Andrei Cojea

Columb a descoperit America, Edward si prietenii au creat TERRA INCOGNITA! Foto!

August 1st, 2014 No comments

De cateva luni, mai exact din aprilie,  sunt invadat cu invitatii la evenimente Terra Incognita. Ce inseamna acest brand, de unde vine el si cine sunt oamenii din spatele lui vom afla impreuna de la unul dintre promotorii ideii – Edward Razvan. Sa-l lasam sa se prezinte…

Numele meu este Edward Razvan Iuhasz. Am vreo 36 de ani. O buna parte din viata mea s-a invartit in jurul sportului de performanta (volei) din postura de jucator sau antrenor. Din pacate nu am reusit sa imi gasesc si un echilibru financiar in aceasta zona astfel ca destul de repede, pe la 22 ani de ani, am inceput in paralel sa caut si alte resurse. Cel mai bine m-am simtit in zona antreprenoriatului. Am avut mai multe incercari in domenii destul de variate. Au fost si bune si mai putin bune, dar cu siguranta din toate am avut de invatat, iar astazi sunt explorator… :)

BOGDAN: Terra Incognita a inceput sa fie o prezenta constanta pe facebook. Ce inseamna acest brand si cum s-a nascut el?

Edy: Apreciem ca te referi la noi ca un brand, dar credem ca mai avem ceva drum de parcurs pana sa putem sa privim astfel Terra Incognita. Sau poate ca inca nu suntem constienti de impactul avut asupra celor ce ne-au cunoscut. Ideea noastra a plecat de la pasiunea comuna a celor implicati in acest proiect, calatoria. Noi calatoream oricum si am vazut reactile celor din jurul nostru cand ne intorceam din calatorie. Impulsul necesar a venit dintr-o revolta. Mergand intr-o excursie (e mult spus) cu o agentie (nu vreau sa ii dau numele ca nu cred ca e relevant si nici frumos din partea mea) m-am pomenit ca nu au facut decat sa ne transporte din punctual A in punctul B. Fara detalii, fara informatii, fara legende, fara povesti. Acest lucru m-a revoltat. Din punctul nostru de vedere ce ni s-a intamplat nu inseamna deloc calatorie. Calatorul trebuie ca in momentul cand ajunge acasa sa se intinda in pat si inca sa viseze ca este in calatorie, sa se intrebe cand este urmatoarea plecare, sa posteze fotografii chiar daca in cateva ore incepe ziua de luni. Atunci inseamna ca ti-ai atins scopul ca si organizator. Asta inseamna sa fii turist, sa vizezi calatoria inainte, in timp si dupa ce s-a terminat :)

BOGDAN: De la excursii nationale la excursii internationale…Cum s-a nascut aventura de la tarmurile tarii Zeilor din Olimp?

Edy: Am putea spune, fara sa fie un cliseu, catotul s-a nascut natural. Prietenii nostri (ne placem sa credem ca avem prieteni, nu clienti) au cerut sa facem si ceva la mare. Cum din pacate la noi la mare este mai greu de gasit ceva ce sa se muleze pe tipul nostru de iesiri, am zis ca cel mai potrivit ar fi Grecia. Incercand sa tinem cont de aceleasi coordonate ca si atunci cand mergem in tara in alte zone (un echilibru intre preturi, servicii, peisaje) am decis ca Insula de Smarald e cea mai potrivita pentru anul acesta.

BOGDAN:  Ce vor face practic turistii timp de o saptamana in Grecia?

Edy: Aici am sa fiu un pic mai zgarcit cu amanuntele. Noi concepem evenimentele un pic diferit de cum sunt obisnuiti oamenii cand isi aleg un concediu. Dam cate coordonate generale, dar nu spunem chiar totul. E adevarat ca cei ce nu au mers cu noi niciodata sunt reticenti (chiar ii inteleg), dar cei care au mers cu noi se bucura precum copii mici de surprize. De exemplu in Maramures i-am imbracat in costume traditionale, am avut cantareti si am dansat o seara intreaga pe muzica din Maramures.

Si ei nu stiau nimic. Sau la Manastirea din Botiza am mers cu carutele. Cu o tura inainte am oprit pentru cateva ore in Sibiu si am avut posibilitatea sa vizitam unul din centrele vechi cele mai frumoase din tara. La fel va fi si in Grecia. Ceea ce pot spune este ca tinem microbuzul cu noi ca in fiecare zi sa mergem sa facem baie si sa ne bronzam pe alta plaja. Din momentul in care s-au suit in autocar la Bucuresti si pana se intorc, indiferent de ce iesire vorbim, ei au un program stabilit. Dupa cum spuneam nu suntem firma de transport sau de inchiriere camera la hotel.

BOGDAN:  Care sunt costurile si ce acopera ele?

Edy: Costul acestei calatorii este de 249 euro. Acopera 8 zile de distractie :)   Ca sa raspund in limbaj multinationalist. Concret acesti bani acopera inchirierea unei vile cu bucatarie, transportul si masa+cazare pentru sofer. Am specificat ca e cazare cu bucatarie (complet echipata) deoarece asa reusim sa reducem mult din cheltuielile ulterioare cu masa si bautura. Intotdeauna am incercat sa gandim prin prisma celor ce merg cu noi. Daca o calatorie e mai departe, deci mai scumpa, cautam solutii si nu mai cheltuiasca mult cu restul (obiective, masa etc)

BOGDAN: Si daca tot vorbim de aventuri, stiu ca pregatiti ceva special pentru perioada 15-17 august 2014?

