferinta pentru ca….

E singura, sigura, si perpetua…

Fii ca Sisif,

Aseaza-te si resemneaza-te…

Nimeni nu-si vrea TIMPUL !?

Cand suntem euforici trecem clipele precum topeste focul fulgul de nea,

iar cand cadem in genune in contratimp,

nimeni nu ne mai ridica din acel abscons absolut…

Nu iubim SUFERINTA, dar iubim sa fim prizonierii TIMPULUI ei,

Ne dorim FERICIREA, dar refuzam sa pastram mai mult decat

elitra unei muste muribunde…

N-avem TIMP, pentru ca totul in jurul nostru sunt ziduri

de umbre, de ganduri, de penumbre,

de lacrimi, de lovituri, de intuneric, de cascade de apa…

Traim viata ca pe un PARADOX…

Ne bucuram prea putin si suferim prea mult

pentru ca TIMPUL e un PARADOX…

Prea paradox…

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/paradoxul-timpului/";var hupso_title_t="Paradoxul TIMPULUI...";
Categories: Creatii Tags: , , , , ,

AL SAPTELEA FIU – Un fel de Don Quijote Fantasy cu vrajitoare!

December 17th, 2014 No comments

Horror, S.F, comedie, dramă, acțiune, romantism. De regulă, nu-mi plac genurile amestecate. Dar…Seventh Son este epic. 3D, într-adevăr. Despre și cu demoni. Și demonul principal, tare frumușel :) Productia va fi lansata pe 2 ianuarie in toate cinematografele din tara si este distribuita de RO Image.

Cam ce se intampla?

Thomas este al șaptelea fiu al celui de-al șaptelea fiu. El devine ucenicul ultimului vraci rămas în viață. Misiunea lor este să apere omenirea de cei mai periculoși demoni și vrăjitoare, dar nu oricând, ci la luna plină roșie.

Între timp, Thomas se lasă dominat de naivitate și se îndrăgostește de Alice, o vrãjitoare ce luptă de partea întunecată. Ce nu știe el? Alice este nepoata Mamei Malkin, cea mai puternică vrăjitoare din tot ținutul. Oare ea îl iubește, sau relația este doar un tertip pentru a afla informații despre maestrul Gregory? Raspunsul in CINEMA.

Puterea se află înauntrul tău este replica după care Thomas s-a ghidat în călătoria lui spre ținuturile întunecate și a biruit. Finalul este… neașteptat! Îți va plăcea cu siguranță.

Ce e de retinut? In primul rand, pentru ca vorbim de un film 3D avem efecte, adica, chiar avem efecte 3D. Nu simti ca stai cu niste ochelari pur si simplu…De la scene epice cu dragoni, monstrii, cartite mutante la cascade si rauri de munte…

Ce place la film? Chiar daca finalul pare oarecum previzibil, doar vorbim de vesnica lupta dintre bine si rau, totusi sunt cateva scene care surprind…Nu le spun, le descoperiti voi!

Filmul are ceva din magia din The HOBBIT, are decoruri si costume inspirate parca din Game of Thrones, demoni ca din povestile de groaza, este un amestec care nu deranjeaza… Ba gasim chiar inlocuitorul pietrei filozofale din Harry Potter…

In plus armele eroilor nostri impotriva demonilor si vrajitoarelor aduc aminte de ultimul film despre DRACULA…

Filmul e ca o poveste, SF, se vrea de la inceput asa, prin urmare personajele sunt construite pe aceasta reteta…

Ce nu mi-a placut?

Personajul principal interpretat de Jeff Bridges, Master Gregory nu pare suficient de bine conturat pentru pretentia pe care o ai de la actor…Dincolo de vocea ciudata si de freza barbii care te trimite catre Don Quijote, nu pare prea bine construit… E destul de sters…Are glumele la el, se lupta bine, dar, in rest, ca si personaj nu spune multe…

Insasi subiectul filmului…Nu intelegem care e faza cu fiul numarul 7… Da, noi stim ca in popor 7 are ca si numar numai conotatii mistice pozitive dar nu explica nimeni….Vine, intreaba de al saptelea fiu si pleaca…Ca personajul nostru, invatacelul are totusi origini mistice este alt subiect dar tema filmului  in sine nu e explicata concludent…