Edy: O da. 3 zile ca in povesti. Profitam de faptul ca este Sfanta Maria pe 15 august si e zi libera (teoretic) si imbinam mai multe lucruri. Scriu doar despre cateva. Cel mai inalt drum din Romania – Transalpina, Castelul Corvinilor (castel inclus in Top 10 castele de poveste conform Huffington Post), Cetatea Alba Iulia care din punctul nostrum de vedere este cea mai frumoasa cetate din Romania si poate si din Europa, acolo unde istoria incepe acum cateva mii de ani, continua cu Unirea de la 1918 si ajungem pana in zilele noastre, Manastirea Hurezi poate cea mai frumoasa manastire brancoveneasca, satul Horezu si mestesugul olaritului si nu in ultimul rand vreau sa vorbesc despre Arsenal Park acolo unde ne vom caza. Fosta unitate militara transformata intr-un resort minunat. Doar daca am merge pana acolo si ar merita. Piscina, echipamente militare (tancuri, avioane, camioane etc), biciclete, drezina, terenuri de sport si multe altele toate sunt incluse in pretul calatoriei.

BOGDAN: Cum vezi conceptul de business Terra Incognita in urmatorii 5 ani?

Edy: Eu brandul Terra Incognita in urmatorii 5 ani il vad brand :)  Glumesc si nu glumesc. Chiar asta este scopul. Ca atunci cand cineva va rosti Terra Incognita sa i se lumineze fata, sa i se dilate pupilele, zambetul sa i se aseze pe chip. Imi doresc sa ajungem la stadiul in care sa anuntam ca in data X avem programata o calatorie, sa nu dam amanunte si totusi oameni sa vina. Stiu ca suna utopic, mai ales in 2014 cand totul este ultraprogramat si informatia e litera de lege in luarea unei decizii. Si e de inteles acest lucru. Dar tocmai pe aceasta apropiere umana mizez foarte mult. Plecand de la felul nostru de a fi credem ca putem sa realizam acest deziderat. Poate ca sa ma intelegi mai bine iti pot spune ca si tin legatura cu 80-90% dintre cei cu care am calatorit, vorbim vrute si nevrute. Si nu o facem pt ca asa scrie in nu stiu ce manual de marketing sa faci. Chiar credem in oameni. Si iti pot da exemple. Stiu absolut toti calatorii care au fost cu noi pe numele mic.

E adevarat ca nu au fost mii de oameni momentan, dar au fost destui. Stiu despre desfasurarea vietii cotidiene a multora dintre ei, Ca si-au schimbat acvariul, ca au anumite probleme sau bucurii personale,  ca si-au dat demisia sau au fost dati afara, ca au terminat sesiunea, ca tatal cuiva este preot, ca are 5 catei, ca a fost ghid in studentie si cate si mai cate. Toate aceste detalii nu poti sa le retii decat daca chiar te intereseaza persoana respectiva.

BOGDAN: Ce faci tu cand nu calatoresti?

Edy: Eu cand nu calatoresc, calatoresc :) Viata mea e in general o calatorie permanenta. Ca e virtuala sau reala astea sunt amanunte. Ramanand in partea de calatorii reale, sunt foarte multe verificari de trasee ce trebuiesc facute. Incerc sa petrec cat mai mult timp cu fiul meu, are aproape 8 ani si anii trec. Este si el unul din motivele pentru care am pornit acest proiect. Imi permite sa petrec mai mult timp cu el. Imi place sa acumulez foarte multa informatie. Si nu strict despre calatorii. Ma intereseaza sa inteleg cat mai mult din ce e in jurul nostru. La un moment dat am fost intrebat care e meseria mea. Si nu am stiut sa ii raspund. Atunci am zis alege tu una si ai sanse mari sa nimeresti. Probabil ca singurul punct comun in tot ceea ce am facut pana acum in viata a fost lucrul cu oamenii. Imi plac oamenii. Imi place sa gasesc frumosul in oameni. Nu reusesc tot timpul. Dar incerc.

BOGDAN: Si ca sa ne oprim la infinit, intrebarea nr.8 te invita sa vorbesti deschis publicului. De ce sa aleaga pachetele voastre de calatorie?

Edy: In primul la aceasta intrebare cred ca cel mai bine raspund cei ce au mers cu noi. Prin pozele postate si prin comentarii. Sunt persoane care au mers in absolut toate iesirile cu noi. Va dati seama ca asta nu poate decat sa ne motiveze. Nu am facut o statistica exacta, dar cei mai multi au mers in cel putin 2 calatorii. Sunt persoane care seara la 12 cu o zi inainte de calatorie mi-au zis ca nu pot sa mearga si a doua zi m-am trezit cu ele la autocar spunand ca nu s-a indurate sa rateze o noua iesire cu noi :) Sau este cineva care nu a mai reusit sa mearga cu noi, dar a venit la ultima plecare doar sa ne ureze drum bun. Si plecarea era la 10.30 seara.

Am multe asemenea exemple care nu pot spune ca nu sunt magulitoare. Incercand sa raspund mai pragmatic cred ca oamenii merg cu noi in datorita atmosferei pe care incercam sa o cream, preturilor mici pe care le avem si faptului ca au descoperit ca exista multe locuri minunate de care nici nu auzisera. Noi ne-am propus sa nu ducem oamenii la Peles sau Bran. Sunt doua obiective minunate, pe care le-am vizitat de nenumarate ori, pe care le recomand cu draga inima, pe care le voi mai vizita, dar care nu se incadreaza in stilul nostru de calatorie.

As vrea sa mentionez cateva lucruri. Nu sunt singur in aceasta poveste. In clipa aceasta sunt implicate patru persoane. Iordache Gabriel, Eugen Lungoci si Oculeanu Mihai. Chiar daca cel mai mult eu am calatorit, alaturi de Iordache, nu vreau sa imi asum meritele exclusive. De asemenea as vrea sa mai mentionez ajutorul unei prietene foarte bune in conceperea paginii de facebook Terra Incognita – from mystery to history este vorba de Sorina Tigaeru.

Ea s-a implicat foarte mult la inceputul acelei pagini, a creat textele in engleza, a discutat cu fotografii care sa ne permita sa le postam pozele pe pagina noastra. Si revin cu aprecieri catre prietena mea, Corina Calefariu, care mi-a fost alaturi 100% chiar daca asta a insemnat sacrificarea timpului nostru liber. Poate se poate insera pe undeva si faptul ca pot sa fac ceea ce imi place si datorita parintilor care m-au sustinut indiferent de ce idee am avut si ca mi-as dori ca toata lumea sa aiba relatia pe care o am eu cu parintii mei.

Ai nevoie de bani pana la salariu!? Stiu pe cineva care te va ajuta, GARANTAT!

July 31st, 2014 No comments

Traim vremuri de criza, e complicat de multe ori sa iti dramuiesti salariu de la o luna la alta si ai de multe ori nevoie de bani… Cand nevoile tale ating suma de 500 de ron putin probabil sa gasesti disponibil un prieten care se te ajute ori de cate ori ai nevoie…Si atunci, ce sa faci, la cine sa te imprumuti? Deja ai o rata la banca, un credit de nevoi personale pentru un aspirator, LED TV, frigider, esti angajat, ai vechime, si totusi, banii sunt subtiri si dispar repede !?  Chestiunea de mai sus imi aduce aminte de un banc sec despre venituri…

 Tipurile de salarii din Romania:

Salariul Ceapa: il vezi, il iei in mana si iti dau lacrimile.
Salariul Nenorocit: nu te ajuta la nimic, doar te face sa suferi, insa nu poti trai fara el.
Salariul Dietetic: te face sa mananci din ce in ce mai putin.
Salariul Ateu: te indoiesti de existenta lui.
Salariul Magic: face cateva miscari si dispare.
Salariul Furtuna: nu stii cand o sa apara si nici cat o sa tina.
Salariul Umor Negru: razi ca sa nu plangi.
Salariul Prezervativ: iti taie pofta.
Salariul Impotent: atunci cand ai mai multa nevoie te dezamageste

Sursa:  itbox.ro

Dar, din fericire, tipurile de salariu de mai sus se gasesc doar in bancuri pentru ca VIVA CREDIT tocmai la tine s-a gandit cand a conceput un program de creditare simplu si eficient… BANI pana la salariu. Ce trebuie sa faci? Intri pe site sau suni la numarul 021-303-0080 si primesti consiliere…

Care sunt conditiile minime?

21 de ani impliniti, salariat de cel putin trei luni si in functie de venitul tau vei fi creditat…Perioada maxima de creditare 35 de zile iar suma maxima imprumutata poate ajunge si la 1000 de ron in functie de salariul pe care il ai…

Nu mai esti salariat? Nu e nicio o problema…Ai pensie, poti apela la VIVA CREDIT. Ai PFA? Poti apela la VIVA CREDIT… Ca sa vezi cat poate fi de simplu incearca chiar TU…:)

Categories: Social Tags: , , ,

Fereastra catre TIMP…Fereastra catre VIITOR!

July 25th, 2014 No comments

E vineri… Trecut de ora 9 p.m… Cum ar fi sa vorbim la inceput de week-end despre contraste, o sa povestim in randurile ce urmeaza despre timp si despre ferestre in timp… Mai exact vom vorbi de complementaritate, simbioza…si…TACERE…Paradoxal, definitia tacerii se schimba cand se imparte la doi… Incercati si voi… E un sentiment profund, ca atunci cand urci pe munte si incerci sa-ti controlezi respiratia pentru a simti respiratia muntelui, pentru a auzi fosnetul frunzelor, pentru a simti racoarea izvorului din apropiere…Tacerea suprema 0 mai obtii atunci cand, inchis in camera ta si protejat de ferestre termopan, tot ce auzi e doar linistea ta… Dar cum ar fi cand lucrurile se complica? Experienta e multiplicata cand mai apare si EA…