CONCLUZII…

Nu e un film rau pentru un 3D, practic efectele il definesc cel mai bine…Daca incercati sa-l vedeti in format clasic impactul nu va fi acelasi, va garantez… Nu e un film greu de digerat nici pentru scenele un pic horror… Merita vazut pentru ca nu te streseaza, e un film ca o poveste cu putin umor si actiune atat cat trebuie…

Ioana BIBITA si Bogdan Daradan

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/al-saptelea-fiu-un-fel-de-don-quijote-fantasy-cu-vrajitoare/";var hupso_title_t="AL SAPTELEA FIU - Un fel de Don Quijote Fantasy cu vrajitoare!";

SOT de vanzare !? O piesa de teatru ca la TEATRU ROSU!

December 16th, 2014 No comments

Music Club
Teatrul Roșu
“Soț de vânzare”

Lumea e liniștită, pe stilul “family”. Locul e mic, răsună 100 de voci. Spre deosebire de alte localuri, aici lumea socializează. Nimeni nu are ochii ațintiți în telefon.

Spectacolul începe subit. O cunoaștem pe Oxana, o tânără de 19 ani și o lună, pe iubitul ei, Andrei și pe soția acestuia, Lena. Spectacolul este de un umor savuros, despre un triunghi amoros.

Andrei ne informează că “dacă bărbatul înșală, soția este mereu vinovată”. Tot de la el aflăm că “bărbații se împart în două categorii: șireturi (se agață și rămân așa toată viața) și arici (se lipesc, se dezlipesc, se lipesc, se dezlipesc). Cu toate acestea, Oxana încearcă să-l cumpere pe soțul Lenei cu “20 de mii”, bani pe care îi va plăti “în rate lunare, ca un leasing sau ca un credit, sau cum e mai modern”. Andrei refuză vehement să se mute împreună cu mai tânăra lui iubită, afirmând că “în acest fel poate traumatiza iubirea”.

Spre final, aflăm că, în toată viața lor, “bărbații țin minte două femei: pe prima și pe încă una”.

O piesă care a menținut zâmbetul (ba chiar un râs isteric) pe buzele tuturor. La sfârșit, lumea s-a ridicat și a aplaudat 5 minute fără oprire. Le-a plăcut. Eu am plecat de acolo mai veselă. Sunt curioasă ce părere ai tu, cititorule. Ți-o recomand cu căldură!

Ioana BIBITA

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/sot-de-vanzare-o-piesa-de-teatru-ca-la-teatru-rosu/";var hupso_title_t="SOT de vanzare !? O piesa de teatru ca la TEATRU ROSU!";

LOVE week-end la ALT LOVE BUILDING, undeva in BRAN!

December 16th, 2014 No comments

Au fost sanse sa nu ajung, au fost momente cand ma intrebam cum pot, dupa o competitie de doua luni – adik SUPERblog, sa ratez intalnirea de la Straja…Dar am putut pentru ca m-am lasat dus de instinct, de emotie, de NOU…Emil Calinescu le-a facut pe amandoua, dar eu nu mi-as fi iertat sa NU ajung sa JOC o scena din Love Building

 

 

 

Dar sa incep povestea ca un scenariu ireal de film…Pentru ca cu totii, bloggeri cinefili sau nu, oameni de marketing sau nu, pur si simplu cupluri sau singuratici, iubim  povestile ca scenariile de film…Urmatoarele randuri sunt inspirate din realitate…Nu le spun reale pentru ca de multe ori par ireale, te fac sa te simti ca esti mic si ca Universul inca are surprize nebune pentru tine…

DUMINICA 14 decembrie…ora 8:00 a.m.

M-am trezit cu fata la perna…La modul cat se poate de concret…Cu o seara inainte am avut o noapte de karaoke intens, simteam nevoia sa ma descatusez dupa ce o perioada buna iar devenisem prizonier intr-un spatiu care era din ce in ce mai strain de mine, dar, dintr-o data, telefonul meu facea figuri…Nu din vina lui…S-a blocat pentru ca nu stiu in ce zi din anul asta am decis eu sa-i fac un cod de siguranta anti-furt, cod pe care, evident, cand am avut nevoie de el l-am uitat…

Din prostie sau pur si simplu KARMA, l-am butonat din nou si incredibil am nimerit codul, un cod personal pe care-l am de 31 de ani, dar, pe care il uitasem…

In fine. Am inceput sa-mi refac telefonul pentru ca inainte cu o noapte l-am resetat de cel putin trei ori din bios, hard reset in toate functiile posibile si imposibile, am pierdut, din nou, toate numerele de telefon, unele dintre ele probabil trebuiau sa se piarda, si…din butoane in butoane, aplicatii, functii, widget-uri s-a facut 9:30 cand am realizat ca la 10:00 trebuia sa fiu la Piata George Enescu… Nici bagajele nu le aveam facute asa ca in stilul dau totul pe emotie, am deschis sifonierul si am aruncat ca din grajd ce haine am putut in rucsac…Ca sa vedeti cat de heirupist am fost, am carat cu mine si laptop-ul pe care nici macar nu l-am deschis acolo si mult timp m-am intrebat DE CE l-am luat cu mine ?! Dar raspunsul l-am aflat de abia luni cand trebuia sa ajung la facultate si fara el n-as fi putut sa tin seminarul…

Am ajuns in statie la 9:40, cand a venit si autobuzul, apoi am ajuns la metrou la Brancoveanu, am nimerit la timp si metroul si…Intr-un final am ajuns la statia UNIVERSITATE, iar de acolo, la pas am gasit autobuzul…Statea precum o insula intr-un ocean de bitum gol, singura entitate motorizata dintr-un spatiu destul de vast…Un tablou care nu sugera furtuna de emotii si stari ce urma sa vina…

In autobuz…RUMOARE…Aici ne astepta Georgiana Oprea de la FREEman pentru ca, bineinteles, scopul acestei calatorii era de…JOB, adica de business, de anteprenoriat, de freelancing :) In autobuz am stat intr-o enclava, si anume MALAEZIA

Stiam despre malaezieni ca sunt pitici, ca sunt exotici, ca se hranesc cu ce apuca dar nu stiam ca au un umor atat de substantial conturat… :) Si ca sa pot sa stau linistit a trebuit sa fac o poza de pasaport in selfie style :)

Si pentru ca Universul chiar are simtul umorului,  am aflat ca in afara de blogging mai aveam cu Malaezu lucruri in comun…era student la FJSC :) Si… a inceput calatoria… Fara incidente…MAJORE… La plecarea din Bucuresti era sa ne facem o bucurie si sa ratam portia de spanac dar georgiana, buna la suflet si miloasa l-a carat si pe el :) A fost amuzant cand am aflat ca SPANAC alearga dupa autobuz :) ) Pe sistemul, leguma era sa rateze la mustata :) )

In autobuz m-am pregatit de vizionarea filmului ALTloveBuilding cu o cura de serial pe telefon Doctor HOUSE…Intre timp, am avut si dialoguri colorate cu Andreea, pe care o tag-uiesc din motive doar de mine stiute, spre bloggul nr. 3 sau 2, sau 1 pentru ca nu stiu care cum sunt ierarhizate de catre posesoare… :P Dar dialogurile nu se vor opri aici :P

Am facut un popas in zona Sinaia unde, surpriza, m-am revazut cu Laura Fronoiu ex-reporter Realitatea TV, actual reporter TVR…Surpriza a fost si mai mare pentru ca Laura avea sa-mi fie partenera intr-o scena din Love Building, dar detaliile la timpul lor :P

Ca sa nu ma mai lungesc..AM AJUNS… Am ajuns la VILA BRAN, care, de fapt, este un complex multilateral dezvoltat cu zeci de vile si cladiri, piscina, sauna, cimetograf, centru de echitatie, grup statuar…O splendoare de locatie… De ce aici!? Pentru ca aici s-a filmat si filmul ALT LOVE BUILDING… Eu voi urca doua fotografii, maxim, dar daca vrei sa vedeti fotografii care sa va taie rasuflarea accesati cu incredere acest buton de poveste :)