Si o privesti…Eleganta, gratioasa, atenta, tematoare, precauta, rationala, calculata, ca o caprioara salbatica fugarita intens de destin si acum, cand in sfarsit si-a gasit echilibrul si linistea vede in orice turist curios un vanator feroce care vrea sa-i rapeasca ce are mai scump…emotiile profunde….Acum le tine captive in mulaje bine definite de gheata…Are nevoie de foc…Dar nu de foc nebun...Are nevoie de lumina Soarelui dar vrea in acelasi timp sa se simta protejata… Vrea o casa inconjurata de ferestre, dar, sa fie ferestre portal, care aduc inovatia viitorului in prezent… Recunosc ca uneori explodez cand ar trebui sa ard mocnit, calm, linistit si o privesc dincolo de geamurile termopan…Caprioara cu ochi calzi priveste din afara spre mine…Iar eu privesc adanc la ea si imi aduc aminte o amintire inca netraita…]

Decembrie…2014

Ninge…Ninge sublim, de parca in fiecare fulg s-ar ascunde linistea sufleteasca a fiecarui suflet ratacit de pe Pamant, iar fiecare fulg cauta sa cada in palma unui om pentru a-l face sa zambeasca…Iar fulgii care ating pamantul, frunzele uscate, casele, lasa urma lor topita si sacrificiul lor se topeste intr-un strat compact de…liniste…Imi vine sa fac ingerasi pe zapada…Dar opresc senzatia…Ma simt straniu pentru ca in casa mea, in caldura casei mele, iarna printre geamuri termopan pare doar fermecatoare si magica si nu simt nici gerul si nici glasul sfasietor al vantului… Am o intalnire cu ingerasul meu…sufletul care m-a scos din turbulente si mi-a dat un scop…Scopul de a transforma incet, in timp, gheata ei si focul meu in apa noastra…Sunt elegant…Am un palton pe mine, fulgii de zapada mi-l mangaie atent, pasesc prin zapada…Pe cat e de frig afara pe atat de puternic ard in mine…parca as fi acasa…in mine…

Se fac luni de cand nu i-am mai tinut chipul in palme, de cand nu i-am mai respirat aerul, buzele, zambetul…Inconjurat de ganduri nici nu stiu cand am ajuns la poarta Castelului ei in stilul nibelungilor lui Roland…Parca am plutit pe nori de omat de la mine din cartier pana la EA…Miroase a iarna, a liniste…Imi deschide usa castelului mezina, surioara ei cea mica…O dulceata de copil…Imi vine sa o iau in brate dar e a doua oara cand ma vede…intr-un interval de sase luni…Imi zambeste politicos si ma invita in curte..Dar astept…Prefer ninsoarea…Cel putin fulgii mi se topesc pe ochi, pe gene, pe varful de barba aranjat…pe obraji…Si o vad…E superba…Desi ninge, fulgii parca o ocolesc ca si cand nu vor sa-i stirbeasca din gratie si eleganta…Imi vine sa o strang in brate, sa o sarut acolo, dar las totul la foc mocnit in mine…Trebuie sa-i arat ca am invatat lectia ei…Parca ii aud vocea…TIMPUL are nevoie de rabdare…Modeleaza-ma incet, nu arde tot…Lasa lucrurile sa curga de la sine…..

O strang puternic in brate dar delicat, ca si cand am facut lucrul asta si ieri…Numai ca de la ieri au trecut luni…Iesim pe poarta, ninge in continuare…O opresc la mica distanta de portile castelului, o privesc in ochi si o sarut…Ii sarut buzele fierbinti si moi, un sarut sincer si curat, precum zapada din jur…E ca o poveste…Incepe sa-mi povesteasca cum a ajuns, ce a facut, si o ascult si o privesc…in TACERE…si sunt fericit…

Georgiana Tudor – pentru ca singura limita e Nelimitata! Galerie FOTO

July 24th, 2014 No comments

Din ciclul, nu conteaza cine esti conteaza ce vrei sa ajungi, astazi o avem in prim plan pe Georgiana Tudor, un simbol, o emblema atunci cand vrem sa vorbim de atitudini de iesit in evidenta pe planuri multiple… Are 20 de ani, a absolvit liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti, iar in prezent este studenta la ASE  - Finante Banci. Inainte sa lucreze ca agent telesales la Studio Moderna, a fost promoter si hostess la o agentie de publicitate.

Putinul timp liber care ii mai ramane intre facultate si job il valorifica prin fotografie, fie ca model fie ca fotograf.

Fotografia ma relaxeaza, imi place sa surprind stari, sentimente, agitatia, pulsul orasului. Sunt mandra de tot ce am realizat pana acum, la capitolul educatie cat si cariera. Mai am mult de muncit oricum si sunt constienta…. 

Dar sa dezvelim impreuna un pic din…mister…

BOGDAN: Am observat pe profilul tau de facebook multe lucruri motivationale. Crezi in conceptul de femeie indepedenta financiar?

Geo:  Normal, il consider un must-have al acestui deceniu. Nu concep ideea de a fi dependenta financiar de cineva. Fiecare ar trebui sa fie pe picioarele lui, indiferent de natura sexului. Din acest motiv am si vrut sa ma angajez, sa incep sa pun caramida peste caramida in viitoarea cariera.