Ce mi-a placut a fost ca SOARELE, care s-a zgarcit atat de tare aproape o luna in Capitala, aici, pe cerul de la BRAN a stralucit si a incalzit fiecare clipa…Zapada nu prea a fost dar nici n-a contat :) Ce nevoie ai de zapada cand ai un aer atat de curat si, mai mult decat atat, atunci cand deschizi ochii, ceea ce vezi este una dintre cele mai marete dovezi de creatie – PIATRA CRAIULUI la orizont…

O priveam cu jind de la distanta pentru ca e locul cu cele mai multe amintiri montane si, daca as avea mai mult timp liber, n-as incerca alti munti pentru ca nu m-am saturat niciodata de Piatra Craiului si nu ma voi satura vreodata…

Am ajuns in camere, camere imens de spatioase, care, chiar daca aveau trei paturi puteau lejer cinci oameni sa doarma in ele, camere ca la munte… Eu am stat in VILA 6 din cadrul complexului in camera 6 :) Bine ca nu urcam 6 etaje ca deja era dubios :) ))

Am ajuns la restaurant, dar de la mine la restaurant se merge 10 minute pe trepte sau se ia panta in piept si urci in 5 minute maxim…Eu am ales varianta cu panta, chiar si cand s-a lasat noaptea si ma ghidam dupa miros si simtul tactil…Dar imi place adrenalina si la munte, cum sa ajungi la munte si sa nu incerci sa urci pe ceva, sa escaladezi ceva :D

La restaurant, din cauza atmosferei joviale si la provocarea unor bloggeri precum Malaezu si Andreea am avut un scurt moment de mentalism, deja celebru…Am facut doua furculite sa stea cap in cap pe o scobitoare aflata intr-un echilibru precar infipta intr-o solnita :D

Multumesc Andreea pentru fotografie :P

Dupa masa de pranz a urmat momentul pe care l-am asteptat de la inceput, mai mult decat vizionarea filmului in sine…Sa joc o scena din film…Lucru care s-a si intamplat…L-am avut ca regizor pe Dragos Bucur si ca partenera pe Laura Fronoiu…

Practic, ce s-a intamplat ? Eu l-am jucat pe Papi, Cristian in film si Laura pe Nora…Diferenta dintre jocul meu si scena din film este ca…Dar va las pe voi sa vedeti filmul ca sa intelegeti… :D Oricum astept mai mult decat Craciunul filmarea in format digital sa o imbrac in blugi :D …PS: Daca sus v-am lasat teaser-ul aici o sa va las o fotografie din timpul scenei :D

Si…A urmat vizionarea…Inainte am primit gogosi si iaurt ca sa nu pice greu la stomac emotiile puternice…Adevarul este ca, asa cum spunea si Dragos Bucur intr-un interviu pentru DIGI 24, n-ai cum sa nu te identifici cu un cuplu, cu o problematica de cuplu daca ai peste 20 de ani…

Despre film si tot ce vreti sa stiti despre emotiile mele despre aceasta productie intr-un post separat

S-a terminat filmul, recunosc ca a avut scene in care am varsat lacrimi, am ras, am trait TOT filmul…

Dupa film a urmat o sesiune LIVE cu trupa care a facut soundtrack-ul productiei si, pe sistemul, NU PUTEA SA LIPSEASCA martie din POST si nu se poate PARTY fara KARAOKE a fost…KARAOKE…Din motive de siguranta pentru cititori NU voi pune link-ul interpretarii facute de CINEMIL.ro dar o gasiti la el pe blog :)

In schimb o sa va las o parte infima surprinsa de Malaezu din prestatia mea :P

CONCLUZIE…M-am distrat copios, am ras, am cantat, am dansat a fost un LOVE week-end pentru ca m-am indragostit de loc, de atmosfera, de TOT! Multumesc Georgiana Oprea pentru acest week-end bestial de tare!

PS: Si ca sa inchid in cerc, termin aceste randuri cu varianta LIVE surprinsa dupa vizionare din FATA de ciocolata!

 

var hupso_url_t="http://presainblugi.com/love-week-end-la-alt-love-building-undeva-in-bran/";var hupso_title_t="LOVE week-end la ALT LOVE BUILDING, undeva in BRAN!";