BOGDAN: Abordarea reciproca dintre o femeie si un barbat poate genera sincope in comunicare?

Geo: Abordarea reciproca nu ar trebui sa implice nicio problema de comunicare. Inseamna ca cei doi sunt pe aceeasi lungime de unda.

BOGDAN: Si daca tot am plecat de la general sa particularizam putin…Care sunt atuurile tale?

Geo: Atuurile mele nu sunt foarte multe dar sunt esentiale. Intr-o ordine aleatorie ele sunt: originalitatea, ambitia, independenta si aspectul fizic.

BOGDAN: Ce ti-ai propus sa faci in urmatorii 5 ani?

Geo: Am multe planuri, dar incerc sa le iau treptat. In primul rand vreau sa termin cu bine facultatea si sa ma angajez in viitor in domeniul financiar (Bursa , eventual). Anul viitor mi-am propus sa plec in America cu work and Travel si voi reusi. Tot cam in 5 ani as vrea sa incep sa ma ocup de un studio foto…si evident mi-am propus sa imi valorific potentialul pe care il am cat pot de mult.

BOGDAN: De ce ai ales ASE?

Geo: E o intreaga poveste cum am ajuns la ASE. Initial am vrut Arhitectura, desenul fiind o alta pasiune de a mea.Ulterior am renuntat la acest gand datorita duratei de 6 ani. M-am gandit ca ASE este o facultate prin care poti sa excelezi in multe domenii, mai ales Facultatea de Finante-Banci pe care am ales-o. Nu regret alegerea facuta si chiar imi place ceea ce fac.

BOGDAN: In final, un mesaj pentru cititori…

Geo: Unul dintre citatele mele preferate, cred ca spune totul: Failure is the condiment that gives success the flavor. ― Truman Capote

Daca vrei sa fii coleg sau colega cu Georgiana Tudor si vrei si tu sa lucrezi 4, 6 sau 8 ore intr-o companie multinationala si sa castigi intr-o luna cat castiga parintii tai in 3 sau 6 luni depune un CV la adresa hr.ro@studio-moderna.com si ai grija sa fie ceva care sa te scoata in fata…!  Asteapta telefonul nostru si… daca stii ca stii sa faci diferenta, VINO si arata ce stii! :D

PS: Cand aplici nu uita sa treci la subiect fraza – Am aflat de job de pe blogul presainblugi. CONTEAZA! :)

Irina Maria – Despre viata cu acoperis in strainatate, masini straine si ganduri de bine! FOTO

July 24th, 2014 No comments

Acum multi ani, pe cand eram student si imi petreceam vacantele de vara la Satic, pe atunci, in respectivul sat de munte, se construiau foarte putine case… In timp, datorita zonei cu imens potential agroturistic au inceput sa apara ca ciupercile dupa ploaie pensiune dupa pensiune, fiecare cu un tip de acoperis sau stil… Multe dintre ele insa au optat atunci cand au folosit materialele pentru acoperis pe tabla tip tigla pentru durabilitate si rezistenta la intemperii…

In zona Satic iernile sunt grele, pe case se pot strange tone de zapada, mai cade piatra asa ca e recomandabil sa se foloseasca acest gen de material… Ideea e ca pe cand il ajutam pe unchiul meu la constructia unei pensiuni am cunoscut un tip care imi povestea de Spania, de cat e de frumoasa si interesanta ca tara… N-am mai tinut legatura cu acel tip dar intamplarea a facut ca in urma cu cateva zile sa lansez o provocare pe contul de facebook… Am postat o fotografie cu o masina de epoca si am promis un interviu cu persoana care va indetifica marca masinii si anul…

Si surpriza! Persoana care a ghicit marca masinii si anul a fost o tipa care a ales sa locuiasca in… Spania! Ironica e viata, nu! Si..pentru ca o promisiune e o promisiune va invit la un interviu intamplator si spontan! Enjoy!

BOGDAN: Cum se face ca ai reusit sa ghicesti marca masinii si anul?

Irina:  Printre pasiunile mele se numara masinile clasice si desi nu sunt foarte experimentata ca sa spun asa in timpul liber ma plimb prin centrul orasului in care locuiesc si fac fotografii la masini de epoca… In rest fac voluntariat la un ONG :) Cel mai mult dintre masinile de epoca imi plac Ford-urile

 BOGDAN: Cum ai ajuns sa locuiesti in Madrid?
Irina: In Madrid am ajuns cu sapte ani in urma cand m-am decis sa locuiesc langa familia mea, sincer aveam nevoie de o schimbare si o vacanta a ajuns sa se transforme in domiciliu permanent :)
BOGDAN: Cum sunt tinerii din Spania in comparatie cu cei din Romania?

Irina: In general aici tinerii si nu numai sunt foarte sociabili, deschisi, ajungi sa iti faci prieteni si cu o simpla plimbare prin parc. Tinerii spanioli sunt la fel de petrecareti asta este sigur, insa aici iti faci prieteni imediat. Sunt lipsiti de inhibitii, idei preconcepute si xenofobe.

BOGDAN: Ce are Spania si Romania nu va avea niciodata si ce nu are Spania motiv pentru care uneori iti lipseste R0mania?

Irina: Asa cum am vorbit si inainte, in Spania, cel putin in Madrid, poti sa intri singur intr-un restaurant sa bei o cafea si ajungi sa vorbesti cu trei patru persoane deodata… Ce are Spania si nu are Romania , pai ceva concret nu pot sa spun dar ca idee generala pot vorbi despre calmul persoanelor si viata mai relaxata, amabilitatea oamenilor. O sa razi dar ce nu are Spania este orarul de lucru , pentru mine e o prostie sa ai pauza la doua si sa te intorci la lucru la cinci jumatate practic ai toata ziua pierduta si poate pare curios dar nu este atat de respectata munca, e altfel decat in Romania si asta nu imi place chiar daca iti vine greu sa crezi :)

BOGDAN: O intamplare amuzanta din perioada de inceput a vietii tale in Spania?

Irina:  Nu e foarte amuzant dar pe mine m-a marcat profund acea zi… Mi-a schimbat optica cu privire la Occident, Vest, civilizatie… Ideea e ca prima data cand am venit aici si am iesit in oras cu toti prietenii si familia , am avut placerea sa aleg eu restaurantul si uite asa am ajuns sa ii plimb pe toti  o ora si jumatate din bar in bar pentru ca toate erau galagioase si era mizerie pe jos, pana cand intr-un final mama mi-a spus exasperata ca toate barurile sunt asa si ca toata lumea arunca pe jos si nu se curata ca sa se vada ca au fost multi clienti…Eu habar nu aveam si chiar mi-a fost greu sa ma obisnuiesc…Si nici astazi nu imi e foarte comod, recunosc…

Urmariti presainblugi! Aici suprizele se tin lant!

 

SKYRUN – Alearga pentru HOSPICE si pentru sufletul din TINE! HD VIDEO

July 24th, 2014 No comments

HOSPICE Casa Sperantei te invita la SkyRun (25 octombrie 2014). Indiferent de obiectivele tale personale ca alergător, te asigurăm că efortul tău va ajuta mulți pacienți ingrijiti de HOSPICE Casa Speranței. Ne bazăm pe generozitatea ta și a susținătorilor tăi pentru a termina constructia centrului de ingrijiri paliative HOSPICE Casa Sperantei in Bucuresti.

Ce trebuie să faci pentru a fi fundraiser HOSPICE?

Dacă ești pregătit pentru această provocare și îți dorești să strângi fonduri pentru HOSPICE Casa Speranței, tot ce trebuie să faci este sa ne trimiti un email pe andrei.brebulet@hospice.ro si noi iti vom face o pagina personalizata pe Galantom.ro.

Echipa noastră va lua legătura cu tine si îți va trimite un pachet cu toate informațiile necesare pentru fundraising. Dacă ai nevoie de ajutor, idei, incurajări sau ai întrebări legate de competiție, te rugăm să ne contactezi prin e-mail la andrei.brebulet@hospice.ro sau să ne suni la +40 733 55 33 80.

Îți mulțumim pentru generozitate!

Am preluat aceasta introducere la indemnul unei foarte bune prietene – Simona Hriscu  Ea va invita si pe voi sa alergati pentru o cauza nobila… MERITA!

 

Amintiri din Copilarie cand parintii striga – CARUCIOARE COPII!

July 24th, 2014 2 comments

O poveste scrisa pentru copii…Carucioare copii!

Si noi am fost copii… Si cu totii am avut nevoie de carucioare copii … Si tu, si eu, si bloggerul sau bloggerita care intra aici sa vada ce mai scriu, si tu, cititorule, indiferent ca esti sau nu la liceu, ca esti student sau ai terminat o facultate, ca te-ai casatorit sau nu, cu totii am fost copii si ne-am plimbat in carucioare copii

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand ma gandesc la copilaria mea, la verile nesfarsite de la bunici cand ma trezeam din podul casei cu prima geana de lumina si plecam sa colind garla Dambovitei, Podisorul, Varful Crucii, faneturile, parca si acum imi rade inima in mine…

Nu pot sa uit marul varatic din spatele curtii bunicilor, cum fugeam in el si bunicul striga la mine si bunica sa ma dau jos ca o sa ma doara burta de la atatea mere dar eu mancam pana mi se strebezeau dintii de la atata acreala…Si, ca sa ma dreg, urcam repede in cires si ma indopam de cirese pietroase, mari cat galbenusul de ou de bibilica si trageam cu prasti in mierlele care incercau sa devoreze si ele din pretioasele rubine naturale…Recunosc ca cele mai coapte cirese mai ascundeau si cate un vierme dar…erau gustoase!

Nu pot sa uit cand mi-am construit din bidoane de plastic, PET-URI, cadre de metal de la doua carucioare copii mai vechi si un cadru de lemn de fag o ambarcatiune de rafting si am asteptat sa vina barajul (din cand in cand uzina dadea drumul la surplusul de apa si Dambovita din albastra se facea gri de la gunoaie si aluviuni si era plina de valuri) ca sa navighez…

Nu pot sa nu ma gandesc la plimbarile nocturne pe malurile Dambovitei cand faceam cartofi fierti cu vecinii si stateam la povesti si cantam la chitara…

Nu pot sa uit cum am descoperit prin spatele gradinilor din Podisor alaturi de surorile mele Cetatea de bazalt, o stanca din silicat si sisturi cristaline depuse in straturi in mii de ani , cu tot felul de caverne pe care noi le numeam camere de oaspeti sau living room:)…

Nu pot sa uit de escapadele nocturne cand mergeam pe la vecini dupa fructe pe care bunica nu le avea in curte cum ar fi prunele inima de porumbel, niste prune zemoase, carnoase, acrisoare si mari…

Mergeam organizati, eu, surorile mele, vecinii de pe Lunca, verisoarele si…ca niste copii ne distram…si radeam de cei mici plimbati de cei mari in carucioare copii

Stiam insa sa luam prunele fara sa distrugem prunii si aveam grija unul de celalalt…In copilaria mea pot sa va spun ca multe dintre jucariile cu care ma jucam erau confectionate sau improvizate…Counter Strike cu gornete de hartie, imi faceam arc din lemn de salcam sau fluiere, dar erau si jocuri precum Nu te Supara Frate sau Piticot…

Intr-adevar, pe vremea copilariei mele nu erau prea multe jucarii…Imi amintesc cand eram la gradinita de exemplu si mama imi dadea ca sa-mi treaca timpukl reviste pe care le mazgaleam sau le rupeam…

Astazi, copiii au multiple variante de joaca inca dinainte de a invata sa mearga cum trebuie…Pentru parinti, astazi este mult mai simplu…dar si mai complicat in acelasi timp…

Restaurante, Bucuresti,viata, sa tot TRAIESTI!

July 15th, 2014 No comments

Randuri in eter…Care este destinatarul? Nu conteaza! Voi vorbi la general…Asa mi s-a prezentat un episod colorat din viata mea urbana si asa il voi duce mai departe…Nu am aflat nimic dar am inteles tot…Am inteles ca suntem fiinte rationale care reactionam irational si care iubim viata si mai ales clipa…E mult mai complex decat pare ceea ce spun…Atunci cand mergem pe net si cautam in cautare de amintiri unice cuvinte gen restaurante Bucuresti sau ajungem in mall si alegem o Cola o facem rational…Dar o facem intr-un mod emotional… Dar cand alegem cu inima nu stim nici ce, nici de ce si nici nu banuim implicatiile gesturilor noastre…Traim de multe ori ca sa traim fara sa intelegem nimic din viata noastra… Ne conturam viata dupa reguli pe care le aprobam tacit, din principiu…Ne implicam in relatii, ne logodim, ne casatorim si chiar daca avem evenimente de poveste in sali de tip ballroom Bucuresti, ajungem sa traim fara sa simtim ce avem nevoie ci doar credem ca ne putem raporta la un context rational cotidian… Nu stim sa facem alegeri…pentru ca alegerile nu ne apartin noua…nu e ca atunci cand faci o lista de cumparaturi si stii exact ce ai nevoie…cand alegi cu inima nu stii de ce ai pofta de ciocolata ca apoi sa alungi experienta exotica in negura timpului… Suntem atat de relativi..sunt momente in care incercam sa reparam, sa facem bine, si stricam tot si sunt momente cand totul curge de la sine si lucrurile sunt sau nu predestinate sa se intample…E usor sa spui ca timpul dizolva ranile, ca ranile se vindeca cu timpul dar nu stii niciodata ce inseamna timpul…Pana la urma cum putem defini sentimentele? De ce barbati sufletisti se indragostesc de himere si de ce femei cu suflet complex se indragostesc de ratati? Nu ai cum sa raspunzi la asa ceva…Nu e ca atunci cand mergi in mall si cauti un produs cu mai putine E-URI…Cand ai trairi in adancul tau nimic din ce e logic si rational nu mai conteaza…Nu stim sa facem alegeri pentru ca n-am fost fauriti rational…Parinti nostri nu si-au propus la ora x in momentul y sa aiba copil z…S-a intamplat…Si tot atat de hazardata e existenta noastra… Dar viata merita traita si merge inainte! Timpul le cerne pe toate dar niciodata suficient de repede… asa si inima noastra raneste sau se lasa ranita lasand ratiunea sa aleaga la final…Nu stiu cum sunt, ce sunt, ce vreau, ce simt, dar stiu ce nu sunt, ce nu vreau si ce nu vreau sa simt… Nu vreau sa respir doar nivelul primar al lui Maslow, nu vreau sa ma ascund dupa masti, nu vreau sa pozez intr-un ambalaj perfect…Am ales sa pot sa iubesc, sa ma indragostesc cand vreau, cum vreau, cat vreau, daca vreau….Nu vreau nimic…Vreau sa las timpul sa aleaga pentru ca eu voi fi si sunt asa cum sunt…Cand vine vorba de alegeri din suflet lucrurile intotdeauna vor fi complicate…Ma opresc aici, pentru moment…

Aventura de vis in taramul de vis al Romaniei!

July 14th, 2014 No comments

Prieteni! Calatorului ii sta bine cu drumul!

Maramures. Traditii. Manastirea Barsana. Istorie. Memorialul Durerii. Cimitirul Vesel. Mese copioase. Biserica din Sapanta-Peri. Peisaje ce iti taie respiratia. Festivalul Medieval Sighisoara. Prieteni. Veselie. Legende. Costume populare. Sate maramuresene. Jocuri. Muzica. Fotografii. Amintiri.

Durata: Ca in povesti, 3 zile si 3 nopti!

Cazare: Pensiune in localitatea Poienile Izei.

Obiective de vizitat:

- Manastirea Barsana
- Memorialul Durerii – Inchisoarea din Sighetul Marmatiei
- Cimitirul Vesel – Sapanta
- Cea mai inalta constructie din lemn din lume – Sapanta-Peri
- Festivalul Medieval Sighisoara
- Vizita sate maramuresene
- O SURPRIZA CA INTOTDEAUNA!

Plecarea: joi 24.07.2014, la ora 22.30 din fata Garii de Nord, vis-a-vis de coloane, intrarea in parc.

Intoarcerea: duminica 27.07.2014 ora 22.00 (in functie de trafic poate varia)

Pretul excursie 339 lei/persoana (transport aproximativ 1.500 km + cazare 2 nopti).

Optional la pensiune:
- 10 lei micul dejun
- 20 lei cina
UPDATE! In urma unei noi negocieri am obtinut pretul total de 50 lei pentru 3 mic dejun si 2 cine! :D

Din pacate nu ii putem lua pe toti cei ce doresc sa mearga, locurile fiind limitate datorita cazarii. Se vor rezerva locurile in momentul platii, cu avans minim 50%.

In functie de numarul de calatori inchiriem: microbuz/miniautocar/autocar.

Plata se poate face prin transfer bancar in contul:
RO81 RNCB 0318 0076 6251 0002
Eugen Lungoci

Pentru cei ce doresc sa plateasca cash, luati legatura telefonic.

Contact:
Razvan Iuhasz 0732 338273
terra.incognita@genialii.ro

De pe bicicleta am vazut picturile profetice de la Draganescu despre SMARTPHONE-uri de acum 30 de ani! FOTO si VIDEO

July 14th, 2014 2 comments

Exista la Draganescu in judetul Giurgiu, la aproape 30 de km de Capitala, biserica SF. Nicolae, un lacas de cult deosebit, aflat pe marginea lacului din apropiere si inconjurat de verdeata… Pana aici nimic iesit din comun… Doar ca aici, intre anii 1968 – 1983, parintele ARSENIE BOCA a pictat pe zidurile manastirii din interior, mai multe picturi profetice…

In urma cu doi ani, reporterii de la PRO TV speculau chiar ideea ca in biserica ar fi fost pictate si distrugerea turnurilor gemene din NEW YORK, lucru nici infirmat si nici confirmat de fetele bisericesti din localitate din acea vreme… Pictura cu pricina arata asa…

Eu recunosc ca nu le-am observat sau poate n-am avut stare de spirit sa le observ insa am admirat fresca omului modern inconjurat de rachete, antene satelit imense, SMARTPHONE-uri, imagini pictate REPET intre anii 1968-1983…in urma cu 30-45 DE ANI!!!!!!      

 

Dar sa va spun cum am ajuns acolo…Am plecat de la ora 3pm din zona Arcul de Triumf – Centrul de inchirieri biciclete Raiffeissen pe traseul – Victoriei, Casa Poporului, linia tramvai 32, Soseaua Alexandrei, Bragadiru, Buda, Cornetu, Mihailesti…Prima oprire lacul Mihailesti…Ora 4:11 pm

Inspirat de linistea salbatica a locului am realizat asta iar magisto m-a ajutat sa-l colorez…aproape MAGIC…

Am stat pana in jur de ora 5pm plus minus 10 minute si in jur de 5:50 eram la biserica…Inainte am facut o poza la borna 24…Asa de fun :) Aici am zabovit cam un ceas si apoi, in jurul orei 7pm a facut cale intoarsa…

Am ajuns la biserica…Totul liniste…Parca intregul spatiu de indemna la smerenie si reflectie… Am facut cateva fotografii cu lacul, clopotnita renovata,spatiul pentru slujbele de afara… In biserica nu m-au lasat sa fac poze pentru ca parintele tinea molifta pentru cativa enoriasi dar stiam ca voi gasi pe net daca vreau poze din interior…

E o senzatie usor stranie si umana cand pasesti in biserica pentru ca nu e pictata ca o biserica… Dincolo de culorile vii, cromatica bogata, modul in care sunt impletite scenele biblice cu scenele profetice dau locului o nota stranie…plina de mister…

Orice esti, credincios sau ateu, agnostic sau evreu, catolic sau sectant de ziua a-VII-a, lucrurile nu te lasa reci odata ce pasesti inauntru… Chiar daca am petrecut 5 ore pe bicicleta adunate dus intor cu tot cu pauze…A meritat din plin… Si va recomand si voua… Drumul e ok, peisajele sunt ok, lacurile pe care le descoperi in drum, lanurile de cereale, avioanele care zboara de la Clinceni in toate directiile si care mai sparg linistea din jur…

Cam atat pentru astazi si vor mai urma si alte aventuri pe doua roti fara motor :)